„Iubesc să cînt, dar rareori sînt şi mulţumit de felul în care o fac“ - interviu

Joshua REDMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
„Iubesc să cînt, dar rareori sînt şi mulţumit de felul în care o fac“   interviu jpeg

Joshua Redman (n. 1969) a primit prestigiosul Premiu „Thelonious Monk“ pentru saxofonişti în 1991, moment care a marcat şi ascensiunea sa printre numele importante ale muzicienilor de ­jazz din noua generaţie. Între timp a înregistrat peste o duzină de albume cu trio-ul său şi tot atîtea ca muzician invitat, fiind nominalizat de mai multe ori la Premiile Grammy. Pe 24 martie, ­Joshua Redman Trio vor concerta în premieră în România la Sala Radio din Bucureşti.

Tatăl dvs. a fost saxofonistul Dewey Redman, iar mama dvs. a fost dansatoare şi bibliotecară. Influenţa pe care tatăl a avut-o în formarea dvs. muzicală este evidentă, dar cum v-au influenţat cariera gusturile artistice ale mamei?

Amprenta mamei a fost uriaşă, mai întîi pentru că ea a fost cea care m-a crescut. A fost dansatoare, o iubitoare de muzică şi de arte în general. A început prin a mă duce la concerte şi la tot felul de spectacole de la o vîrstă mică. Întotdeauna se asculta muzică la noi în casă. Întotdeauna m-a încurajat şi m-a sprijinit, dar niciodată nu m-a împins să fac ceva anume. Fără ea, aş fi nimic – literal!

Aţi absolvit summa cum laude cu o licenţă în studii sociale la Harvard, după care însă aţi abandonat Dreptul la Yale. Ce v-a făcut să vă răzgîndiţi în a urma o carieră juridică?

Oportunitatea de a cînta muzică alături de mari muzicieni în viaţă, deopotrivă maeştri bătrîni şi tineri muzicieni din generaţia mea, şi tot sprijinul, încurajarea, inspiraţia şi educaţia pe care mi-au oferit-o – asta m-a făcut să mă răzgîndesc.

Îi citaţi pe Coltrane, Coleman sau Sonny Rollins drept principalele influenţe în muzica dvs. Cum aţi descrie acest proces de formare?

Aceşti saxofonişti (şi mulţi alţii, precum tatăl meu, Dexter Gordon, Joe Henderson, Lester Young, Stan Getz, Gene Ammons, Wayne Shorter etc. etc.) m-au influenţat în sensul că m-am îndrăgostit de muzica lor, pe care am ascultat-o mereu şi mereu, şi ascultîndu-i am învăţat atît de multe despre limbajul jazz-ului. Muzica lor mi-a revelat puterea şi frumuseţea saxofonului, precum şi magia improvizaţiei. Şi da, am studiat şi analizat muzica lor încercînd să le transcriu solo-urile. Dar şi mai important, m-am scufundat în sunetul lor şi cîteodată am încercat să aduc ceva din spiritul lor în propriul meu fel de a cînta, dar niciodată nu am încercat să cînt ca vreunul dintre aceştia. Niciodată n-am fost în stare să semăn cu nimeni altcineva, chiar dacă uneori probabil mi-am dorit asta!

Toată viaţa mea muzicală am rămas, din nefericire, blocat în propriul meu fel de a cînta. Aşa că niciodată n-am simţit că trebuie să mă „opresc“ din a-i asculta, în sensul că trebuie să mă dezvăţ de lecţiile lor. Cred că ceea ce mă sperie cel mai mult este propriul meu fel de a cînta, pentru că majoritatea timpului nu-mi place cum cînt. Încercarea de a-mi depăşi această frică – frica de a mă confrunta cu mine însumi – este probabil cea mai mare provocare.

Cît de des aveţi îndoieli cu privire la ceea ce cîntaţi?

Întotdeauna am îndoieli – nu în timpul interpretării, dar înainte şi după ce se termină actul propriu-zis. Sînt foarte autocritic. Iubesc să cînt, dar rareori sînt şi mulțumit de felul în care o fac – niciodată nu sînt satisfăcut.

Care este forma supremă de recunoaştere muzicală?

Pentru mine, forma supremă de recunoaştere este legătura pe care o simt atunci cînd comunic şi cînd interacţionez cu alţi muzicieni. Acea legătură emoţională, şi intelectuală, şi spirituală, care se creează în acel moment, în timpul unei improvizaţii de grup. Asta e fundamental. De-asta facem ceea ce facem.

Auziţi propriile dvs. influenţe în muzica altor muzicieni?

Dacă se întîmplă asta, le spun că se află, în mod cert, pe un drum greşit.

Există în discografia dvs. albume la care vă gîndiţi ca la nişte borne în cariera muzicală?

Fiecare album a fost un moment esențial, pentru că fiecare moment în muzică este esenţial.

Dacă ar fi să recomandaţi un album din tot ce aţi înregistrat cuiva care nu v a descoperit pînă acum, care ar fi acela?

N-aş putea face asta. Cred că l-aş recomanda pe cel pe care încă nu l-am înregistrat.

Care a fost relaţia dvs. cu muzica, în afară de jazz, pe cînd eraţi tînăr şi cum e acum?

Am crescut ascultînd tot felul de muzici: soul, funk, rock, hip-hop, folk, clasică, muzică indiană, indoneziană, africană… Încă o fac, deşi trebuie să admit că probabil nu mai ascult la fel de multă muzică pe cît ar trebui – în mod cert ascult mai puţin decît altădată.

Acum am doi copii mici şi, cînd ajung acasă, treburile domestice şi responsabilităţile de familie îmi ocupă destul de mult timp. Dar cred că e bine aşa. Mă aflu în acest punct din viaţa mea, iar muzica este, în fond, expresia a ceva mai mult decît muzică. Tot ceea ce gîndeşti, experimentezi, simţi în viaţa ta îşi va găsi o cale de a se regăsi în muzica pe care o cînţi.

Aţi avut şansa de a cînta cu aproape toţi muzicienii de top ai generaţiei (Brad Mehldau,  Christian McBride,  John Medeski, pentru a numi doar cîțiva) şi aţi înregistrat, ca invitat sau ca partener, alături de mari artişti mult mai în vîrstă decît dvs., de la Dave Brubeck, Chick Corea, Jack DeJohnette, Bill Frisell sau Charlie Haden la Simon Rattle şi chiar The Rolling Stones. V-ar plăcea să lucraţi şi cu alţii?

Am fost norocos să am oportunitatea de a cînta cu atît de mulţi muzicieni strălucitori. Lor le datorez tot ce sînt. Sigur, există muzicieni cu care am cîntat şi muzicieni cu care încă nu am cîntat. De unii dintre ei probabil ai auzit, de alţii nu. Dar important este că, indiferent de situaţia muzicală, cu oricine aş cînta, încerc să fiu cu adevărat şi complet acolo, să fiu prezent în acea muzică şi cu acel muzician, să dau totul, să lucrăm împreună pentru a da tot ce-i mai bun, cea mai onestă şi mai creativă muzică posibilă… Asta e ceea ce iubesc. Asta este ceea ce vreau să celebrez.

Sînteţi tatăl unui băiat, este interesat de muzică?

Îi place muzica, dar pînă acum n-a arătat cine ştie ce interes pentru ea. Abia a început să cînte la saxofon, dar rămîne de văzut dacă va îmbrăţişa acest instrument cu adevărat. Mi-ar plăcea să-i spun să exerseze, dar cred că asta m-ar face cam ipocrit.

Sînteţi deja parte din istoria americană a jazz-ului, dar cît de bine cunoaşteţi jazz-ul european?

Iubesc jazz-ul şi cred că ştiu cîte ceva despre jazz, dar nu ştiu ce-i aia ­„jazz american“ şi „jazz european“. Aceşti termeni au pentru mine foarte puţină semnificaţie. Să generalizezi despre muzică în funcţie de ţară sau continent este periculos, cred. Pentru că fiecare muzician e unic – ar trebui să fie o categorie în sine.

Aţi văzut filmul Whiplash? Este acela un fel legitim de a obţine educaţie muzicală?

Whiplash e un film bun. Am rîs mult.

Ştiu că ascultaţi şi trupe pop, ca Morphine, spre exemplu, care au saxofonul printre instrumentele de bază; ce părere aveţi despre ultimul album al lui David Bowie, Blackstar, şi despre colaborarea acestuia cu saxofonistul Donnie McCaslin?

Morphine a fost o trupă mişto, dar nu pot spune că i-am ascultat foarte mult, însă pe David Bowie îl iubesc şi îl iubesc şi pe Donnie McCaslin. Îmi amintesc prima dată cînd l-am ascultat pe Donnie – era la Monterey Jazz Festival High School Competition în California –, eram student în anul al doilea şi cîntam la saxofon doar de cîţiva ani. El era în ultimul an, cred. Am fost completamente uluit. Să auzi pe cineva cu doar cîţiva ani mai mare decît tine cîntînd aşa cum o făcea el – m-a dat pe spate, m-a lăsat prostit! Adică el chiar suna ca un maestru! M-a făcut să mă gîndesc că trebuie neapărat să exersez mai mult.

N-am ascultat încă Blackstar, doar single-ul „Lazarus“, care mi-a plăcut mult. Abia aştept să ascult albumul integral.

Cum vă descurcaţi ca meloman printre atîta muzică bună care se face acum?

Adevărat! Există atît de multă muzică bună azi, şi nu doar în jazz, încît da, uneori poate fi copleşitor. Şi, cum am spus, nici nu mai ascult atît de multă muzică cum obişnuiam s-o fac odată. Uneori trebuie să mă încred în instinct, aşa că dacă uneori mă trezesc ascultînd nu mai ştiu ce, nu contează ce, îmi spun că asta e ceea ce ar „trebui“ să şi ascult…

Ce device-uri folosiţi atunci cînd ascultaţi muzică zilele astea? Ascultaţi jazz pe YouTube sau la telefonul mobil?

Sigur că şi eu ascult foarte multă muzică în format digital. Este foarte la îndemînă, mai ales atunci cînd călătoreşti. În general, ascult muzica pe care o am acasă pe CD-uri sau ascult ce am cumpărat direct de pe iTunes. Uneori folosesc şi Spotify sau YouTube pentru documentare, dar în general nu folosesc aceste platforme.

Compuneţi muzica sau o descoperiţi?

Ideal, amîndouă.

a consemnat Marius CHIVU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.