Cum se naște un erou

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Recent, am văzut un film remarcabil (lansat în 2007, cu Tom Hanks în rolul principal), intitulat Charlie Wilson’s War/„Războiul lui Charlie Wilson“. Titlul îmi amintea, din start, de o carte pe care o răsfoisem cu cîţiva ani mai devreme, într-un Reading Room, fără a mă lăsa însă convins să o iau să o citesc: Charlie Wilson’s War: The Extraordinary Story of the Largest Covert Operation in History / „Războiul lui Charlie Wilson: povestea extrordinară a celei mai mari operaţiuni militare sub acoperire din istorie“. Volumul a apărut în 2003, fiind semnat de un scriitor american mai puţin cunoscut – George Crille al III-lea. Verificînd, am aflat că pelicula amintită reprezintă, într-adevăr, ecranizarea acestui roman inspirat de istoria recentă a Statelor Unite. Întrucît Charlie Wilson rămîne un nume suficient de obscur pentru români, să vedem împreună, înainte de toate, despre ce vorbim. Personajul în discuţie (Charles Nesbitt Wilson, pe numele său complet) – interpretat, în film, cum spuneam, de Tom Hanks – s-a născut în Texas (într-o familie de fermieri) şi a funcţionat ca senator al Congresului american (de la începutul anilor ’60, pînă în 1996, cînd s-a retras, înainte de alegeri), fiind votat în nu mai puţin de unsprezece legislaturi. În ciuda succesului său incontestabil, Wilson pare mai curînd un politician american atipic. Deşi texan (Texasul a fost mereu dominat de republicani, adică, în standardele mentaliste de peste Ocean, de „conservatori“), el se impune în postură de congressman democrat. Deşi a fost militar de carieră (locotenent în Marina Militară), ca majoritatea oamenilor politici cu greutate din America, Charlie încalcă rigorile armatei, implicîndu-se în politică, iar, ulterior, se identifică mai degrabă cu modelul administrativ ultra-liberal (cu tentă uşor hippie), consacrat de Bill Clinton în anii ’90. În sfîrşit, deşi provenit dintr-o familie fără avere, Wilson are numeroşi votanţi din sfera petroliştilor (texani) bogaţi şi, deşi supravieţuieşte timp îndelungat la cel mai înalt nivel în politica SUA, duce o existenţă boemă (nescutită de aluzii la consumul de droguri – a fost anchetat chiar, în anii ’80, de viitorul, faimos, primar al New York-ului, pe atunci Procuror General, Rudolph Giuliani), plină de petreceri cu mult alcool (în 1985, un doctor îi mai dă numai un an şi jumătate de viaţă, din cauza unor complicaţii cardiace; Wilson trăieşte totuşi şi astăzi, beneficiind, în 2007, de un transplant de inimă) şi femei (o replică suculentă, legată de prezenţa multitudinii de asistente tinere şi frumoase în biroul lui senatorial, îi este atribuită atît în film, cît şi în carte: „Secretarele mele sînt toate atrăgătoare, pentru că poţi să înveţi o femeie să dactilografieze, dar nu poţi să o înveţi să dezvolte sîni!“), primind, justificat, porecla de Good Time Charlie / „Charlie Voie Bună“.

Vocaţia protagonistului pentru politică s-a manifestat timpuriu, cu toate că efectiva candidatură a venit la maturitate. În tinereţe, are iniţiative liberale (de îmbunătăţire a sistemului sanitar şi a celui de pensii) şi participă, ca voluntar, la campania prezidenţială a lui J.F. Kennedy. Totuşi, un fapt cu adevărat notabil în viaţa lui Wilson se petrece mult mai devreme, în 1947, pe cînd Charlie avea doar 13 ani. În acele vremuri, viitorul senator era stăpînul unui căţel hiperactiv, care obişnuia să intre în curţile vecinilor şi să pricinuiască mici stricăciuni prin grădinile cu flori. Charles Hazard, un consilier local din Trinity (oraşul de naştere al lui Wilson), supărat pe vizitele patrupedului, îi dă, într-o zi, otravă, ucigîndu-l pe loc. Drept urmare, la alegeri, Charlie aduce personal cu maşina (deţinea permis de conducere încă de la 13 ani, datorită unei dispense rutiere acordate fermierilor), la secţiile de votare, 96 de negri din cartierele sărace (negri care nu veneau, altfel, niciodată la vot), spunîndu-le, în prealabil, că Hazard i-a omorît, în mod intenţionat, cîinele. Consilierul nemilos îşi pierde în acel an fotoliul municipal, la o diferenţă de 16 voturi! Amintindu-şi, peste decenii, întîmplarea, Wilson exclamă cu nostalgie: „Atunci m-am îndrăgostit de America!“. Nu de aici însă vine faima senatorului. În 1980, întîmplător, el descoperă drama refugiaţilor afghani din taberele pakistaneze, formate după invazia sovietică în teritoriul muntos al mujahedinilor. Deşi destul de indolent vizavi de politica externă americană, Charlie este acum profund impresionat de suferinţa asiaticilor despre care se zvoneşte că ar fi mitraliaţi fără scrupule de elicopterele ruseşti. Hotărît să acţioneze, senatorul obţine o suplimentare cu 5 milioane de dolari – din partea Congresului – pentru operaţiunile militare CIA îndreptate împotriva URSS şi a comunismului în general. Întîlnindu-se însă cu agentul special (pentru URSS), Gust Avrokotos (şi el un personaj istoric real, plin de excentricităţi), află că suma în chestiune constituie numai o frecţie la un picior de lemn în raport cu nevoile reale. Acesta e momentul cînd se declanşează „războiul personal“ al lui Charlie. Colaborînd direct cu Gust (împotriva tuturor regulamentelor senatoriale şi de spionaj deopotrivă!), el reuşeşte să aducă, pe parcursul a trei ani, fonduri de 500 de milioane de dolari în sprijinul contraofensivei afghane. Dotaţi, ca atare, cu armament antiaerian de ultimă generaţie, mujahedinii ripostează violent, doborînd nenumărate avioane şi elicoptere ruseşti şi făcînd subit războiul „nerentabil“ pentru guvernul URSS. După încă patru ani de campanie dezastruoasă, sovieticii se întorc acasă cu coada între picioare (cade astfel şi mitul conform căruia Afghanistanul ar fi rezistat, de unul singur, invaziei comuniste!). Charlie Wilson îşi savurează succesul (cu mult bourbon), dar nu uită să facă o observaţie cumva profetică: „Mujahedinii ne aclamă astăzi, însă mă întreb cum ne vor privi fiii lor oare peste cincisprezece-douăzeci de ani?“. Gîndindu-ne la scena internaţională actuală, comentariile sînt, cred, de prisos.

Ideea experienţei politice de mai sus rămîne însă alta. Nu există un profil moral şi psihologic fix al eroului, tot aşa cum nu există un timp sau un loc anume în care el poate să se nască. Foarte des, actele de eroism sînt rezultatul unor coincidenţe stranii, chiar inexplicabile pînă la un punct, iar cei destinaţi să şi le asume nu par, nici pe departe, descinşi din războinicii homerici. Ca şi viaţa, istoria lucrează mereu cu paradoxuri.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte a sa este Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.