Oamenii din cealaltă capitală

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Nu ştiu cum s-au potrivit lucrurile, într-un mod fericit, aş zice (Festivalul

şi altele), încît, în ultimii ani, am tot ajuns la Alba Iulia. Un oraş pe care nu-l cunoşteam deloc înainte, de care nu mă lega nimic în afară de informaţii „de manual“, oraşul Unirii – a lui Mihai Viteazul – apoi al anului 1918, al lui Horea, Cloşca şi Crişan, un oraş cu o cetate pe care o vizitasem pentru prima oară în 1998 şi găsisem aici ziduri în ruină, bălării şi o unitate militară, doar nişte rămăşiţe abandonate ale altor timpuri. Despre modul spectaculos în care a „evoluat“ Cetatea Alba Carolina probabil că ştiţi, aşa cum ştiţi şi despre cum s-au cheltuit inteligent nişte fonduri europene. Cetatea e acum impecabilă şi, pentru că am urmărit parţial întregul ei proces de restaurare, mi-a devenit şi extrem de familiară şi într-un fel dragă, ca şi cum i-aş aparţine. Cunoscînd locurile, am ajuns să observ şi să apreciez detalii care, probabil, pentru un nou venit n-ar însemna nimic.  Statui noi şi aproape „interactive“ în Cetate, pentru că toată lumea se pozează cu ele, iar noaptea, cînd totul e pustiu, populează într-un mod decent aleile. O piramidă din sticlă (ca la Luvru?) care marchează vestigiile şi pe care unii localnici o „confundă“ cu o staţie de metrou. Mai multe terase adăpostite în căruţe artizanale. Şanţurile restaurate – un imens teren de joacă pentru copii, rolleri, biciclişti. Schimbarea zilnică a gărzii „imperiale“ căreia am ajuns să-i cunosc traseul, ritmul, mişcările, inedită pentru cei care vin aici pentru prima oară, reconfortantă pentru localnici, pentru că face parte din inima Cetăţii care bate, împarte timpul zilei în două. Nici o schimbare în repertoriul de seară al cîntăreţului de la Hotel „Cetate“, al cărui unic hit te poartă cu gîndul la litoralul anilor ’80 – „Ce seară minunată!“. Speranţa că în curînd Palatul Principilor va aparţine şi el acestui „traseu“, după ce va fi renovat. Un ochean prin care nu vezi nici aproape, nici departe. Trei în unu, trei cetăţi suprapuse una peste alta, ca un tort festiv, un castru roman, o cetate medievală, una austro-ungară. Fascinaţia ideii că dacă ai săpa undeva, oriunde, e imposibil să nu găseşti ceva – un zid, cioburi de ceramică, o cadă de baie, monede… cum o fii să locuieşti într-un oraş unde s-a trăit atît de mult „dedesubt“ şi în atîtea straturi? Vrei să bei o bere în relaxanta grădină a terasei de la Poarta 1, cu flori, copaci şi hamacuri, pe care o ştii de anul trecut şi ţi se spune că deocamdată „nu se mai poate“, terasa e închisă, cei de la muzeu au găsit „ceva vestigii“ şi sapă. Şi nici măcar nu poţi să te superi, aşa cum te-ai supăra dacă în locul unei terase din Bucureşti ar apărea peste noapte o parcare… te îndepărtezi cu un soi de respect, laşi vestigiile să fie scoase la lumină în linişte. 

Însă dincolo de spaţiul propriu-zis, oamenii din Alba Iulia, acei albaiulieni pe care îi priveam ca pe nişte „străini“ din mijlocul ţării, la început, neîndrăznind să-i compar nici cu clujenii copilăriei mele, cu vocea lor cîntată şi cu o tărăgăneală dulce a vieţii, nici cu moţii din Apuseni, au ajuns şi ei să-mi fie dragi. Îşi (re)descoperă Cetatea în fiecare zi, cu aceeaşi bucurie pe care o are orice vizitator. O traversează dimineaţa în drum spre serviciu. O străbat cu bicicletele. O folosesc pe post de decor pentru fotografii de nunţi, dar şi pentru idile adolescentine pe care le surprinzi pe băncile retrase, la căderea întunericului. Oamenii „învaţă“ să-şi bea cafelele, sucurile, berile, „la stradă“, în Cetate, şi să urmărească alţi oameni, turiştii, care vin şi pleacă. Cum ar fi englezii „seniori“ care s-au vărsat dintr-un autocar, într-o zi de miercuri. Toţi acei domni şi doamne de peste 70 de ani, însă într-o formă fizică de invidiat, cu pălării cochete şi cu ochelari de soare, care au cotropit o terasă, şi-au luat cafele şi

-uri, şi-au făcut unii altora complimente şi, împreună, au admirat Cetatea. Toată această „normalitate“ a plimbării prin lume, a excursiilor în străinătate într-un grup organizat, cu care românii, mai ales cei de vîrsta a treia, din păcate, nu sînt obişnuiţi. 

„Încă nu ne vine să credem că avem un astfel de loc“, mi-a spus o doamnă trecută de 40 de ani din Alba Iulia. Mi-amintesc vag de prima mea „excursie“ din 1998, cînd am urcat pe un deal, am văzut nişte ziduri în paragină şi am băut o bere locală, ieftină, la un chioşc din tablă. În timpul săptămînii, dacă nu e nici un festival, puţin după 11 seara, Cetatea e pustie. Ai senzaţia că te plimbi printr-un decor de film, abandonat de puţină vreme de către echipa de filmare. La o terasă, un grup de tineri albaiulieni a întîrziat la o bere. Vorbesc despre facultăţile la care au fost – în Cluj sau Bucureşti –, apoi unul dintre ei explică de ce s-a întors acasă, în Alba Iulia. Probabil că şi eu m-aş întoarce dacă aş avea la ce. Şi ei au. Apoi schimbă subiectul, pomenesc de Tîrgul de Carte care va începe peste cîteva zile şi că vor veni Mircea Cărtărescu şi Radu Paraschivescu. Un băiat le povesteşte celorlalţi despre

şi despre cît de mult i-a plăcut cartea. Apoi spune că va merge la tîrg, ca să-i ceară lui Radu Paraschivescu un autograf. Sînt copii citiţi care au habar despre ce se întîmplă în lumea culturală de la noi. Conversaţia lor m-a bucurat. Alba Iulia nu s-a schimbat doar la exterior, Cetatea nu e doar o fantoşă care atrage turişti străini. Treptat, se schimbă şi interiorul, mentalităţile. 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.