După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute, ceva care cere cîteva sute de dolari ca să-ţi ofere un dreptunghi de carton frumos şi pompos colorat. Cum de ne-am procopsit cu asemenea demnitari?

Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu era unul al posesorilor de diplome şi realizări obscure, gen facultăţi private fără prea multă faimă sau masters-uri de care adesea puştimea isteaţă trage cît poate, pentru un loc cvasi-gratuit în cămin şi bunăvoinţa părinţilor, care vor continua să stipendieze tînărul studios, dar, în fond, aproape şomer. Guvernul Ponta e, comparativ, fistichiu, mai ales prin prezenţa pe lista propunerilor a unor veleitari gen Corina Dumitrescu. Dar despre asta presa, mai ales cea critică la adresa USL, a discutat deja. Mai rămîne o problemă: modul cum am ajuns să ne construim CV-uri atît de penibile, încît acestea să devină nişte pietre legate de gît, care ne trag la fund.

În primul moment, ai tentaţia să vorbeşti de prostie şi să expediezi problema ca atare. Însă, dacă ar fi vorba de prostie, CV-urile cu greşeli de limbă, diplome ciudate/plătite sau, din ce în ce mai des, cu poze nu ar fi atît de frecvente. Şi nu ar aparţine tocmai celor care acced la funcţii înalte în aparatul birocratic, deci au succes.

La mijloc e mai degrabă altceva. Şi Guvernul Ungureanu, şi Guvernul Ponta sînt compuse din miniştri formaţi, adesea, după 1990. De exemplu, Corina Dumitrescu, cea cu înnotul, e născută în 1964, deci avea 25 sau 26 de ani în 1989. De fapt, la modul prăfuit – în cazul Ungureanu şi strident – în cazul Ponta, cea care scoate capul este noua generaţie a politicii româneşti, cea care ia locul activiştilor convertiţi la democraţie socială, liberală şi de alte feluri după 1989. Ceea ce se vede în CV-uri, printre greşelile de ortografie şi de adecvare la forma numită CV, e cam ceea ce a produs şcoala românească după 1989, sub îndrumarea plagiatorilor şi politrucilor dovediţi, dar prea puţin sancţionaţi. O generaţie care pluteşte năuc pe deasupra ideii de competenţă în ceva precis, lucrativ sau ştiinţific, pentru a-şi însemna propria viaţă cu tot felul de grade şi atribute patafizice, generate de preaplinul de nimic al îndrumătorilor întru ştiinţă şi carieră.

Am putea presupune că acest gen de malformaţie intelectuală le e caracteristic numai şi numai lor, celor înregimentaţi în diferite zone ideologice, ariviştilor care nu se pricep la nimic anume, lucru care îi împinge către politică. O astfel de presupunere implică însă o elită care să se găsească în afara conspiraţiei partidelor şi politicienilor, iar odată ce o astfel de elită ar exista, ea ar trebui să fie capabilă să demaşte şi să răstoarne sistemul şi exponenţii lui, aşa spectrali cum par a fi. Ceea ce, vizibil, nu e cazul.

Rămîne constatarea tristă că înnotul doamnei foste viitoare ministru şi diploma probabil cumpărată pe cîteva sute de dolari a succesorului ei de pe lista de propuneri ministeriale ale lui Ponta sînt simptome ale unei stări de lucruri generalizate. Elitele de azi secretă lucrări ştiinţifice, grade universitare, diplome şi aşa-numitele abilităţi, aşa cum Ceauşescu îşi oua Operele, irelevant, abundent şi secvenţial, fără certitudinea că autorul era chiar el. Şi, din păcate, în ipostaza lor politică, sînt fix crema societăţii, conducătorii pe care poporul îi merită.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).