Cît va supraviețui Supraviețuitorul?

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Primele ediții din Supraviețuitorul au făcut, la PRO TV, în jur de 7-8 puncte de rating, altfel spus, o cotă de audiență de 22-25%. Una dintre ediții a mîncat bătaie de la Antena 1, tradiționalul ocupant al locului al doilea, care avea cam la aceeași oră Chefi la cuțite. Principala noutate a toamnei TV începe să arate ca un semi-eșec sau, cel mult, un succes căldicel. Dincolo de resursele puține puse la bătaie pentru producție, rateul vine din apetitul românilor, și în particular al televiziunilor, pentru trăncăneală.

Raportat la standardele românești, Supraviețuitorul e foarte bine filmat. Are concurenți diverși și atrăgători fizic, care arată bine în decorul exotic din Filipine. PRO TV a făcut curajosul gest de a da locul de prezentator unui om cu o inteligență peste medie și background cultural, anume Dragoș Bucurenci, lucru care se întîmplă din ce în ce mai puțin în televiziunea de azi. Iar Bucurenci s-a achitat bine de rol, dar în televiziunea din ziua de azi prezentatorul contează din ce în ce mai puțin într-un format, comparativ cu producțiile mai vechi, foarte centrate în jurul unei persoane. Și-atunci, ce lipsește?

În Supraviețuitorul, versiunea românească, ceea ce lipsește e, curios, în plus. E vorba de durată, fiindcă varianta locală are nu mai puțin de 120 de minute, cu tot cu reclame. Varianta consacrată, din SUA, a lui Mark Burnett, are numai 43 de minute, iar cea din Marea Britanie, o altă piață cu producții de o calitate remarcabilă, doar o oră. De ce două ore? Așa dictează regulile de construcție ale grilelor TV din România, care, în serile cu show-uri mari, nu mai includ și un al doilea moment de prime-time, rezervat de regulă, în țările cu piețe mai avansate, serialelor de la ora 22. Intervalul 19-23 include de regulă Știrile, lungite la o oră și jumătate, și o singură emisiune. Iar televiziunile din România trag de Vocea României, X Factor și toate celelalte pînă la știrile de noapte, fiindcă au investit o mulțime de bani în aceste show-uri. Problema e că în Vocea poți introduce mai mulți concurenți sau dezbateri între jurați – care sînt sau ar trebui să fie aleși în primul rînd pentru că sînt foarte buni vorbitori și au o chimie pe măsură între ei –, în timp ce în Supraviețuitorul e greu să introduci mai multe probe. Și-atunci, producătorii au lungit segmentele în care se vorbește, mai precis consiliile tribale.

Dincolo de calitățile enumerate mai sus, Supraviețuitorul românesc a­rată ca o producție de mîna a doua, gen Sînt celebru. Scoate-mă de aici!, întreruptă de segmente lungi de vorbărie. Sau ca un talk-show de televiziune de știri filmat – e drept, mult mai bine – pe nisip.  Iar provocările au mai puțin din seriozitatea și tensiunea celor din ediția americană.

Acum cîțiva ani, am avut șansa de a-l asculta la Cannes pe Mark Burnett, unul din cei mai cunoscuți creatori de show-uri din lume și cel care a adus Survivor la forma consacrată începînd din 2000, după lansarea în Suedia cu trei ani înainte. Burnett își explica viziunea, mai apropiată de cinematografie decît de producția tipică de televiziune: „Portocaliul e culoarea vieții. Albastrul, a morții. Lumina portocalie a focului creează o conexiune emoțională între oameni, le reduce nivelul de rezistență. Dacă vrei să controlezi o ședință sau o adunare, e mai bine să folosești lumînări și lumini scăzute.“ În momentul eliminării se aprinde brusc lumina albastră. „Ai senzația că e o execuție“, explica Burnett. După care portocaliul revine. „Renaștere!“, exclama Burnett. „N-am vrut un cuvînt de la revedere de la eliminați, fiindcă ar fi întrerupt tristețea.“ Ați regăsit ceva din toate acestea în versiunea românească? Eu nu prea. Iar acum, imaginați-vă că un film cu James Bond durează patru ore în loc de două. Cam despre asta e vorba.

Survivor e un format executat în România de casa de producție independentă Zucchero Media, care a mai făcut lucruri ca Vrei să fii milionar sau aspectuosul Visuri la cheie. Bineînțeles, producătorii de acolo nu sînt Mark Burnett, dar problema nu e atît la ei, cît la buget. Cu privire la versiunea americană s-a vehiculat suma de un milion de dolari costuri pe episod, mai mult decît ale unui lungmetraj din noul val cinematografic românesc. PRO TV trebuie să producă de peste două ori mai multă televiziune (din cauza duratei) cu o fracțiune infimă din acest buget. Costurile show-urilor TV din România sînt ținute secret, cu strictețe, de posturile autohtone, dar, oricum, au alt ordin de mărime, mult mai mic, decît echivalentele lor din SUA. Iar dimensiunea investițiilor e dictată de banii care se pot face din televiziunea comercială, infimi și ei față de piețele evoluate.

Ce rost are să încerci să faci televiziune atinsă de geniul lui Burnett, cu veleități cinematografice, dacă nu ai bani pentru asta? Grilele televiziunilor din România se construiesc destul de intuitiv și, probabil, a contat faptul că talent-show-uri precum acelea amintite mai sus au funcționat și cu economiile dictate de piață. Posibil, programarea Supraviețuitorului în România e o decizie luată de CME/Time-Warner, proprietarul PRO TV, la nivel de regiune, fiindcă o versiune a show-ului, Ostrov, a început în această toamnă pe Markiza, în Slovacia. Cu rating-uri de asemeni neconvingătoare. Dacă rating-urile Supraviețuitorului nu explodează după primele ediții (s-au mai văzut cazuri), sezoanele următoare sînt puse serios sub semnul întrebării, din cauza costurilor totuși mari, raportat la alte formate din România, ale producției. Dar acesta e doar un raționament la timpul viitor. Singura concluzie la timpul prezent e că nu poți schimba televiziunea cu ochii pe costuri, nici măcar în România.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.