Religia într-o „şcoală de popi“

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Am învăţat într-o şcoală veche care, la începuturile ei, aparţinuse cumva de biserica din apropiere. Fusese un soi de liceu teologic sau „o şcoală de popi“, cum spuneam noi, elevii din anii ’80. Şi eram de-a dreptul fascinaţi, ştiam de pildă că clasa cea mică de lîngă laboratorul de chimie fusese „baia popilor“ sau că minuscula sală de sport fusese bucătăria. Şi cine ştie ce alte mistere şi comori ar mai fi putut să ascundă şcoala noastră! 

În 1990, unul dintre primii paşi ai şcolii noastre pe drumul cel nou, al democraţiei (în afară de scoaterea uniformelor şi transformarea tovarăşilor profesori în domni), a fost reîmprietenirea cadrelor didactice şi implicit a copiilor cu preoţii de la biserica respectivă. Cu exagerările de rigoare: „un sobor de preoţi“ (cum era la modă să spui) era prezent la toate serbările şcolare, la festivităţile de deschidere şi închidere a anului şcolar şi la alte evenimente. Iar noi ne înfiinţam în mod regulamentar la biserică, la fiecare sărbătoare religioasă. Era oarecum bulversant pentru copiii care în urmă cu doar cîteva luni dădeau rapoarte pioniereşti şi cîntau ode Tovarăşului. Era ca şi cum Ceauşescu ar fi fost înlocuit brusc cu Dumnezeu. Însă asta nu a fost neapărat o problemă. Introducerea orelor de religie (cred că erau obligatorii, dar nu se puneau note) s-a întîmplat firesc, în spiritul tradiţiei şcolii. Doar unii băieţi s-au temut, la început, că vom fi cu toţii transformaţi în popi şi că ne vor îmbrăca în sutane, dar şi-au dat repede seama că temerile le erau nejustificate. Nimeni nu avea de gînd să-i dezbrace de noii lor blugi turceşti Kinataş. 

Făceam religie o dată pe săptămînă în sala de festivităţi, acolo unde în clasa a III-a avuseserăm drept sarcină pionierească creşterea viermilor de mătase. Orele n-aveau nimic traumatizant, ba dimpotrivă, mi le amintesc ca relaxante şi pline de farmec. Meritul era în primul rînd al preotului, un om cu har, fost disident şi deţinut politic, un model uman, în primul rînd. Şi acum mă gîndesc la el cu multă duioşie. Şi la faptul că am învăţat pe de rost Crezul nu din cine ştie ce pornire religioasă, ci doar ca să-l impresionez. Aşa cum omul sfinţeşte locul, aşa şi preotul orele lui de religie! Mulţi dintre prietenii mei nu au amintiri la fel de senine în ceea ce le priveşte. 

Aşadar, tot în spiritul tradiţiei, în Săptămîna Mare, toată şcoala se muta la biserică. Mai ales noi, copiii de la cor, mergeam an de an în Vinerea Mare ca să cîntăm Prodohul. Nu era obligatoriu, însă nu voiam să-l dezamăgim pe părintele care ne invitase. Vinerea aceea avea mereu ceva magic – poate şi pentru că mirosea a primăvară, a pămînt reavăn, a muguri şi a sevă. Mai întîi, treceam, „ca toate babele“ – cum spunea o colegă –, pe sub masă. Vă daţi seama că, pentru nişte copii de 12 ani, era amuzant să stea la o coadă kilometrică, pentru ca pe urmă să se aplece şi să meargă în patru labe pe sub o masă. Nu ştiu cît înţelegeam noi din semnificaţia religioasă a acestor obiceiuri. Apoi, fiecare copil de la cor primea cîte o cărticică cu versurile Prohodului. Cîntam ore în şir cu glasurile noastre subţirele, „şlefuite“ de profa de muzică, avînd grijă să nu dăm falseturi. Biserica avea şi cor, noi eram la concurenţă cu el.  Melodia era frumoasă, dar tristă şi monotonă. Părintele nostru se uita din cînd în cînd spre noi şi zîmbea mulţumit, chiar îi făceam omului o mare bucurie că eram acolo. Între timp, biserica se umpluse pînă la refuz, iar noi, fetele, trăgeam cu ochiul la cine intră şi cine iese – mama lui X, bunica lui Y, fratele mai mare al lui Z, băiatul acela frumuşel care învaţă la „Cantemir“. 

După ce Prohodul se sfîrşea, înconjuram biserica de trei ori cu lumînări aprinse. Pentru mine era un fel de avanpremieră a nopţii de Înviere. Însă se simţea ceva mai autentic, pentru că Învierea devenise deja o modă, veneau oamenii îmbrăcaţi ca la nuntă, ca să fie văzuţi cum se roagă şi cei mai tineri ca să se hlizească. Acum eram doar noi, copiii de la şcoală, şi „toate babele“ din cartier. Dar şi mulţi alţii, pe margine. După terminarea slujbei, urma cel mai plăcut moment al serii: socializarea de pe gărduleţul de la monument. Mame cu mame, bunici cu bunici, fete şi băieţi. Se lăsase seara, continua să miroasă şi mai puternic a primăvară şi a sevă, toate acele şoapte şi toţi acei fiori adolescentini pluteau în aer. 

Mă întorceam acasă după cinci ore, cu vocea răguşită de atîta cîntat, dar grozav de împlinită. „Hai că te-ai spălat de toate păcatele de pe anul ăsta!“, rîdea taică-meu de mine. Însă nu fusese vorba neapărat de credinţă, ci doar de plăcerea de a înfăptui nişte lucruri rînduite cum trebuie. Acum, cînd mi le reamintesc, mi se pare că sînt atît de acolo, din anii ‘90, încît sînt pur şi simplu irepetabile. 

Nu ştiu cum e acum cu religia prin şcoli, am auzit că există copii care refuză să mănînce ouă roşii de Paşti pentru că au învăţat la şcoală că sînt mînjite cu sînge. Tot ce pot să spun este că, în urma acestor experienţe, n-am devenit un om profund religios, aşa cum s-ar crede, ba dimpotrivă. N-am mai urmat „tradiţia“, n-am mai cîntat Prohodul de atunci. Totuşi sînt momente de care mi-e dor, aşa cum mi-e dor să regăsesc o spiritualitate simplă, firească, nepervertită. Fie că e vorba despre ortodoxie, catolicism, budism sau altceva. Atunci, mi s-a oferit doar o deschidere.  

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.