E poate unul dintre cele mai vechi tîrguri de carte din lume și unul din cele mai importante din Europa. Anul acesta, România a fost invitată de onoare la Tîrgul de Carte de la Leipzig. Printre autorii invitați: Gabriela Adameșteanu, Nora Iuga, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, dar și autori din generația tînără, cum ar fi, de pildă, Lavinia Braniște, Florin Lăzărescu sau Teodor Dună. E un moment important pentru diplomația culturală românească, o oportunitate de afirmare a literaturii noastre pe o piață literară extrem de ofertantă și de deschisă către Estul Europei. Căci, prin trecutul său redegist, Tîrgul de Carte de la Leipzig a rămas orientat spre acest spațiu cultural. Solidaritatea intelectualilor din perioada Cortinei de Fier s-a menținut și după instaurarea economiei de piață și a libertății de exprimare, astfel încît, an de an, la Leipzig sînt privilegiați scriitorii est-europeni.

 Peste 2400 de edituri și în jur de 300.000 de vizitatori – aceasta a fost „cifra de afaceri“ prezentată la încheierea ediției din acest an. Însă nu „afacerile“ au făcut din acest tîrg de carte cel mai iubit eveniment literar german. Aici nu se vinde nimic! „Producătorii“ de literatură vin la Leipzig doar ca să prezinte „eșantioane“. E, cum ar veni, un tîrg de cuvinte sau de idei. Dacă la Frankfurt, cea mai mare „bursă“ de drepuri de autor, contează mărimea, aici, la Leipzig, esențială este măsura. Măsura în care știi să-ți convingi cititorii, măsura în care te reprezinți ca scriitor, ca editură sau ca literatură națională, măsura în care știi să vorbești despre tine…

 Pentru România, prezența la Leipzig a însemnat un efort instituțional susținut și un drum cu multe poticneli. De trei ani, de cînd au început pregătirile pentru programul țării invitate, miniștrii Culturii s-au schimbat de cinci ori. Pentru directorul tîrgului de carte, care e în funcție din 2004, această instabilitate permanentă (dacă-mi este permisă această expresie) a fost, probabil, o sursă de neliniști.

 Apropo: ministrul Culturii, George Ivașcu, nu a venit la ceremonia de deschidere a standului românesc de la tîrgul de carte. În schimb, l-am auzit povestind într-o emisiune TV cum a salvat el participarea României la Leipzig. Nu cred să fi existat o situație similară în istoria recentă a tîrgului: țara sau cultura invitate de onoare se (re)prezintă de regulă la nivel înalt, nu printr-un fost ministru ori un secretar de stat. De la un moment dat încolo, părea chiar că partea germană e mult mai prezentă și mult mai implicată. Directorul tîrgului, Oliver Zille, a venit la numeroase evenimente ale autorilor noștri, iar ambasadorul Germaniei la București, Cord Meier Klodt, s-a deplasat special la Leipzig nu doar pentru a transmite un mesaj de încurajare la inaugurarea tîrgului de carte, ci ca să urmărească dezbaterile și prezentările scriitorilor români. L-am zărit pe la tot felul de lansări și discuții. A devenit, timp de cîteva zile, un ambasador al literaturii române la el acasă, în Germania. Dar ceea ce contează, pînă la urmă, dincolo de o bună reprezentare diplomatică, e imaginea literaturii române. Am citit zeci de cronici foarte elogioase. Iar la evenimentele publice de la tîrg și la spectacolele literare din cadrul festivalului a venit, mereu, un public nu doar numeros, ci și curios să-i descopere pe autorii români încă necunoscuți. Această imagine formidabilă în presa germană e cu certitudine un semn bun. Multe articole atrag atenția asupra acestui contrast interesant: o țară condusă de politicieni nepricepuți ori corupți produce o literatură atît de frumoasă.

 Anual, pe piața de carte germană apar în jur de trei-patru traduceri noi din literatura română. În ultimul an, în siajul tîrgului de carte, dar și datorită unei sesiuni de finanțare specială a ICR, au apărut 40 de titluri noi. Pentru ca toate aceste eforturi să fie răsplătite ar trebui ca, în următorii ani, editurile germane să continue să publice, să caute și să traducă și alte cărți. Un rol esențial îl joacă aici și traducătorii, care, adesea, se transformă în mediatori culturali: Ernest Wichner, Georg Aescht, Eva Wemme, Jan Cornelius etc.

Tîrgul de carte de la Leipzig e (și) o scenă a dezbaterii politice și civice. Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Dana Grigorcea (poate au mai fost și alții) au purtat, la evenimentele la care au participat, insigne cu #REZIST. Nu e neapărat o surpriză: ei protestează oricum sub această deviză și în țară. Iar „exportul“ acestui mesaj, la un tîrg de carte, e un gest tot atît de firesc ca a vorbi despre literatură.

Foto: facebook