Ce mi-a plăcut la FILTM

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Săptămîna trecută au avut loc două festivaluri internaționale de literatură, la Iași și la Timișoara. Eu am fost la FILTM, la Timișoara – un oraș în care nu mai ajunsesem de aproape zece ani și de mult timp nu m-am mai întors atît de entuziasmată de la un festival, indiferent de natura lui. În primul rînd, mi-a plăcut acea atmosferă prietenoasă pe care multe dintre festivalurile de la noi au pierdut-o pe drum, crescînd uneori prea repede pentru nevoile lor, profesionalizînd-se. La Timișoara am avut acea senzație de care mi-era dor, de familie alcătuită ad-hoc pe parcursul celor patru zile, citind și discutînd despre literatură. Senzația de participare afectivă, ești inclus în mod spontan, conversațiile se leagă de la sine pînă tîrziu după miezul nopții, la un pahar de vin în fața hotelului Central, pentru că legea antifumat ne obligă la spații exterioare și poate că e mai bine așa, ca să nu ne risipim care încotro, gașca e reconfortantă, cunoști oameni noi, însă parcă-i știi de cînd lumea. De pildă, în ultima seară, la petrecerea de final, mă pomenesc tot într-un spațiu de fumat într-un mic grup de voluntari, studenți la Litere și scriitori din Timișoara, și nu știu cum vine vorba despre cîini și stăpînii lor, fiecare are o poveste de spus, e ceva „literatură“ acolo, schițe de portrete, ne pasăm povestea de la unul la altul, presărînd-o cu episoade amuzante, rîdem cu toții, pînă cînd, după vreo jumătate de oră, cineva vine cu ideea că ar trebui să facem cunoștință. Ne dăm seama că nimeni nu cunoștea pe nimeni, însă acest fapt nu a împiedicat grupul să funcționeze, liantul social să existe. E un exemplu mărunt, însă cam așa se întîmplă lucrurile la FILTM.

Dincolo de partea academică din prima zi, de la Universitatea de Vest (păstrînd direcția de la Vest la Est, a fost conferința despre ce mai înseamnă literatura central-europeană), sînt trei seri de literatură, dezbatere și lectură publică – seara de deschidere, cu Ludmila Ulițkaia și Mircea Cărtărescu, așadar autorii vedete, o seară dedicată poeților și una prozatorilor. Toate se desfășoară în sala barocă a Muzeului de Artă, plină pînă la refuz în prima seară și constant plină în următoarele două. Eram curioasă cît de „prizată“ e Ulițkaia la noi și am văzut oameni care veniseră cu toate cărțile ei traduse, pentru autografe. Discuția nu iese din sfera literaturii, însă atinge mai multe paliere, rafinate și seducătoare, cu variațiuni și excursuri despre genetică (Ludmila Ulițkaia e de profesie biolog), totul pornește de fapt de la text, omul însuși se poate „citi“ din punct de vedere genetic și, în același timp, e singura ființă vie care poate „să producă“ texte. Estul și Vestul capătă noi valențe, mai mult sugerate, nu se ajunge la teme politice, cu toate că Ulițkaia este unul dintre intelectualii cei mai vocali și mai tranșanți împotriva regimului Putin. Cei doi scriitori se completează, inclusiv ca prezență – reținerea și modestia scriitoarei din Rusia, care îmi inspiră o profundă tristețe, spiritul ludic și empatic al lui Cărtărescu, care citește din Solenoid un fragment din basmul de la finalul cărții. Ai senzația unei sonate cîntate la două mîini.

Mi-a mai plăcut la FILTM onestitatea în sine a festivalului. Nu face mai mult decît își propune și nu propune mai mult decît face, știe cărui public se adresează, tocmai de aceea organizarea e atentă și eficientă. Nu mi-aș dori acest festival altfel sau cu mult diferit, cu bannere și afișe care să împînzească orașul, cu evenimente colaterale prost țintite. Deocamdată festivalul a găsit rețeta unui echilibru între evenimente, public și invitați, „dozajul“ dintre scriitorii străini și cei români este bine gîndit, din nou toți acești scriitori care vin la FILTM se completează, chiar dacă vin din zone diferite ale literaturii. Și din nou mi-a plăcut că festivalul se adaptează orașului și nevoilor lui, nevoii literaturii de calitate a oamenilor de aici, atît și așa cum este ea. Un oraș în schimbare, cu un potențial care are nevoie doar de astfel de întîmplări fericite care să-l pună în valoare. La fel ca literatura, orice oraș este în primul rînd o stare. Pentru mine, de pildă, Timișoara este în­tr-un fel într-o altă țară, în care ești surprins să descoperi că se vorbește, totuși, limba română. Poate și din cauza distanței care îl separă de București, dar și de Cluj sau de Iași, însă dincolo de aceasta, mereu am impresia că există aici ceva diferit care-mi îmi scapă, din cauza șederilor prea scurte. M-am obișnuit cu dulceața și lentoarea din Ardeal, unde mă mișc ca peștele-n apă. Însă la Timișoara mă simt un turist „străin“ și probabil că totul e legat de o altă atitudine sau de detalii. Cum ar fi minunata bere „de casă“ Sara care se fabrică aici (în cantități limitate, pentru că e o afacere de familie) și nu o poți găsi nicăieri la București. Și care îmi amintește de cea mai bună bere pe care am băut-o vreodată, la o crîșmă de la colțul străzii, în Berlin, unde patronul, un moșuleț care servea pe la mese și pe care nu dădeai doi bani, era însuși fabricantul berii. În același timp, FILTM îți lasă timp și chiar te încurajează să-i cunoști și pe oameni. Oana și Raluca, cele „două bufnițe“ care se pregătesc să-și deschidă o librărie pe care o declară de la bun început altfel: mai puțin comercială și cu un interes mai mic pentru vînzări, însă „cu cărți și autori care ne plac nouă“. Marilena, de la Editura Universității de Vest, cel mai cald om pe care l-am întîlnit în ultima vreme, care, cînd a aflat că am avut o mică indigestie, a alergat să-mi facă rost de un ceai și după aceea m-a sunat de cîteva ori ca să mă întrebe cum mă simt. Și Roxana, masterand la Litere și voluntar la FILTM, care predă deja română într-o școală „de la țară“, îi place ceea ce face și își dorește să rămînă în învățămînt. Și mulți alții ca ei.

Și nu în ultimul rînd, mi-a mai plăcut mult la FILTM faptul că este primul festival internațional de literatură – românesc – care de anul acesta are o secțiune specială dedicată literaturii pentru copii. Așa am ajuns eu la Colegiul Bănățean, unde am vorbit o oră întreagă cu copiii de a VII-a despre vampiri, pricolici, dar și despre comunism, despre ce însemna să fii pionier, să ai o „tovarășă“ în loc de-o doamnă învățătoare și să iei mită în pateuri cu brînză ca să nu-i scrii pe listă pe copiii care vorbesc în timpul orei.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.