„Traducerea este o interpretare profundă“ – interviu cu traducătoarea Gabriella KOSZTA

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
„Traducerea   este o interpretare profundă“ – interviu cu traducătoarea Gabriella KOSZTA jpeg

Ne-am cunoscut în 2007, la Pécs, cînd eu venisem la Tîrgul de Carte de la Budapesta, în cadrul programului European First Novel. V-am vizitat atunci la Editura Jelenkor. Traduseserăți deja autori români. Ce s-a schimbat de atunci? Și, mai ales, cum?

Îmi aduc foarte bine aminte cînd ai venit la Pécs. Orașul cîștigase titlul de Capitală Culturală Europeană 2010 și Editura Jelenkor pregătise mai multe programe literare. Editura s-a născut în redacția revistei literare cu aceeași nume, care, și înainte de 1989, era deja bine cunoscută și apreciată ca un „atelier“ literar contemporan unde au apărut scriitori maghiari care nu erau chiar bine văzuți de puterea politică (în ciuda faptului că era organul cultural al județului), de exemplu Miklós Mészöly, Péter Nádas sau Péter Esterházy. În ’93, editura s-a separat de redacție și a devenit independentă. Și-a propus să aibă un program literar mult mai larg, care să integreze literatura contemporană maghiară în­tr un context cultural european. Cu această idee a pornit colecția „Mică Europa“ și ea se focusa pe literaturile contemporane din țările vecine cu Ungaria și din țările mai mici din Europa Occidentală. Am început să colaborăm cu edituri și redacții din țările vecine, cu autorii noștri am participat la tîrguri de cărți și la diferite evenimente culturale în Occident și în Balcani. Era o perioadă foarte fructuoasă, cu toate că editura a avut tot timpul probleme financiare. Fără librării și o rețea de distribuție, nu reușeam, doar din vînzări, să depășim limita critică. Din punct de vedere financiar, editura era ca o livadă care înflorea, dar nu rodea. Lettre Internationale în limba maghiară, redactată de Eva Karádi și publicată de Editura Jelenkor, a jucat un rol important în înnoirea și lărgirea relațiilor literare.

Am făcut această mică istorie ca să înțelegeți cum a devenit literatura română contemporană un element important în programul Editurii Jelenkor. Atunci cînd ne-ai vizitat la Pécs, eu încă nu tradusesem multe cărți, dar erau mai multe volume românești pe biroul meu. Citeam mult ca să fiu la curent, jucam cu pasiune rolul lectorului voluntar de literatură română Anamaria Pop, ca un agent dublu pentru literatura română și maghiară, m-a aprovizionat cu cărți românești și a primit de la mine cărți maghiare. Făcusem înainte cîteva traduceri brute, niște piese de teatru, versuri și eseuri, dar nu mă gîndisem serios la traducere. Am tradus doar De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu și Sînt o babă comunistă de Dan Lungu, dar habar n-aveam cum au ieșit. Știam numai că traducerea literară nu este echivalentă cu traducerea filologică, textul trebuie să sune fireasc în cealaltă limbă. Am făcut și eu cîteva încercări. Editura a avut un traducător excelent de română, pe poetul și scriitorul László Csiki, primul traducător și al lui Cărtărescu, care a trăit o perioadă în București, cunoștea foarte bine și limba, și mediul, și literatura română.

De fapt, profesiunea de traducător de la László Csiki am moștenit-o. Și este o moștenire foarte prețioasă, n-am voie s o risipesc. În 2008, după moartea lui ­Csiki, am fost solicitată de Editura Europa să traduc Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu. A însemnat o mare provocare profesională și cred că de-abia atunci am reușit să trec bariera complexului de inferioritate, pentru că am simțit pentru prima oară și foarte puternic că traducerea literară este profesia cea mai apropiată de profesia mea originală, adică de actorie. Textul se filtrează prin mine, se transformă și redevine viu în limba mea maternă. Adică este vorba despre o interpretare profundă. Această descoperire m-a fascinat și am început să traduc în mod regulat și, întotdeauna, cu mare plăcere.

Criza economică-financiară din 2008 a avut efecte foarte neplăcute în viața editorială din Ungaria. Vînzările au scăzut, datoriile au crescut, și cînd Pécs a devenit, într-adevăr, Capitală Culturală, nu mai erau surse pentru finanțare, programele s-au blocat, autorii erau nemulțumiți, iar fondatorul Gábor Csordás a încercat să-și vîndă editura. Dar cui? Pînă la urmă, după foarte multe negocieri cu diferite edituri, distribuitori și consorțiuri, după a 20-a aniversare ca editură independentă, în 2013, Editura Jelenkor a fost vîndută. Nu mai putea să funcționeze ca un atelier, făcut din pasiune. Și iarăși s a dovedit că exigența și calitatea rămîn elementele cele mai valoroase pe piața culturală. Editura a fost cumpărată de Compania Libri, o firmă de librării reorganizată și devenită foarte importantă, cu un director tînăr, perseverent și devotat, cu o cultură literară amplă, Sárközy Bence. Pînă atunci mai cumpărase mai multe edituri de calitate, avea o rețea de distribuție în întreaga țară, un sediu elegant în centrul Capitalei, cu redactori și editori profesioniști, și cu o bază materială sigură. Autorii au avut noroc, editura și-a păstrat nu numai numele Jelenkor, dar și programul inițial și autorii editurii, ceea ce a însemnat o mare satisfacție pentru toți. Redactora-șefă a editurii, ­Boglarka Nagy, a început cariera de editor la Editura Jelenkor din Pécs, ceea ce înseamnă că putem vorbi despre o continuitate. Și, în sfîrșit, de peste tot, Péter Nádas și alți scriitori porniți din Pécs zîmbesc acum de pe niște afișe uriașe.

În 2011, din motive familiale, a trebuit să mă întorc acasă, la Tîrgu Mureș, ca să le îngrijesc pe mama și pe mătușa mea, de 85 și de 90 de ani. Pentru o perioadă de șapte ani m-am restabilit în Tîrgu Mureș. În această perioadă am tradus, într-adevăr, foarte mult. Cu ajutorul literaturii române m-am consolat și am reușit să supraviețuiesc celor mai mari pierderi din viața mea. Cu recunoștință mă gîndesc la opere și la autori traduși în aceast timp. Printre altele, am tradus Provizorat de Gabriela Adameșteanu, Întoarcerea huliganului și Vizuina de Norman Manea, Cruciada copiilor de Florina Ilis, Orbitor I-II-III de Mircea Cărtărescu, Parcursul de Mariana Gor­czyca, Medgidia, orașul de apoi de Cristian Teodorescu, Viața începe vineri de Ioana Pârvulescu, Vîrstele jocului de Claudiu M. Florian, Fetița care se juca de-a Dumnezeu de Dan Lungu și ultima a fost cartea ta, Omoară-mă!

Periodic văd cifre/statistici în care consumul de carte în Ungaria (raportat la numărul de locuitori) e mult mai mare decît în România. Cum se simte asta pe piața editorială? Și cum „creșteți“ cititori?

Se spune că iarba vecinului întotdeauna ți se pare mai verde! Eu nu cunosc statistici, s-ar putea ca vînzările în Ungaria să arate cifre mai bune, nu știu. Dar mie, la FILIT, la Cărturești în București sau la Două Bufnițe din Timișoara mi se pare că literatura în România are foarte mare prestigiu, mai mare decît în Ungaria. Nu știu dacă cifrele vorbesc și despre calitate, despre ce fel de cărți apar. Părerea mea este că, în general, consumul de carte ține de educație și de școală, nu numai de cifre de vînzări. La liceu nici eu nu aveam bani pentru cărți și, totuși, cred că atunci am citit cel mai mult. În biblio­teca comunală găseam toate cărțile importante, clasici români, maghiari, ruși, francezi, englezi și în traduceri excelente, și am avut profesori de literatură foarte buni.

De cîteva ori am participat la Atelierele pentru traducători de la Ipotești, organizate de FILIT, și am avut ocazia să ne întîlnim cu profesori de literatură și elevi de liceu din Iași, Botoșani, Suceava. M a impresionat tare mult cît de pregătiți și curioși sînt elevii, cît de mult citesc și ce profesori devotați se ocupă cu literatura, chiar și în provincie și în părțile mai îndepărtate. Cartea este scumpă, nu toți își permit s-o cumpere, iar dacă devine o necesitate vitală de fiecare zi poate să schimbe împrejurările mult mai mult decît averea propriu-zisă. De exemplu, asta am văzut la Iași. „Creșterea“ cititorilor noi începe de la școală primară.

Cum vi se pare că a evoluat piața de carte în ultimii zece ani?

Cred că a evoluat foarte mult. În Ungaria, la Budapesta, dar și în alte orașe, sînt librării imense, cu zeci de mii de cărți, cu coperte cochete, elegante, există o competiție și un „dumping“ de cărți. E greu să alegi! Și nu prea sînt recomandări corespunzătoare. Acum au apărut e-book-uri și audiobook-uri – cu prețuri rezonabile. Însă viața s-a accelerat în mod exagerat, și părerea mea este că accelerația nu este deloc avantajoasă pentru cultură, mai ales pentru literatură. Cititul și scrisul – în general, orice artă – necesită timp, relaxare, contemplare, o altă atitudine decît toate celelalte activități. Un Război și pace sau un Orbitor nu se citesc repede, în felul acesta nici nu are sens. Timpul este foarte prețios și de aceea consumul de cărți a devenit pur și simplu un lux. Dar un lux foarte valoros și deloc lăudăros – fără orgoliu. Un lux spiritual.

Dar interesul pentru literatura română?

Mie mi se pare că, în Ungaria, interesul pentru literatura română în ultimii ani a crescut concomitent cu succesul filmului și teatrului românesc. Problema este că aparițiile sînt ocazionale, depind de candidaturi, de gustul editorului și al traducătorului, este dificil să plasezi cărțile într-un context cultural universal sau european mai vast. Sînt cîteva edituri care se ocupă în mod consecvent cu literatura română, participă la candidaturi europene cu programe ample și cu oferte variante. De exemplu, Editura L’Harmattan din Ungaria are o colecție de literatură contemporană europeană foarte elegantă, numită „Undeva în Europa“, în cadrul căreia a apărut și volumul II din Orbitor (primul a apărut mult mai în urmă, la Editura Jelenkor de altădată, în traducerea lui László Csiki) și sper că în curînd va apărea și volumul III. La edituri ca Noran Libro, Vince, Pont, Scolar, Magvetö, aproape în fiecare an apare cîte o carte românească. Aceste edituri de calitate fără surse financiare n-au cum să-și acopere cheltuielile editoriale și de multe ori – nu de bunăvoie! – renunță la cărți care nu sînt sprijinite de ICR sau de Uniunea Europeană. E păcat că nu există o colaborare permanentă și reciprocă între editorii români și maghiari și pentru finanțări comune, și că relațiile editoriale sînt în­tîmplătoare.

Se publică literatură maghiară contemporană la noi. Attila Bartis e un autor cunoscut și care are un public al lui, de exemplu. Vi se pare că e bine reprezentată, că s-au tradus titlurile/autorii care contează?

Mă bucur pentru succesul lui Attila Bartis în România, este un scriitor cunoscut și apreciat și în Ungaria, ca și György Dragomán, dar cred că totuși literatura maghiară contemporană nu este deloc bine reprezentată în România, aici sînt lipsuri serioase. Ádám Bodor are o singură carte tradusă, dar nu știu dacă este și cunoscut, cu toate că este un scriitor foarte important. Mulți scriitori de un nivel literar incontestabil nu sînt traduși deloc. De exemplu, György Spiro sau Miklós Mészöly. Recunosc că limba maghiară este o limbă grea, nu seamănă cu nici o limbă vecină, însă are o literatură foarte bogată și interesantă. Într-un oraș de pe lîngă Balaton, la Füred, există o casă frumoasă pentru traducători străini, sînt diferite burse, iar la Pécs există un apartament pentru rezidență.

M-am convins de mai multe ori că relațiile personale între scriitori sînt foarte importante. Scriitorii și traducătorii alcătuiesc peste tot o gașcă tainică, ei sînt niște singuratici vulnerabili care se înțeleg între ei și se unesc pentru scopuri nobile și universale. Și, de fapt, literatura – fie că o scrii, o citești, o traduci ori o interpretezi – înseamnă o prietenie familială între oameni străini și necunoscuți.

Pe Mircea Cărtărescu l-ați tradus încă din 2007. Ce le atrage atenția editorilor unguri în cazul autorilor români? Există niște trend-uri?

Inițial, cînd ne pregătiserăm cu programul editorial pentru evenimentele de Capitală Culturală Europeană, am pornit o mică colecție cu volume de proză sau proză scurtă din diferite țări, cu autori importanți din aceeași generație. Primele volume erau De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, un volum al scriitorului belgian Brusselmans și unul de László Márton din Ungaria. Numele colecției a fost „Carte pentru călătorie“, cîte un volum de la fiecare autor care s ar fi putut citi în trenul accelerat între Budapesta și Pécs – spre o Capitală Europeană! Cu ani în urmă apăruseră deja Nostalgia și primul volum din Orbitor în traducerea lui László Csiki, la care am lucrat ca redactor și am discutat mult despre această proză interesantă și atît de diferită de literatura noastră. M-a tentat pur și simplu, am fost curioasă cum sună ungurește în traducerea mea. Îl știam deja pe Cărtărescu, dar ca poet, cînd în 1996, la Frankfurt, pe raftul Editurii Humanitas, am descoperit Nostalgia. Am început s-o citesc și n-am mai putut să mă despart de ea. În anul următor a și apărut la Jelenkor, și a avut mare succes.

Trend-uri nu prea sînt, dar contează editura originală și apariția anterioară la o editură occidentală renumită. Numele editurii este echivalent cu marca scriitorului, și de multe ori editura joacă și rolul agenției literare. De aceea zic eu că colaborările între edituri sînt foarte importante și utile. Precum și întîlnirile organizate și atelierele pentru traducători, unde discutăm probleme practice legate de traducerile noastre, facem recomandări, oferte, circulă informații între noi. Eu am învățat foarte mult de la colegii mei traducători, ei cu toții sînt niște oameni excepționali. Și, cîteodată, chiar este miraculos cum ajungem noi, traducători din țări diferite, la aceiași autori, la aceleași opere și de multe ori la aceleași concluzii.

Care sînt autorii din portofoliul dvs.? Și ce urmează?

Acum lucrez la Solenoidul lui Mircea Cărtărescu. Nu știu cînd va apărea și o invidiez tare mult pe Antónia Escandell Tur, traducătoarea catalană, cu care am discutat mult la Ipotești despre cartea asta minunată și pe care deja a reușit s-o publice la Barcelona. Aș mai dori să traduc Pe cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu, aș dori să traduc Matei Vișniec.

Cît a influențat situația politică din Ungaria ce se întîmplă în zona culturală?

Cred că situația politică totdeauna are o influență puternică asupra vieții culturale. Puterea, pentru succese politice sau interese economice, mereu încearcă să manipuleze cetățenii și prin cultură. Dar și politica necesită o anumită cultură, și ea aparține culturii generale a unei țări. În țările postcomuniste, oamenii nu sînt încă obișnuiți cu responsabilitatea personală, le place mai mult să fie conduși de o putere mai puternică decît de ei înșiși. Însă cultura umană universală, după părerea mea, este mai presus de politica actuală, de mici incidente ocazionale.

N-aș vrea să fiu patetică, dar sînt convinsă că și cultura și literatura adevărată se bazează pe libertate, încredere și respect față de om, adică reprezintă conștiința vie a unei societăți. Cu alte cuvinte, literatura de calitate e întotdeauna în stare să repare lucrurile stricate/distruse de politică. 

a consemnat Ana Maria SANDU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.