● Nelu Stratone, Rock sub seceră și ciocan. Prima parte din cronica muzicii rock în România, Hyperliteratura, 2016. 

Pe coperta roșie, secera și ciocanul stau în mijlocul unei stele în cinci colțuri. Deasupra, o chitară electrică, un Stratocaster, își proiectează umbra pe ele. Steaua roșie, simbolul unei lumi închise, totalitare, oprimante, ne-rock, se întîlnește providențial cu visul falic al unei libertăți pe care, stereotipal, doar rock-ul o poate aduce lumii. „Lectura“ coperții nu se lovește de aluzii subtile. Hard as a rock, Fender-ul acela îți amintește, poate, de Pete Townshend sau Ritchie Blackmore sfărîmîndu-și chitarele, în gesturi eliberatoare, cîndva la începutul istoriei lor. Ce s-a întîmplat însă în istoria noastră? „Mă așteptam ca o cronică «oficială» a rock-ului românesc să fi fost deja scrisă de persoane mult mai implicate în fenomen, și mă refer aici la oameni pe care îi respect extrem de mult, deoarece în perioada dictaturii comuniste reușeau să ne informeze asupra mișcării rock prin rubricile lor, mai mari sau mai mici, din Săptămîna, Flacăra, Viața studențească, Scînteia tineretului, Informația Bucureștilor, Contemporanul, Munca, România liberă, Tribuna, Orizont, Cronica ș.a.m.d.“ Prima frază a „Cuvîntului autorului“, prologul cărții lui Nelu Stratone Rock sub seceră și ciocan. Prima parte din cronica muzicii rock în România, apărută către sfîrșitul anului trecut la editura bucureșteană Hyperliteratura, remarcă, involuntar sau nu, o lipsă evidentă a istoriei culturale locale: muzicile populare – și cînd spun „populare“ mă gîndesc, în economia situației despre care vorbesc în acest text, la pop, rock, jazz etc. – au rămas aproape „nestudiate“, atît din perspectiva unei „cronici oficiale“, ca să-l citez pe Stratone, dar mai ales din cea a istoricului și criticului cultural. Sedusă de puterea și moda „listelor“, majoritatea autorilor din acest cîmp al muzicii pop și rock dinainte de 1990 au lăsat în urmă mai ales dicționare și ghiduri, stocuri de informație mitraliată statistic, rece, necritic. Din acest motiv, cartea lui Nelu Stratone, prima parte a unei trilogii care acoperă avatarurile rock-ului în România (primele două volume) și fostul „bloc socialist“ (cel de-al treilea), se anunța a fi una importantă în contextul acestei penurii istorice și a unui dezinteres vizibil și contrariant al autorilor din bula culturală și academică pentru muzica populară.

Născut în 1949 și trecut, ca muzician, prin cîteva formații de liceu și studențești, Nelu Stratone a navigat prin toate momentele esențiale ale muzicii pop & rock moderne în România, de la începuturile sale, care au coincis cu startul deceniului al VI-lea din secolul trecut, „fotografiind“, indexînd, colînd informație. Colecționînd-o, în ultimă instanță, și expunînd-o pe un site, stratonelu.webnode.ro, care poate fi privit ca sursă fundamentală a cărții Rock sub seceră și ciocan. Stratone e și el îndrăgostit de liste, de „fișe“, de biții aceia foarte concreți dintr-o istorie parcursă cronologic. El nu se încurcă în hagiografii inutile și deliruri stilistice, zăbovește en passant asupra contextului, nu insistă în picanterii, nu teoretizează. Pentru autor, rock-ul – mai mult decît pop-ul, mai mult decît orice alt gen muzical, poate cu excepția jazz-ului – e cronicizabil, are nevoie de așezarea într-o istorie care începe undeva și nu se termină niciodată altundeva, care conține episoade de eroism și lașitate, care merită a fi consemnată obiectiv, care e, în contextul dat, determinanta subversivității și în care „libertatea a fost de nenumărate ori supusă sau cenzurată în fața unui regim autoritar nemilos, dar care a triumfat prin forță și creativitate, punînd bazele uneia sau mai multor generații de oameni care și-au pus amprenta pe cultura și memoria noastră colectivă“.

Mai degrabă intimă, chiar în vertijul acesta al numelor proprii, anilor și twist-urilor biografice și detaliilor profesionale, avînd o structură foarte pop – inserții din interviuri luate de autor de-a lungul anilor, citate din cărți biografice ale unor muzicieni români, fotografii etc., Rock sub seceră și ciocan este, de fapt, caietul foarte bine îngrijit al unui pasionat de rock. 

Paul Breazu este jurnalist.