Scandal! Umberto Eco se uită la Sinteza zilei!

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Umberto Eco în aceeaşi vervă furioasă din

aceeaşi demonstraţie de inventivitate juvenilă, ludică, dacă putem spune aşa – aceleaşi descărcări de adrenalină intelectuală, greu de conceput la un autor de 83 de ani. Dar, de data asta, Eco nu ne mai oferă un bestiar al nebunilor ticăloşi, conspiraţionişti, ai secolului al XIX-lea, ci un inventar al mizeriei jurnalistice contemporane. Lectura îţi provoacă o senzaţie contradictorie, de uluire şi în acelaşi timp de

fiindcă diagnosticele formulate de italian se aplică la fix şi presei româneşti – fie ea din aripa Gâdea sau din aripa Turcescu. 

În limbajul redacţiilor, un

e ceea ce se mai numeşte şi

, o ediţie de ziar care precedă prima apariţie şi ajunge de regulă să fie tipărită în cîteva zeci de exemplare, pentru studiu şi corectarea erorilor şi, uneori, pentru edificarea viitorilor clienţi de publicitate. Despre asta e vorba şi în romanul omonim, dar la modul exagerat sau virtualizat: un comandor pe nume Vimercate, genul mogul tenebros, angajează o redacţie precară, de ticăloşi şi rataţi, ca să realizeze o viitoare publicaţie. Spre deosebire de un număr zero onorabil, cel al lui Eco e o operaţiune care se întinde pe luni de zile, un fel de bombă cu ceas, în care mai important decît publicarea informaţiei valide şi impactul acesteia la public e potenţialul de ameninţare, maculare, manipulare al întreprinderii. 

Starostele ales de mogulul Vimercate pentru noua gazetă este un oarecare Simei, atît de oarecare pentru narator încît „avea chipul altcuiva. (…) Avea chipul tuturor“. În ciuda feţei comune, Simei e un amestec din nou contradictoriu de imbecilitate, clarviziune, viclenie şi lipsă de scrupule care ar ruşina şi cele mai notorii ajutoare de mogul care au apărut prin stenogramele presei româneşti (sau ale DNA) în ultimii zece ani. Asemeni combinatorului de partid care a luat locul mogulului în scriptele televiziunilor militante de la noi, Simei nu ştie să scrie, că doar ministrul Apărării nu trebuie să ştie să arunce o grenadă. Totuşi, începînd cu ceea ce l-ar putea deranja sau coafa pe Comandor, Simei ştie o grămadă de alte lucruri, pe care le expune haimanalelor din redacţie la modul sever şi în acelaşi timp mobilizator. 

Simei vrea un public de televiziune de ştiri românească: peste 50 de ani, „nişte burghezi buni şi oneşti, doritori de legalitate şi ordine, însă lacomi de bîrfe şi de dezvăluiri cu privire la felurite forme de dezordine“. Atenţie însă, zice directorul ziarului, nu trebuie să ni-i închipuim ca pe nişte mari consumatori de hîrtie tipărită: „O să pornim de la principiul că nu sînt ei ceea ce se cheamă nişte mari cititori, ba chiar bună parte din ei n-or fi avînd nici o carte în casă“. 

Emisiunea lui Mihai Gâdea, dar şi cele ale concurenţei, are mania scenariilor, a presupunerilor despre ceea ce s-a întîmplat, dar mai ales despre ce se va întîmpla. Comandorul şi Simei ai lui Eco aleg să-şi boteze ziarul

, fiindcă „ştirile din ziua precedentă le aflăm deja de la televizor seara la 8, aşa că ziarele relatează permanent lucruri pe care le ştii deja, şi iată de ce se vînd tot mai prost. În

, aceste ştiri care deja put ca peştele stricat sigur că va fi util să le rezumăm şi să le reamintim, dar o să fie suficientă o rubrică scurtă“. Ca să scape de mirosul de peşte stricat, Simei propune o strategie confuză, bazată pe speculaţii. În paranteză fie spus, nici cotidienele serioase nu au în momentul de faţă o soluţie foarte articulată pentru faptul că au rămas fără obiectul muncii – informaţia deja difuzată nu numai de televiziuni, ci şi de site-urile de ştiri.

În România, cei care au trăit în deziluzia că Robert Turcescu e un mare jurnalist şi-au dat ochii peste cap după mărturisirea dubios-misticoidă a acestuia, cu privire la propria afiliere la servicii. În

Simei îl angajează pe un oarecare Lucidi (căutaţi semnificaţiile numelor din carte atunci cînd o veţi citi), „fiindcă ştii foarte bine că eşti deosebit de priceput să culegi zvonuri şi să le raportezi cui trebuie“. Totuşi, la ce-i trebuie lui Simei un securist pe stil italian în redacţie? „Ce crezi că o să se ducă să povestească, dacă nu lucruri pe care serviciile le-ar înţelege foarte bine citind oricare dintre numerele noastre zero? Dar ne poate aduce ştiri pe care le-a aflat spionîndu-i pe alţii“, îl edifică directorul pe narator. 

Marile cotidiene anglo-americane fac o regulă sfîntă din marcarea comentariilor ca atare şi aşezarea lor în pagini diferite de restul ziarului, care e compus în majoritate din articole informative. Televiziunile româneşti de ştiri îşi spun „de ştiri“, dar îşi umplu majoritatea grilelor cu talk-show-uri pline de părerism standardizat, „pe linie“. Cu privire la aceeaşi problemă, Colonna, naratorul lui Eco, se prinde în jocul lui Simei şi dă următoarea regulă: dacă ai un viaduct care se prăbuşeşte şi vrei să acuzi pe cineva de catastrofă, trebuie să pui toată povestea în gura unui intervievat, de exemplu domnul Bianchi, 34 de ani, de profesie zidar: „E vina Primăriei, se ştia de mult timp că viaductul ăsta avea nişte probleme“. Nu e nevoie de dovezi şi nimeni n-o să-l caute pe domnul Bianchi. Sau dacă o să-l caute, n-o să-l găsească. 

Toate manualele de stil îţi spun să le eviţi, dar situaţia din redacţii e alta. Fiindcă Simei nu ştie să scrie, cel care explică e Colonna: „Cititorul se aşteaptă tocmai la aceste expresii, aşa l-au obişnuit toate ziarele. Cititorul înţelege ceea ce se-ntîmplă numai dacă se spune «sîntem între ciocan şi nicovală», «guvernul anunţă lacrimi şi sînge», «calea-i tot mai abrupt㻓. Lista clişeelor-recomandări continuă pe mai multe paragrafe. 

Simei îşi trimite una din hahalere pe urmele unui judecător integru, dar „băgăreţ“, insinuînd: „Nimeni nu-i niciodată aşa, integru sută la sută, bunăoară nu e pedofil, nu şi-a asasinat bunica, n-a luat şpagă, dar o fi făcut ceva ieşit din comun. Sau, dacă-mi permiteţi expresia, îi scoatem noi din comun ce face el zi de zi“. Hahalera dă peste judecător la un restaurant chinezesc. „Splendid! (…) frecventează medii chinezeşti“, jubilează Simei, mănîncă cu beţişoare, „ca un sălbatic“. Poartă tenişi şi ciorapi verzi? „Asta-i un dandy, sau un hippiot, cum se zicea odată. Nu-i greu să ne-nchipuim că-şi mai bagă şi-n venă. Dar asta nu spunem, trebuie s-o deducă cititorul singur.“ 

Numărul zero e plin de astfel de înţelepciuni inverse, dar, vorba clişeului, spaţiul nu ne permite. Mai putem afla cum şi cînd trebuie fabricate dosarele cuiva, cum se aranjează un moment paparazzo (cu acordul celebrităţilor), ce-i cu homosexualii („N-am nimic cu poponarii, e ca şi cu negrii, n-am nimic cu ei, cu condiţia să stea la ei acasă“) şi aşa mai departe. 

Iar restul, dragi cititori, restul e Umberto Eco.

apare, la Polirom, peste cîteva zile – dacă nu cumva, ar zice Simei, a şi apărut. Trebuie să citiţi! 

Cum să devii un Nimeni

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.