România drumurilor imposibile

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Cînd eram copil, drumul pînă la Cluj cu trenul era cea mai lungă călătorie pe care mi-o puteam imagina. Opt ore și jumătate. La un moment dat, se „inventase“ un rapid care scurta călătoria cu aproape o oră. Rezistam cu brio pînă pe la Brașov, apoi ori dădeam iama în șnițelele „cu miros de tren“, ori adormeam. Undeva după Sighișoara, cînd Clujul începea să se apropie, făceam nesfîrșite plimbări fără sens pe coridor, deranjînd inevitabil pe cîte un nene care fuma. Pe fereastră nu mai vedeam decît dealurile de o culoare gălbuie, nedefinită, ale Ardealului, ne îndreptam spre nicăieri. Sate puține, gări obscure în care trenul se oprea doar pentru două-trei minute, nici un grup de copii de-a lungul căii ferate care să facă cu mîna la tren. O pustietate. Atunci cînd Clujul ne răsărea în față, cu casele lui colorate de burg, îngrămădite una într-alta și cu turla bisericii Sfîntul Mihail strălucind în soarele asfințitului, mi se părea un oraș de poveste, poleit cu aur. Și astăzi uneori mi se mai pare așa, mai ales în septembrie.

Însă nu despre Clujul copilăriei voiam să povestesc, ci despre ce mai înseamnă să străbați țara dintr-un capăt în altul, aproape treizeci de ani mai tîrziu. Trenul InterRegio București – Cluj face între 11 și 14 ore. Întîrzierile nu sînt aproape niciodată mai mici de o oră, „se lucrează la linie“. Din cîte se știe, este vorba despre „o linie nouă“, însă nu se știe și cînd va fi dată în folosință. Pe cea veche, trenul se tîrîie în ritm de căruță, dealurile gălbui nu mai sînt un peisaj în mișcare, devin imagini statice, ca niște picturi. La un moment dat, trenul se oprește pur și simplu în cîmp. Am trăit o singură dată acest supliciu. 14 ore, două cărți bune, un laptop doldora cu de toate, filme și jocuri. Și după primele șase ore de drum nu mai ai chef de nimic. Clujul se transformă într-o destinație imposibil de atins. Iar plictisul se transformă în revoltă. În 14 ore poți ajunge cu avionul la Los Angeles, poate chiar mai departe. Dar nu, nu treci marea, nu vizitezi alte continente, ai rămas în România și te chinui să străbați doar cinci sute de kilometri dintr-o țară europeană. Timpul se dilată într-un mod neobișnuit. Cele 14 ore ți se par zile. E un timp irosit. Așadar, trenul rămîne o variantă doar pentru cei care se simt împăcați cu acest timp suspendat al nimănui și îl acceptă ca atare.

Mai rămîne varianta cu mașina, pe șoselele patriei. S-ar presupune că, dacă ai o mașină bună, distanțele se scurtează, cu riscul unor amenzi de depășire a vitezei legale. Însă, în realitate, nu-i deloc așa. Dacă ai o mașină bună, poți să o ții în garaj sau să te plimbi pe la Mamaia doar așa, de fiță, altceva n-ai ce face cu ea. Nu în România. Profiți cît poți de bucățelele de autostradă, însă acestea se termină repede. Apoi stai pe loc, într-un șir nesfîrșit de mașini, s-au mai găsit și ăștia cu TIR-urile să facă proteste din cauza RCA-ului și, deși te enervează, le dai dreptate. Înaintezi cu 20 de kilometri pe oră, n-ai pe cine să depășești, n-ai de ce. Te resemnezi. Te uiți la priveliște – aceleași dealuri de o culoare nedefinită ale Ardealului pe care le vezi și din tren. Pe șosea, totul se mișcă cu încetinitorul, în reluare. Din punct de vedere al infrastructurii, România „modernă“ e o țară a carelor cu boi care se deplasează tihnit, fără nici o grabă. Ca în Evul Mediu. De mai bine de un an, n-au reușit să repare porțiunea surpată de pe tronsonul de autostradă Sibiu – Sebeș. Un tronson care salva aproape o oră din drumul spre Cluj. Toate mașinile se varsă de pe tronsonul în lucru pe același etern drum național. Și încremenesc. Dacă ești într-un autocar, înțepenit deja de cîteva ore bune într-un scaun, cu un laptop înghesuit între tine și scaunul din față și cu nevoia de a merge la toaletă sau pur și simplu de a fuma o țigară, te lasă nervii de tot. Și, din nou, te revolți. De ce România trebuie să arate în continuare așa? De ce nu se mișcă lucrurile? De ce nu vin niște chinezi mititei și harnici să ne construiască autostrăzi într-o lună? De ce fiecare nou tronson, penibil prin scurtimea lui, inaugurat o dată la cîțiva ani, te bucură de parcă ai fi obținut o mică victorie personală? Victorie împotriva cui?

Am ajuns să urăsc Valea Oltului și să o evit cît pot. Contrastul dintre pitorescul ei și cei 98 de kilometri de drum îngustat, înțesat de camioane, cu depășiri interzise, pe care îl parcurgi uneori și în două ore, mi se pare ridicol. Mă întreb sincer dacă voi apuca în viața asta să traversez munții și altfel. Ardealul devine deja o altă țară, izolată, ruptă de România. Dacă tot îți pierzi timpul aiurea, mai bine o iei pe Transfăgărășan, măcar ai ce vedea. Îți asumi acest timp pierdut, destinația nu mai contează, devii doar turist prin propria ta țară. Și te bucuri de ea.

Desigur, mai e o variantă, aparent cea mai decentă. Cîștigi timp doar dacă zbori. La ultima cursă a zilei a unei companii low-cost, lumea se înghesuie deja ca la rată. Toți acești oameni au o lejeritate în gesturi și zîmbesc – știu că în 40 de minute vor fi la Cluj. Doamne cu un glas cîntat, trecute de 60 de ani, familii cu copii mici, în cărucioare, oameni de afaceri, cîțiva străini. Mă relaxez și eu. Însă ceva e în neregulă, am uitat să-mi printez boarding pass-ul, mi se spune că nu am făcut check-in-ul online, deși încerc să demonstrez cu tableta că l-am făcut. La ei „nu apare“. Sînt taxată cu 35 de euro în aeroport, mai mult de jumătate din prețul biletului. Mă revolt din nou, însă nu e timp să mă cert cu nimeni, decolează avionul și trebuie să ajung la Cluj. Varianta lejeră de a călători se lasă cu o pagubă. N-am vrut să stau cuminte 14 ore în tren sau 9 în mașină, pe șoselele patriei, trebuie să plătesc. Însă, peste doar 40 de minute, văd de sus luminile Clujului. E ca și cum aș fi mers de la Obor pînă în Berceni.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.