Mulţi sînt cei care spun că sînt dezgustaţi de ce se întîmplă la subsolul articolelor online, însă uneori nici discuţiile de la etaj nu sînt tocmai sanitare. Reacţiile presei americane la ştirea că jurnalista CBS Lara Logan a suferit un asalt sexual brutal în Piaţa Tahir în ziua în care revoluţionarii egipteni sărbătoreau renunţarea lui Mubarak la putere sînt de-a dreptul contrariante.
Blamarea victimei, o poveste fără sfîrșit
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Cand ai decat un ciocan, tot ce vezi sunt cuie
adăugat de y_ddraig_werdd la data de 24 Martie 2011 04:03:37
Este adevarat ca felul in care au fost prezentate ambele stiri urmareste ceva. Dar intentia nu a fost in nici un caz sa fie blamata victima. Blamarea a fost doar rezultatul nefericit.
Deci pe scurt ce s-a intamplat.
In primul caz, cazul jurnalistei, victima chiar avea o parte de vina. O persoana, din inconstienta sau naivitate, s-a pus intr-o situatie periculoasa. Cum altfel poate sa fie descris altfel mersul neinsotita de garzi de corp in mijlocul unei multimi cu potential violent? Cu cateva zile inainte alti jurnalisti fusesera batuti in acelasi loc si in acel moment aveau loc lupte de strada. Dar nu asta conteaza. Mai interesanta a fost reactia presei occidentale. In prima faza au incercat sa minimizeze ce s-a intamplat. Apoi a incercat sa dea vina doar pe jurnalista. Motivul? In nici un caz sexismul sau rasismul. Povestea lor de pana atunci era ceva de felul: In ciuda rasistilor si islamofobilor in Egipt are loc o revolutie democratica. Nu este adevarat ce se spune despre arabi, ca nu ar fi in stare sa traisca in democratie sau ca trebuie sa fie impusa din afara (cum vroia Satana insasi, Bush). In plus aceasta miscare este profund pacifista si in nici un caz dominta de Fratia Islamica. Participa si copti si femei. Cei din piata sunt cei buni, unii care vor doar acelasi lucruri ca si noi. Acele acte de violenta despre care se spune ca ar fi avut loc, sunt fie zvonuri fie sunt datorate agentilor sub acoperire ai lui Mubarak pentru a discredita revolutia democratica si a crea haos. Ce putea in cazul asta sa faca saracii ziaristi in momentul in care multimea s-a comportat exact cum se asteptau “islamofobii”? Au dat vina pe jurnalista. Sigur a incalcat ea intr-un fel vreo traditie locala. A si in legatura cu spionii evrei, presa araba vede spioni evrei peste tot.
Cazul al doilea pare la prima vedere si mai ciudat. Daca in cazul jurnalistei, victima avea si ea o parte de vina, in cazul fetitei din Texas totul era absolut clar. Este unul din cele mai lipsite de ambiguitate cazuri de viol. Atunci de ce atata compasiune pentru agresori (descrisi ca bieti baieti cuminiti desi majoritatea aveau peste 20 de ani si o parte aveau si caziere). Pentru ca, si asta nu se poate afla din New York Times pentru ca nu mentioneaza nicaieri, toti agresorii erau afro-americani iar victima era mexicanca. Toti cei intervievati erau localnici negrii. Familia victimei este saraca, recent stabilita in oras. Pentru mai multe informatii despre acest caz e mai bun Houston Chronicle (http://www.chron.com/disp/story.mpl/metropolitan/7466774.html#tab-a-2) Reactia absolut groteasca a comunitatii locala si unor activisti(familia victimei a fost ameninta si se afla sub protectia politiei, victima a fost numita o turnatoare, activisti acuza rasismul pentru ca doar negrii sunt acuzati, localnici dau vina pe parintii fetei, fata este acuzata ca se imbraca ca cineva mai in varsta – de cat, de 15 ani?) a prins pe nepregatite jurnalisti. Si din nou au trebuit sa recurga la ceva de neconceput in alte cazuri, si anume la acuzat victima.
In concluzie nu e vorba in nici unul dintre cazuri despre sexismul presei. Pur si simplu negare realitatii pentru a sustine aceasi poveste frumoasa potrivit careia anumite grupuri culturale sau etnice sunt tot timpul doar victime a ajuns atat de integrata in modul de gandire al jurnalistilor occidentali in cat a inceput sa creeze situatii absurde ca cele de mai sus. Macar cu ocazia asta s-a vazut ca musulmani si negrii > femei in “political correctness”.