Toamna literară franceză se anunță, încă de pe acum, palpitantă. Editurile și-au dezvăluit deja principalele atracții ale noului sezon literar, iar presa culturală publică, de cîteva săptămîni, avanpremiere, recenzii, interviuri și comentarii pe marginea recoltei de toamnă. Fenomenul numit rentrée littéraire e specific pieței de carte din Franța. Grosul cărţilor apare mereu la sfîrşitul verii, în august, pentru ca titlurile să poată fi luate în consideraţie la premiile literare importante, care se acordă la sfîrșit de toamnă: Goncourt, Renaudot, Interallié, Marele Premiu al Academiei, Médicis şi Femina. Orice premiu, orice apariţie pe lista de nominalizări, orice menționare înseamnă vînzări mai bune. Și, pe o piață de carte cum e cea franceză – una dintre cele mai dezvoltate din Europa –, cifrele chiar contează. Uneori, mai mult chiar decît Literele.

● Să începem, deci, cu cifrele. La toamnă așteptăm o recoltă de 567 de romane noi. E o scădere față de anul trecut, cînd în același interval apăruseră 581 de titluri. O scădere cu 2,5%, țin chiar să adauge gazetele literare din Franța, parcă învîrtind cuțitul într-o rană (totuși, imaginară). Atîta precizie indică un complex sau măcar o stare de anxietate. Și totuși, situația cărții în Franța e excepțională, din multe puncte de vedere. Da, în acest sezon, sînt mai puține titluri noi în comparație cu anul trecut. Dar numărul scriitorilor aflați la debut este mai mare ca oricînd. 94 de romane de debut. Un sfert din recoltă. Editurile sînt deschise, își asumă riscuri, caută autori noi. E un semn că piața nu (mai) e în criză. E drept însă și că autori profesioniști, dintre cei care publică un roman pe an sau o dată la doi ani, nu mai ating tirajele de altădată.

Balanța comercială e înclinată clar în favoarea producției locale. În materie de literatură, Franța exportă mult mai mult decît importă. De tradus, se traduce puțin. Cel mai adesea, din opera autorilor consacrați.

● În actualul sezon literar, 381 sînt romane franceze, 186 sînt traduceri. E cel mai scăzut nivel al traducerilor din 1999. Tendința e mai veche. Piața literară din Franța pare din ce în ce mai ruptă de restul lumii, se insularizează, se transformă dintr-o „Republică a Literelor“ într-un soi de monarhie – democratică și luminată, on est d’accord! – care privilegiază baronii, ducii și prinții locali, și doar tolerează, uneori cu oarecare condescendență, somitățile venite din afară.

● E greu de ghicit încotro se vor duce marile premii literare, e încă și mai greu de anticipat ce va rămîne, pe termen lung, din acest sezon literar. Multe dintre noile romane franceze au fost deja recenzate și marile publicații au făcut deja liste cu preferințe, cu „cărțile de neratat“ sau cu „romanele sezonului“. Printre numele cele mai vehiculate de presa literară: Amélie Nothomb, Christophe Boltanski, Philippe Torreton, Yasmina Khadra, Boualem Sansal, Christine Angot, Jérôme Ferrari, Alain -Mabanckou și Maylis de Kerangal. Dintre aceștia, cel puțin trei se numără printre autorii nominalizați/menționați constant printre favoriții la premii. Va reuși vreun debutant să se impună?

● 91% din francezi sînt cititori, arată un studiu recent publicat de Centrul Național al Cărții. Tirajele sînt în ușoară scădere, însă numărul de cărți cumpărate e în creștere. Mai ales cititorii „mari“ (care citesc mai mult de 15 cărți pe an) contribuie la această creștere. Numărul cititorilor „mari“ e în creștere, dar și cei care citesc foarte puțin (o carte pe an) e tot mai mare. Un dezechilibru care va fi, probabil, compensat prin programul de pașapoarte culturale demarat de Françoise Nyssen, ministru al Culturii și editoare. Voucherele distribuite începînd cu anul acesta vor permite tinerilor să achiziționeze carte.

● Pe de altă parte, arată un studiu publicat de Federația Editorilor din Europa, cu cît numărul de titluri noi e mai mare, cu atît scade și tirajul mediu per titlu. Un fenomen explicabil: numărul cititorilor rămîne constant, el nu crește odată cu multiplicarea ori diversificarea ofertei de lectură.

● Cumpărătorii de carte îşi schimbă, de la un an la altul, comportamentul de consum. Mari retailer-i precum Amazon cîştigă tot mai mult teren în Europa și-și fac simțită prezența și în Franța. Declinul librăriilor independente a devenit un fenomen îngrijorător: dezvoltarea treptată a marilor lanțuri de difuzare, care distribuie un număr limitat și bine selectat de titluri către publicul de masă, sprijină, fără îndoială, economia editorială și, mai mult ca sigur, consolidează și obișnuința lecturii prin simpla ubicuitate a cărții. Însă dispariția treptată a librăriilor literare, independente, reduce accesul la o varietate de titluri. În plus, această logică economică reduce relația dintre cititor și librar la un simplu schimb comercial. Or, în spațiul unei librării, raportul ar trebui să însemne ceva mai mult decît presupune cel dintre consumator și vînzător.