Scrisori, măşti, fantome

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Scrisori, măşti, fantome jpeg

O „scrisoare“ perturbă viaţa unei urbe – o ştim de la Caragiale. El îi atestă importanţa tocmai prin agitaţia produsă, prin efervescenţa datorată mesajului conservat în scris. El revelează o relaţie interzisă, el poate produce o deflagraţie locală… „scrisoare“ explozivă! O altă „scrisoare“ am păstrat o în memorie, aceea adresată din Mexic de către Antonin Artaud lui Jean -Paulhan, editorul său de la Gallimard. „Scuzaţi-mă că adopt această formulă pentru textul meu despre cultura mexicană, dar aveam nevoie de un partener căruia să i mă adresez.“ Scrisoarea îi permite relaţia dialogală, şansa de a se depăşi solitudinea monologală. Scrisoarea implică o relaţie ascunsă sau asumată, nu contează. Dacă nu e administrativă sau oficială, orice scrisoare integrează, mai mult sau mai puţin evident, confidenţa. Şi cea mai celebră rămîne Scrisoare către tata de Kafka. Operaţie chirurgicală de acuzare a mitului familial.

Scrisoarea posedă o energie particulară cînd rămîne asociată unui eveniment, unei persoane, cînd e unică sau cînd rămîne secretă. Expusă, editată, deturnată în domeniul public, ea îşi pierde pulsiunea primă ca o grenadă dezamorsată. Neprotejată şi larg difuzată, scrisoarea sfîrşeşte prin a fi document util, indiscutabil, cercetării academice, dar detaşat de motivaţia „mărturiei“ pe care doar imaginar o putem, parţial, reconstitui. Aceste gînduri îmi sînt provocate de impudoarea sutelor de pagini epistolare care au invadat recent spaţiul editorial francez. Asemeni lui Hamlet, aş spune, sceptic: „Scrisori, scrisori, scrisori“. Pluralul le defineşte, căci ele ne parvin în masă, în volume groase. Le-am răsfoit, nu le-am citit, fiind constant exasperat de banalitatea celor mai multe. Nabokov, acest autor complex şi erudit, a expediat zeci de misive soţiei sale pentru a-şi afirma amorul în termenii unui licean înrudit cu Rică Venturiano. Claudel, al cărui epistolar erotic a fost recent reeditat, se afiliază aceluiaşi registru, dar, cel puţin, mai scandalos, căci el se adresează unei amante. Pentru catolicul retoric care era, o asemenea pasiune nu putea fi decît păcătoasă. Brâncuşi a adresat şi el misive toride unei tinere elveţiene cu treizeci de ani mai tînără ca el – acelaşi plictis afectează corespondenţa intimă devenită, recent, publică. Parţial, o excepţie poate fi volumul de 500 de pagini ce reuneşte schimbul de mesaje, uneori „literar“ elaborate, între Camus şi Maria Casarès, actriţă de geniu şi iubită incandescentă. La unii şi la alţii, ceea ce pare a fi fost expresie personală, directă, eşuează în mediatizare proprie acestei „societăţi a spectacolului“ aprioric opusă confidenţei şi secretului (evident că reacţia mea priveşte doar corespondenţa „erotică“, nu şi pe cea „filozofică“, receptată dintr-o perspectivă diferită).

Asemenea colecţii epistolare presupun gestul conservării constante, al arhivării operate de partenerii ce-şi perfectează, graţie acestor pasiuni ulterior dezvăluite, imaginea pentru „istoria literară“. Cele patru volume ale corespondenţei dintre Philippe Sollers şi Dominique Rollin confirmă cît de marcaţi erau ambii de „complexul statuii“ în numele căruia şi-au inventariat cu obstinaţie corespondenţa. Nimic nu trebuie să se piardă, arhivarea e imperativă… Ruinele sînt poetice, niciodată arhivele. Primele mobilizează imaginarul, celelalte proza anchetelor.

Mă mîndresc cu faptul că nu regăsesc cîteva scrisori importante primite de la Brook sau Cioran, Grotowski sau Eugenio Barba: mi le amintesc, dar nu le recitesc. Cîteodată, ca acum, îmi spun că o corespondenţă îşi păstrează seducţia prin intervenţia hazardului şi libertatea uitării. Ca şi spectacolele de teatru de care ne reamintim fără a le mai revizita decît episodic şi fragmentar.

***

img 8556 jpg jpeg

O expoziţie recentă, „Dada Africa“, mi-a apărut ca un eveniment important, văzută din perspectiva acestui joc de forţe care agită cîmpul artei moderne. Dispun de cîteva informaţii privind mişcarea extremistă ivită ca o reacţie la deflagraţia Primului Război Mondial, sensul ei subversiv, deşi, recunosc, mă atrag mai intens operele expresionismului german care a integrat consecinţele tragice ale conflictului catastrofic. Dada, sub impulsul lui Tzara, e la originea modernităţii şi cercetători avizaţi ca Ion Pop n-au încetat să-i confirme valoarea polemică. Am rămas îndelung în sălile de la Orangerie, unde – originalitate a expoziţiei – se punea în evidenţă impactul exotismului, îndeosebi al celui african, asupra artei europene şi a lui Dada în particular. E celebru impactul produs la început de secol XX de măştile africane descoperite de către André Derain şi apoi exaltate de Picasso ca model de referinţă. Trecînd prin faţa vitrinelor, privesc măşti şi sculpturi care îmi absorb privirea şi captivează atenţia, o lume nouă, mitologică şi inocentă, aşa cum o simt eu, într-o după-amiază ploioasă, a fost resimţită de marii artişti a căror fascinaţie doar acum o înţeleg. Aici, la Orangerie, unde în vecinătatea expoziţiei sînt expuse pînze de Renoir şi Sisley, de Pissarro şi Monet, totul la aceşti artişti afirmă varietatea lumii, multiplicitatea detaliilor, raza soarelui şi discreţia surîsului. De această dominaţie a nuanţei i-a eliberat arta africană pe plasticienii occidentali. Ea le-a apărut ca o expresie a esenţei şi s-a afirmat ca o manifestare concentrată a oamenilor şi a lumii. Astfel am regăsit, în toată pertinenţa ei, relaţia între „radicalitate şi nuanţă“ despre care vorbeşte atît de subtil Mircea Martin. Măştile sînt remediul radical şi energic împotriva delectării procurate de jocul nuanţelor pe care, astfel, Occidentul le abandonează.

Şi niciunde ecoul Africii şi al capacităţii sale de „esenţializare“ nu e mai flagrant decît în operele lui Marcel Janco expuse aici. Le descopăr tardiv şi, ilicit, le fotografiez.

***

S-a impus deja ca o „mitologie“ a scenei moderne folosirea imaginilor video care extind spaţiul, dimensionează fragmente de corp, acompaniază actorii. Hans Castorf a iniţiat procedeul, azi generalizat pînă la banalizare, al tehnicienilor care captează prestaţiile interpreţilor şi le transmit instantaneu spectatorilor odinioară captivaţi de această simultaneitate între imagini proiectate şi corpuri prezente. Totul e dublu, realitatea fizică şi proiecţia sa vizuală. Acest efect cunoscut produce un efect de „înstrăinare“ ce temperează vechea „identificare“ tradiţional cultivată. O surpriză intervine în spectacolul semnat de Cyril Teste, Festen, unde la un moment dat pe scenă percepem corpul materializat al unui personaj în absenţa oricărui interpret ca suport. O fantomă ce se încarnează, ireală şi recognoscibilă. De mult, Living Theatre sau Aureliu Manea procedau la o „încarnare“ a fantomei graţie unui actor. Astfel, invizibilul devenea vizibil. De astă dată, fantoma dispune de un corp tridimensional, dar virtual, imaterial. E oare o hologramă? Cîteva zile mai tîrziu, la Furtuna lui Shakespeare pusă în scenă de Robert Carsen, un personaj mitologic, Ceres, apare în trei dimensiuni cu toată ambuitatea proiectivă a fantomelor indecise. Dansează, pronunţă versurile „intermediului“ – statutul îi e imprecis. Dar, la aplauze, cea care părea a fi o apariţie dintr-o altă lume avansează ca o actriţă reală ce ne salută şi produce această perplexitate care, uneori, ca acum, seduce căci scena ne apare ca o sumă a posibilelor, ca o incertitudine între viaţă şi proiecţie. Ce frontieră disociază cele două ipostaze? Tehnologia îi acordă statutul incert al unei frontiere lichide, fluctuante, frontieră propice uimirii poetice.

Scrisori, măşti, fantome – acestea mi-au fost întîlnirile pariziene la sfîrşit de an. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.