Pariul taxei pe conţinutul online în presa română

George Hari POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
Pariul taxei pe conţinutul online în presa română jpeg

Am întîlnit un paradox în cadrul unui curs de Jurnalism online de la Centrul pentru Jurnalism Independent: cam toţi cursanţii erau interesaţi să aplice ceea ce au învăţat imediat ce s-ar fi întors în redacţii, dar mulţi dintre ei au invocat un obstacol major – rezistenţa şefilor la aceste schimbări. Şi ce-mi aud urechile şi ce-mi văd ochii zilele astea? O parte din presa română pofteşte la conţinut online pe bani!

Piedici în calea taxei modice

Publicaţiile pe care le ştiai gratuite online îţi vor cere o mică sumă ca să le accesezi conţinutul. Ultimul anunţ în acest sens a fost făcut de Adevărul Holding, care intenţionează instituirea taxei pe Adevărul şi pe Click. Ideea nu e rea, dar sunt două probleme aici:

Publicul. Nu este obişnuit să plătească pentru produse mass-media online. Cititorii români încă văd Internetul ca pe un mediu volatil, mai „neserios“ decît hîrtia. Vorbesc aici de majoritatea cititorilor, mare parte dintre ei avînd o lungă şi trainică legătură cu publicaţiile pe hîrtie. Mai ales în contextul măsurilor financiare dure luate de guvern, cheltuiala pe conţinutul informativ online ar intra la acele „diverse“ la care românii ajung cu chiu, cu vai, după ce au rezolvat umplerea frigiderului şi alte lucruri trebuincioase familiei.

Conţinutul oferit. Vei oferi aceleaşi lucruri ca şi pînă acum, dar de data asta vei cere bani pe el? S-a văzut prin alte ţări cu tradiţie mai îndelungată în presa online că nu merge chiar aşa. Nu poţi oferi gratuit un anumit conţinut pentru ca, într-o bună zi, să impui o taxă, exact pe acelaşi conţinut. Este ca şi cum i-ai oferi copilului o bomboană zilnic, pentru ca într-o zi să-i spui că trebuie să dea cu mătura prin casă ca să o merite. Nu, va trebui să-i oferi o bomboană mai bună pentru a-l determina să facă asta.

Idei spre folosul impunerii schimbării

„Este direcţia către care se îndreaptă presa de afară“, se aude de la nivelul managementului. Dar ştiţi ce se mai întîmplă „afară“ în acelaşi timp cu impunerea taxei pe conţinut? Iată cîteva idei

● Training cu jurnaliştii din redacţie şi angajarea de jurnalişti specializaţi pe jurnalismul online. Poate suna şocant, dar nu se scrie la fel pentru ecran şi pentru hîrtie. Conţinutul pe ecran nu este perceput la fel, nu este consumat în acelaşi mod, obiceiurile de lectură se schimbă. Ai nevoie de oameni care să scrie în aşa fel încît să nu plictisească cititorul, să-l ţină lipit de ecranul calculatorului, dar nu atît de mult încît să-i vină acestuia la un moment dat să intre pe alt site.

● În nici un comunicat de presă al vreunui trust care şi-a anunţat intenţia de a impune taxă pe conţinut n-am văzut în următorul paragraf precizări privind demersul de mai sus. Este clar că nu poţi face succes online cu aceleaşi abilităţi jurnalistice.

● Un studiu aflat încă în derulare de către Centrul pentru Jurnalism Independent, Clubul Român de Presă şi Asociaţia Patronală a Editorilor Locali, arată că cele mai multe redacţii din România nu au organizat pînă în prezent cursuri pentru jurnalism online şi 71% dintre ele nu au trimis angajaţi la cursuri de acest tip. Doar 22% dintre manageri spun că ar fi dispuşi să plătească taxa integrală pentru astfel de cursuri.

● Conţinut multimedia. Ei bine da, online-ul cere şi altceva decît text. Dacă păstrezi aceeaşi schemă în redacţie, plină ochi de redactori şi fotoreporteri, fără a-i pune să înveţe cum se realizează o galerie foto, un clip video, un montaj audio, nu te aştepta să stea cititorii la coadă pentru a-ţi accesa pe bani site-ul.

● Viteză. Dacă evenimentul se întîmplă acum, mă aştept ca în 30 de minute să existe pe site-ul pe care dau bani cel puţin cîteva texte şi măcar o galerie foto. Mă aştept la un montaj video la o oră – două de cînd a început evenimentul, asta cu tot cu deplasarea reporterului la faţa locului. Apropo, montajul se face pe loc, pe laptopul cu acces wireless la Internet, nu în redacţie, după ce ai traversat oraşul în aproape o oră şi jumătate.

● Prezenţa în reţelele sociale. Nu mai este de ajuns site-ul, trebuie să fii acolo unde e şi publicul tău. Şi o parte din el este şi pe Facebook, o parte este şi în Second Life, o parte este pe Twitter. Mergi acolo, oferă-le conţinut care să-i atragă şi pe urmă cere-le bani. Nu cred că cititorii n-ar da bani pe un conţinut de calitate, produs de o publicaţie modernă, care este prezentă în reţelele sociale de pe Web.

Ne comparăm cu Times şi cu alte publicaţii de prestigiu din străinătate? Hai să ducem comparaţia pînă la capăt atunci: pe site-urile lor, ele oferă multe lucruri în plus faţă de ediţia tipărită. Da, poate taxa va fi modică în România, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să oferi şi tu animaţii, web documentare, materiale multimedia muncite. Eşti pe Internet, aşa că nu mai explica în text rezultatele unei statistici, ci fă o animaţie care să atragă cititorul pe care tocmai l-ai păcălit să dea bani pentru a accesa site-ul. Nu mai scrie de pe canapea sau din birou, ci mergi la locul evenimentului, avînd agăţat de gît cel puţin un aparat foto şi cărînd în geantă un laptop. 

Chestiunea comentariilor

Voi mai spune un lucru care s-ar putea să-i enerveze pe vajnicii apărători ai libertăţii de exprimare: nu orice comentariu al cititorului merită să apară la orice articol. Hai să facem tot ca „afară“, unde numai comentariile care aduc o contribuţie la discuţie apar în subsolul articolului. Cititorii pot produce gratuit conţinut de calitate, dar numai unii fac într-adevăr acest lucru.

Evident, numai cititorii înregistraţi pot comenta şi, în principiu, numai cei care vorbesc bine limba în care apare publicaţia au dreptul de a-şi spune părerea. Libertatea de exprimare nu înseamnă că poţi spune (citeşte „înjura“) ce vrei, cînd vrei, exprimîndu-te execrabil în limba respectivă. Din cîte cunosc, responsabilitatea aprobării comentariilor şi moderării discuţiei din jurul articolului revine tot autorului, în străinătate, nu unei singure persoane care se presupune că se pricepe la orice subiect abordat în articolele din întreaga publicaţie.

Eu zic aşa: să se revizuiască primesc, dar să se schimbe din temelii concepţia asupra site-ului ca vehicul al informaţiei online. Organizează training-uri în jurnalismul online, învaţă-l pe jurnalist să facă fotografii, montaj video şi animaţie, pune-l să facă toate acestea rapid şi bine. Oferă conţinut original pe site, dă-i cititorului materiale multimedia pe care nu le-ar putea găsi în altă parte. Abia după aceea poţi umbla cu nasul pe sus şi poţi cere 2 lei pe săptămînă pentru accesul la site.

Ah, era să uit: ca să rentabilizezi publicaţia online ai nevoie de foarte mulţi vizitatori unici pe zi plătitori. Cum îi atragi pe aceştia? Vezi mai sus. Oferă-le toate acele lucruri gratuit un timp, apoi întreabă-i dacă le-a plăcut. Dacă vei auzi multe răspunsuri pozitive, impune taxa şi roagă-te să rămîi în continuare bun. Ce zici, presă română, ţii pariul?

George Hari POPESCU este asistent universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti şi jurnalist freelancer. Scrie destul de frecvent pe blogul personal şi pe cel specializat pe folosirea bicicletei în oraş

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.