Trei discuri bune

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Trei discuri bune jpeg

● Jancy Korossy, Romanian Landscapes & American Impressions, 2013. 

Ascult Romanian Landscapes într-un apartament, la etajul 10, cu furtuna la fereastră. Nu vă dau detaliile acestea ca să veniţi să mă vizitaţi. Ele fac parte din percepţia mea asupra muzicii lui Jancy Korossy, la fel cum sunetele de pahare ciocnite şi de farfurii, conversaţiile celor care erau la Jazz Clubul din Atlanta în 1975, au rămas imprimate în muzica lui. Ceea ce ascultăm noi, acum, la aproape 30 de ani distanţă de momentul concertului e, în mod straniu, înregistrarea singurătăţii lui Jancy. Aşa sună singurătatea unui muzician.

Discul acesta, mai mult decît colegul său American Impressions, poartă cu sine un aer profund personal, o senzaţie tot timpul prezentă că muzica îi este aparat de fotografiat pentru amintiri. În faţa atmosferei cumva indiferente a publicului de-atunci, pianul îi generează unicul mod de a exista artistic. Din primul sunet simţi concentrarea lui Jancy şi e ciudat să ai sentimentul că tu, cel de-acum, poţi fi mai aproape de mintea lui decît cei din 1975, Atlanta. Fără excese de virtuozitate, Jancy cîntă o melodie continuă, adresare neîncetată către tine, cel care atunci poate lipseai, către cel care ascultă.

La prima audiţie mi-a venit să scriu chiar aşa: „Jancy cîntă frumos, ce pianist bun era!“ Pare facil să zici aşa de puţin despre muzică. Dar senzaţia asta aproape fizică a frumosului nu mă părăseşte nici la audiţii repetate. E dincolo de sunet, de frazare, de compoziţie, de improvizaţie. E jazz esenţializat şi totuşi aproape niciodată nu simţi că ţi se impune jazzul ca substanţă-pivot pentru muzică. Pare că asişti la un concert care, deşi întîmplat, abia acum şi-a găsit publicul. Şi poate asta mă fascinează la acest disc.

American Impressions e o dovadă de virtuozitate. Interzis şi uitat în România, Jancy cîntă pentru americani în 1972, la Universitatea din Giorgia. Le arată cum se face jazz-ul. Ei aplaudă de mama focului pe finalul înregistrărilor. Jancy Korossy prelucrează standarde şi teme de muzică clasică şi le livrează auzului într-o viteză fantastică, arpegii, acorduri, tensiune. Îi simţi mîna viguroasă şi tinereţea. Nu se temperează deloc. Îl asculţi sau nu, el este în timpanul tău, în muzica pe care ai crezut că o ştii, înainte să-l asculţi pe el. Mi se pare extraordinar că există şi au fost editate pe discuri şi alte înregistrări de concerte în care Jancy Korossy cîntă alături de saxofonistul Nicolas Simion şi de alţi muzicieni români sau internaţionali. Se păstrează astfel memoria felului de a face muzică specific lui, unul dintre cei mai buni muzicieni pe care i-a dat pămîntul acesta.

Romanian Landscapes, la doar trei ani distanţă de American Impressions, este cu totul altceva. Aici cîntă. Nu ştiu dacă a fost premiat de preşedintele Jimmy Carter înainte sau după acest concert. Temele sînt compuse de el, iar titlurile sînt o poezie: „Jocul florilor de cîmp“, „Sălbaticul rîu Olt“, „Razele soarelui poartă amintirile mele“. Sonor, amprenta folclorică este prezentă, dar nu ca leitmotiv general ci, mai degrabă, există în atmosfera muzicii. N-aş vrea să fac nici o comparaţie cu nici un alt pianist – poate şi pentru că auzul meu de jazz nu e îndeajuns de fin, poate şi pentru că nu cred că e necesar.

Aş putea spune că discul acesta este pentru jazzul românesc ceea ce reprezintă Simfonia de cameră op. 33 de George Enescu pentru muzica academică. Cu diferenţa de nuanţă că simfonia este o partitură, iar concertul acesta – o înregistrare.

Sebastian Spanache Trio, A Pasha’s Abstinence, Fiver House Records, 2014. 

Recent, am cerut o audienţă la directorul liceului pe care l-am absolvit. Nu-mi fusese profesor direct, dar, spre surprinderea mea, mă ţinea minte destul de clar. Spre finalul întrevederii, cînd conversaţia practică aproape se încheiase, dau să mă ridic. „Mai cînţi?“ mă întreabă el, dintr-odată. Ca şi cum n-aş fi fost în liceul în care ani de zile am avut de-a face cu muzica, ca şi cum arta asta doar aleatoriu ar fi făcut parte din vieţile noastre, din discuţia aceasta. Răspund că da, dar încep să mă scuz în următoarea secundă. Că nu mai fac muzică clasică, dar că am nevoie de muzică şi de aceea continui. „Măi, ce talentată erai!“ îmi trînteşte el. Înghit în sec (13 ani petrecuţi prin preajma locului aceluia). „Toţi din comisii ne gîndeam, ce talentată-i fata asta... Totuşi, ceva nu mergea, nu se potrivea, era ceva cu tine, o dezordine, o nelămurire.“ I-am spus că mi-a luat destul de mult timp să-mi dau seama cum anume să lucrez eu cu mine însămi şi că nici un profesor n-a făcut asta cu mine cît am fost în liceu. Directorul s-a uitat încă o dată la mine şi, cu un cinism de duminică, mi-a mai zis „ei, bine că s-a rezolvat“. Am ieşit din biroul lui şi-am vrut să dau foc liceului.

Pianistul Sebastian Spanache a trecut, probabil ca mine şi ca mulţi alţii care au treabă cu muzica, prin acelaşi sistem de învăţămînt. Nu ştiu care e experienţa lui cu şcoala timişoreană. Însă pentru auzul meu, albumul pe care-l ascult acum şi care sintetizează gîndirea sa muzicală, din ultima perioadă, este o bucurie. Am senzaţia că, indiferent de caracterul limitativ, traumatizant, închis, care domină învăţămîntul muzical, talentul – dacă învaţă despre sine – se manifestă, se ordonează, generează arta care îi este specifică. Jazzul propus de trio-ul condus de Sebastian este de o modernitate surprinzătoare, de respiraţie mai degrabă europeană decît americană, mult mai puţin oriental decît ar sugera titlul, cu şi mai puţine elemente esenţial româneşti.

A Pasha’s Abstinence nu este, altminteri, decît o anagramă a numelui său, găsită de un prieten al grupului, percuţionistul Tavi Scurtu. Lipsită de umbre prea adînci, de o melodicitate cursivă şi foarte armonioasă, muzica trio-ului dă senzaţia că pătrunde uşor în memoria afectivă şi auditivă a celor care o ascultă. La o audiţie mai atentă, cel care doreşte descoperă sensibilitatea matură, uşurinţa utilizării registrelor armonice şi de caracter, tehnica excelentă a muzicienilor. Alături de Sebastian, din trio fac parte basistul Csaba Sánta (compozitorul piesei „Meditation“ de pe album) şi percuţionistul Radu Pieloiu. Lor li se alătură muzicieni precum Joanna Kucharczyk (Polonia), George Dumitriu, Alex Simu, Berti Barbera şi un cvartet de coarde.

Vorbeam de propria mea bucurie. Se aude, la ascultarea discului, şi bucuria lor de a face muzica aceasta. Este o energie specifică emanată de fiecare dintre piese, indiferent de tempo. Un alt lucru caracteristic pentru acest album este lipsa stridenţelor, lipsa acelui sentiment dramatic exagerat. Trio-ul a găsit registrul expresiv temperat care generează, cel puţin pentru mine, spaţiul necesar al apariţiei plăcerii de a asculta. Chiar şi în „Sixty Five“, unde Joanna contribuie cu o linie de jazz vocal, se păstrează această decenţă a expresiei. Te bucuri de calmul şi de claritatea vocii care nu vrea să se impună cu tot dinadinsul, ci te lasă pe tine, ascultătorul, să o descoperi, să-i declari că-ţi place intimitatea cu ea. Un alt moment de ţinut minte este solo-ul lui Alex Simu în piesa „Meditation“; culoarea timbrală a clarinetului sopran se asortează minunat caracterului piesei. Altminteri, recomand ascultarea integrală a albumului, într-o oră în care să fie posibilă abstinenţa de la cît mai multe alte activităţi.

A Pasha’s Abstinence (album care poate fi ascultat integral şi cumpărat online de aici) este un tip de produs muzical care ar fi trebuit să apară demult în România şi pe care generaţiile tinere să şi-l asume. În cercul vicios în care ne învîrtim, calitatea sa pare aproape inexplicabilă.

Maria Balabaş e jurnalistă la Radio România Cultural şi face parte din proiectul muzical Avant’n’Gard.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.