Televiziuni malefice şi televiziuni vrăjitoreşti

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Alexandru Matei a scris o carte nostalgică şi, în acelaşi timp, foarte actuală: O tribună captivantă. Cartea e o istorie ideologică a TVR-ului dinainte de 1989, cu accent pe distorsiunea realităţii şi propagandă. Actualitatea cărţii vine dintr-o anumită lectură, care te face să compari permanent ceea ce se întîmpla la televiziunea lui Ceauşescu, cu ceea ce a început să se întîmple, în ultimii cîţiva ani, pe posturile şi în publicaţiile care s-au reapucat de un soi de propagandă.

În O tribună captivantă a lui Matei e vorba despre grile, emisiuni, realizatori şi telespectatori astăzi uitaţi. Ce ne pot spune nouă, azi, toate acestea? Eu, unul, am avut un soi de şoc temporal cînd am deschis cartea. Dacă o gîndeşti ca pe o realitate paralelă – sau experiment contrafactual –, o televiziune ceauşistă plasată nu în anii ’60, ci în 2013, începi să realizezi în ce măsură s-a schimbat lumea în care trăim, dar şi ce e perpetuu în ea.

În ultimii ani, s-a tot vorbit despre revoluţii pe Twitter. TVR-ul lui Ceauşescu a fost, în decembrie 1989, locul unde s-a întîmplat ceva foarte asemănător, avant la lettre. Apariţia lui Dinescu şi a lui Caramitru, urmaţi de Ion Iliescu, generalul Militaru şi toţi ceilalţi a consacrat televiziunea ca un pol de putere şi a eclipsat celălalt sălaş al lui Ceauşescu, Comitetul Central. Telerevoluţia – cum s-a numit inclusiv într-un documentar realizat pentru France 3 de Serge Moati – a fost unul dintre primele exemple de preponderenţă a spectacolului mediatic în faţa politicii propriu-zise. Cartea lui Alexandru Matei sugerează şi nişte explicaţii pentru care a fost aşa.

TVR-ul dinainte de 1989 era ideologizat la extrem, comparativ cu televiziunile publice (sau de stat) ale ţărilor din jur. Dacă nu ar fi fost aşa, s-ar fi uitat ei la noi, şi nu noi la ei: bulgari, sîrbi, unguri şi chiar ruşi. În O tribună captivantă, e citat Dumitru Popescu-Dumnezeu, care vorbeşte despre cele 1,3 milioane de abonamente la TVR (5 sau 6 milioane de telespectatori, socoteşte acelaşi potentat) şi faptul că televiziunea era principalul mijloc de îndoctrinare. Motivele ar fi două. În primul rînd, TVR-ul din anii ’80 venea cu o preistorie creativă, a divertismentului, a emisiunilor ştiinţifice şi culturale şi a altor produse asemănătoare, făcute cu cap şi cu succes de oameni ca Valeriu Lazarov, Alexandru Bocăneţ sau Tudor Vornicu, pînă prin 1977. Al doilea – România era o societate preponderent rurală, în care un mediu oral (în sensul lui McLuhan, deci audiovizual) poate funcţiona mult mai bine decît tiparul lui Gutenberg şi expunerea aristotelică.

Interesant e că lucrurile nu s-au oprit în 1990. TVR-ul şi-a perpetuat supremaţia cîţiva ani buni, cu ajutorul politicului, care a restricţionat accesul la spectrul hertzian, prin acordarea foarte zgîrcită a licenţelor. Contestaţiile acelor vremuri, de tip „Aţi minţit poporul cu televizorul“, ca şi faptul că autorii contestaţiilor au fost, politic vorbind, perdanţii primilor ani arată că TVR era, în continuare, o citadelă ideologică.

Din nou, ce legătură au toate acestea cu ceea ce se întîmplă azi la Antena 3 sau B1 TV? Între TVR-ul acelor ani şi posturile politice de azi mai există o epocă. În mod curios, importanţa simbolică şi ideologică a televiziunii a confirmat-o şi „revoluţia PRO“ din 1995. PRO TV a fost, precum se ştie, tot ce se putea imagina mai diferit de televiziunea ceauşistă. Un anti-TVR. Dar tocmai asta îl leagă de TVR. Am discutat în altă parte despre fenomenul denumit „generaţia PRO“; remarc doar faptul că imaginea de „mai-mult-decît-televiziune“ pe care o dobîndise PRO TV în anii 1996-2000 (Universitatea PRO, cărţile poştale PRO etc.) nu ar fi fost posibilă, cu toate eforturile fondatorului Adrian Sîrbu, dacă TVR-ul nu ar fi creat şi/sau confirmat un anumit nivel de aşteptare socială.

După 2000-2001, lucrurile se dezvrăjesc la PRO TV. Postul devine apolitic, îşi pierde relevanţa culturală – atîta cîtă avusese – şi rămîne liderul unei pieţe procustizate de peoplemeters, pe care Antena 1 avea deja statura clară a challenger-ului, iar TVR-ul era în continuă cădere. Dar în aceiaşi ani apare, în nucleu, la Silviu Prigoană, ideea de televiziune de ştiri sau „CNN românesc“ (contradicţie în termeni, fiindcă o televiziune de tip CNN nu poate fi decît globală), prin Realitatea TV. Urmează alte schimbări de putere şi, la una dintre ele, în 2008, devine destul de clar că „ştirile“ de la televiziunile de ştiri sînt, de fapt, vorbe, iar acest gen de posturi începe să se coloreze tot mai clar din punct de vedere politic – şi, în unele cazuri, ca al Antenei 3, chiar asumat.

Ajungem în epoca în care politicienii taie frunză la cîini la televizor, în numeroasele studiouri care li se pun la dispoziţie cu largheţe, în loc să se ducă la serviciu în Parlamentul naţional, la Guvern sau la Bruxelles. Politica se face la televizor şi, dacă e să-l credem pe preşedintele Băsescu, inamicii reformei sînt diverşi moguli şi diferite grupuri media, identificate şi blamate de tabăra prezidenţială în funcţie de moment şi de context. Ceva-ceva e adevărat în toată povestea, mai ales că preşedintele vorbeşte în cunoştinţă de cauză, nu numai fiindcă a avut şi are la dispoziţie posturi TV controlate de parlamentari PDL sau consultanţi politici afiliaţi. Dar, mai ales, cea mai importantă prerogativă a funcţiei prezidenţiale este cuvîntul, care poate (sau nu) iniţia acte politice, în lipsa prerogativelor executive.

Din nou, în epoca televiziunilor aşa-zise de ştiri, televiziunea şi politicul se amestecă. De data asta nu mai e însă ca pe vremea TVR-ului lui Ceauşescu – şi tocmai asta ne spune cartea lui Alexandru Matei. Totul e un talmeş-balmeş de politică şi media, care se extinde şi spre online, în care nu mai e clar ce este politica propriu-zisă şi ce e spectacol.

Situaţia a fost caracterizată de Baudrillard cu termenul de hiperrealitate. Astăzi, mijloacele de comunicare sînt atît de prezente şi de eficiente, încît nu mai e clar ce – şi dacă – există sub reprezentarea despre lume pe care o oferă acestea. Lucrurile sînt mai clare pe Internet, unde Facebook-ul începe să devină un mod de viaţă, şi nu o reflectare a vieţii-în-absenţa-Internetului. În cuvintele lui Nicholas Negroponte, sintagma „realitate virtuală“ a început prin a fi un oximoron şi sfîrşeşte prin a fi un pleonasm.

Care e diferenţa dintre TVR-ul lui Ceauşescu şi Antena 3 sau B1 de azi? Primul era un mecanism de propagandă/distorsiune a realităţii, celelalte două sînt chiar (hiper)realitatea, simulacrul care devine realitate fiindcă nu mai e o imagine cu un corespondent clar.

Mai nuanţat, Jean Baudrillard vorbeşte, în Simulacre şi simulare, despre patru faze ale imaginii. Prima e reflecţia unei realităţi profunde, a doua e mascarea şi denaturarea aceleiaşi realităţi, a treia e mascarea absenţei unei realităţi profunde, şi a patra – simulacrul pur, care nu mai are o relaţie cu realitatea. Baudrillard caracterizează cele patru faze şi în termeni teologici. Prima e reprezentarea sacramentală, a doua e cea malefică, a treia – cea vrăjitorească şi a patra – simplă simulare.

Judecînd pe această grilă nuanţată, TVR-ul se ocupa cu reprezentări malefice, prin denaturarea unei realităţi încă existente în afara ei, iar televiziunile politice de azi sînt undeva în stadiul al treilea, cel care maschează absenţa unei realităţi profunde şi fac ceva numit vrăjitorie.

Cîştigă vrăjitorii de la TV din vrăjitoria lor? Pe termen scurt, pare că da. Există însă o percepţie aproape generalizată: că politicienii au devenit nişte impostori fără nici un fel de apetit pentru „adevărata“ lor fişă de post, deci s-ar putea să nu fie chiar aşa. Tot în termeni teologici, Baudrillard justifică iconcoclaştii prin faptul că aceştia încercau să prevină dispariţia divinităţii stopînd proliferarea de imagini-simulacre, cele care distrug realul. Prin urmare, s-ar putea foarte bine ca omniprezenţii şi omnipotenţii impostori de astăzi să n-o ducă chiar atît de bine pe cît cred. Însă pe noi, asta ne priveşte mai puţin decît faptul că cel mai rău o duce realul.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.