Viaţa bate filmul, dar filmul bate teatrul?

Publicat în Dilema Veche nr. 711 din 5-11 octombrie 2017
Viaţa bate filmul, dar filmul bate teatrul? jpeg

Unora le place jazz-ul, altora le place teatrul, dar aproape tuturor le plac filmele. Cinematografia este, probabil, cea mai populară dintre arte după muzică, deși, conform părerii lui Alex. Leo Șerban, filmul deține supremația peste arte. Fie că se bazează pe un scenariu original (deci, un text la bază), fie că este ecranizarea unei opere literare, că absoarbe nenumărate influențe culturale sau încearcă să dinamiteze convenții, că este minimalist sau maximalist, calofil sau cultivă o estetică austeră, că face uz din plin de coloană sonoră și muzică sau o respinge în mare măsură ca Dogma 95, filmul a reușit să sintetizeze toate formele de artă și să devină un hibrid popular, care încîntă masele pe întreg mapamondul în versiunea sa de uz comun – cinematografie de divertisment – sau stîrnește delicii unui public select sub forma fratelui emancipat – filmul artistic, de autor sau pur și simplu avînd o miză mai înaltă (sau mai multe, concomitent).

La antipod se află antica, ilustra, uneori vetusta artă dramatică. Teatrul a îndeplinit cu succes funcția pe care filmul urma apoi să o uzurpe în aparență, dar în esența ei a conținut o fibră de sacralitate și mit. După ce Frații Lumière au realizat epocala invenție și primele pelicule au început să fie difuzate, partizanii tradiționalei arte teatrale preconizau funebri dispariția acesteia sub asaltul trivial al cinemaului, chit că, inițial, chiar inventatorii acestuia declarau că filmul nu are nici un viitor. Filmul era văzut ca bastardul rău al teatrului, o artă vizuală inferioară cu mare potențial de popularitate și cu priză la publicul larg. Priză a avut, dar nu s-a dovedit a fi o artă marginală. Controversa iscată a constituit și una dintre temele filmului Restul e tăcere al lui Nae Caranfil, dar nu e nouă în artă. Același tip de reacție l-a în­tîmpi­nat din partea conservatorilor și mai discretul aparat de fotografiat căruia i s a reproșat inițial că nu va putea în veci substitui arta plastică în toată splendoarea, expresivitatea și, deseori, ambiguitatea sa. Timpul a demonstrat și în acest caz că vocile refractare de la început s-au înșelat și că temerile negre nu s-au adeverit. Apariția aparatului foto nu a împiedicat pictorii să-și practice arta în continuare, la fel cum cinematograful nu i-a pus pe tușă pe oamenii de teatru, ba cred că aceste forme de artă presupus antagonice s-au sprijinit reciproc, forțînd creatorii acestora la ieșiri din zona de confort (și de plafonare) și explorarea permanentă a unor teritorii noi sau reevaluarea unora vechi.

Îmi amintesc cu un amuzament amar cum și Louis-Ferdinand Céline tuna și fulgera împotriva filmului, pe care îl considera un produs tehnologic submediocru, o non-artă. Între timp, gama de posibilități ale cinematografiei s-a consolidat, iar cea a artei dramatice s-a mai îmbogățit cu teme, forme de expresie noi și dizolvarea structurilor vechi. Filmul și-a creat deja o identitate, o istorie și un panteon. Cea de-a șaptea artă și-a subsumat artele care au precedat-o, a devenit un fenomen global care a influențat în mod decisiv cultura umană, și a devenit (și) un motor financiar colosal, fapt pe care i l-au imputat cîrcotașii. Teatrul, pe de altă parte, are dezavantajul (dezavantaj pînă la un punct) că nu este o artă transportabilă. Acesta se întîmplă aici și acum, chiar dacă, cu ocazia unor festivaluri sau turnee, se mai plimbă prin lume. Dar, ca produs cultural, nu poate fi ­luat la purtător oriunde ca o carte, un film care încape pe un stick sau un album de muzică, o pictură sau chiar o sculptură.

Deși foarte multă lume pe care o cunosc are, totuși, acces la cel puțin o instituție de teatru (sau la teatru independent, care prevalează în momentul de față, deseori cu succes), fie nu o frecventează, fie preferă să o înlocuiască cu vizionarea unui film. Este și aici discutabilă modalitatea de a vedea un film, întrucît cei mai mulți amatori de film sau cinefili vizionează cele mai multe producții online sau le descarcă de pe torrent-uri. Frecventarea sălilor de cinema (cîte sînt ele, dar asta face deja subiectul unei alte dezbateri) pare a fi apanajul unor consumatori de film de week-end, ocazionali, sau a unor cinefili care, deseori, nu prea sînt încîntați de oferta cinematografelor de mall.

Poate că reticența mai generalizată a oamenilor care vizionează filme de a viziona și spectacole de teatru are motivații mai complexe decît par la prima vedere. Am întîlnit oameni care preferă teatrul filmului, dar cu mult mai puțini decît cei care se situează în tabăra opusă. În genere, amatorii de teatru sînt și cinefili, eventual au o cultură cinematografică net superioară cinefililor rezervați. Mă tem, însă, că este o chestiune pe care nu o pot soluționa. Fiecare categorie va rămîne pînă va decide ea însăși tributară propriilor preferințe, afinități, încăpățînări sau chiar orgolii. Eu sînt un cinefil pasionat cam de pe vremea cînd am început să citesc cu regularitate (7-8 ani) și un iubitor de teatru din adolescența tîrzie. Teatrul m-a atras mai greu fiindcă cel de stat era sufocat pe-atunci de convenționalism, artificialitate și impostură, însă omologul său mai sărac, teatrul independent, m-a cucerit prin viziune, forță de expresie și inedit. Au trecut de-atunci aproape 12 ani. Între timp m-am separat de film pentru o perioadă pe care-acum o consider revoltător de lungă, dar sînt totodată conștient că reîmpăcarea a fost cu atît mai intensă. Cu lectura am păstrat o relație mult mai constantă și o apropiere cumva organică. Dar le iubesc pe fiecare în felul lor și îmi sînt indispensabile. Probabil că ține de natura mea idealistă și exagerat de sentimentală, dar mi-aș dori o formă de artă transcendentă, care să le cuprindă pe toate și să nu semene în mod flagrant cu nici una, o artă sinestezică în care imaginea să se conjuge cu sunetul, mirosul cu intuiția, fulgurația onirică cu speculația intelectuală, formele cu transparențele, conceptele cu reprezentările, o artă care să fie consumată cu ochii închiși, dar care să anime toate simțurile ca o transă caleidoscopică.

Dar pînă atunci îmi place și Ravel și Bergman, și Ionesco și John Coltrane, îl apreciez pe Purcărete și sper să mai văd vreun Ostermeier, sînt fascinat de Lars von Trier și încerc să-l înțeleg pe Lynch, încă îl ador pe Henry Miller în toată logoreea lui contradictorie și rîd emoționat la Chaplin. Și aș putea continua lista asta mult și bine, dar cred că ați prins ideea și v-ați dat seama că arta rămîne pînă la urmă o formă sublimată de viață și tocmai de-asta trebuie iubită în oricare dintre formele ei. Pînă la urmă, să iubești arta înseamnă să te iubești pe tine însuți și, bineînțeles, pe aproapele tău. 

Andrei Vornicu este jurnalist cultural.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.