„Poezia este o chestie prin care trăiesc“ – interviu cu Livia ŞTEFAN

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
„Poezia este o chestie prin care trăiesc“ – interviu cu Livia ŞTEFAN jpeg

În cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM), desfăşurat anul trecut între 25-28 octombrie, a avut loc, în premieră, un performance poetic numit Literary Death Match, pretext ca scriitorii să intre în ring şi să se dueleze în versuri în faţa unui juriu. Poetele Cosmina Moroşan (n. 1989) şi Livia Ştefan (n. 1982) sînt două dintre supravieţuitoarele acelui performance. 

Muzică pe poezie sau poezie pe muzică? La lansarea volumului Lolita32 (Casa de Editură Max Blecher, 2016) ați venit cu o trupă, Oedip Piaf, care a făcut un sound pentru carte.

Atunci am făcut muzică pe poezie, acum, pentru noua mea carte Thanato Hotel, vreau să fac muzica separat, vreau o atmosferă hipnotică, să adîncească depresia. Și, cumva, un fel de act separat, în care versurile să nu intre toate ca la Lolita32, pentru că atunci cîntam o piesă cu toate versurile unui poem. Aici nu, doar cuvinte disparate din poeme.

Muzica trupei Oedip Piaf este definită ca muzică de apartament.

Așa le place lor să zică, se alintă. Și da, este muzică de apartament fiindcă pentru Lolita32 am repetat numai în sufragerie și am speriat, bineînțeles, vecinii, pentru că totul era amplificat – basul, vocea, eu urlam prin portavoce la microfon… Închipuie-ți ce ieșea acolo! Dar e o muzică… nici nu știu dacă i-aș zice experimentală. Mie așa îmi place să îi zic: post-industrial experimentală, ce a mai rămas din punk, vorba băieţilor din trupă, „nu vrem rock’n’roll, nici blues, nici să facem pe paiațele, vrem doar o expresie“. Prima dată cînd m-am dus la ei, mi-au zis: „Noi vrem pe cineva care nu știe să cînte, deci uită tot ce știi, nu vrem o Whitney Houston, vrem o expresie, un instrument separat.“

Expresie care să vină din interiorul tău și pe care să o manifești acolo, în contextul muzical Oedip Piaf.

Exact. Și ne place foarte mult im-provizația. Cînd e să cîntăm de trei ori aceeași piesă, nu ne simțim în largul nostru, dar pe improvizație sîntem foarte încîntați, cel puțin eu chiar sînt. Muzica e o necesitate, dacă nu ai fi iepure probabil ai fi cangur.

Se spune că ați debutat greu sau, altfel spus, a fost un pas bine cîntărit.

Da, și nici acum nu pot să spun că sînt mulțumită, nu sînt mulțumită nici de re.volver [Casa de pariuri literare, 2012 – n. red.], nici de Lolita32 nu mă simt mulțumită. Eu n-aș mai ieși cu cărțile astea acum, pentru că nu-mi dau seama că mă grăbesc decît la un an după aceea. Stau, scriu, scriu greu, le aleg greu, le ciopîrțesc cu ușurință și îmi dau seama la un an după carte că, de fapt, nu sînt mulțumită de ce-a ieșit.

Dar nu e și asta o formă de evoluție?

Eu cred că da și cred că autocritica este un lucru necesar. Mie îmi place să mă autoterciuiesc pentru că ține nu neapărat de curiozitate, dar ține de o căutare perpetuă. Nemulțumirea mă duce în locuri mult mai interesante decît autosuficiența.

Ce a însemnat volumul re.volver pentru dvs. atunci?

Trebuia, pur și simplu, să ies cu o carte în lume. Practic, eu am strîns cam tot ce aveam pînă în momentul acela și am făcut un fel de sorcovă veselă. De fapt, mai mult o sorcovă tristă. Dar am zis să lansez cartea asta ca să nu mă mai întrebe nimeni: „Cînd publici? Cînd publici? Cînd publici?“.

V-au identificat apoi ca o poetă dură, nervoasă. Vă regăsiți în aceste etichete?

Da, dură, nervoasă. Mă și cunoșteau mai toți cei care mă identificau ca nervoasă. Eram foarte impulsivă în perioada cînd am lucrat la cartea asta. Eram în Giurgiu și mă mutasem ulterior în București, unde toți nervii mei s-au topit în nervii celorlalți. Toate aceste etichete cred că mi se potrivesc și mi-au plăcut mai mult cronicile negative pentru că din ele am putut învăța foarte mult. Uite, la Lolita32 nu am avut nici o cronică negativă. L-am rugat pe Ştefan Baghiu să desființeze volumul și n-a ieșit.

Există diferențe de abordări între cele două cărţi, apărute la o distanţă de patru ani?

Eram mai copilăroasă în re.volver. Foarte violentă și sadică, dar la modul copilăros – ca un puștan care omoară o furnică de curiozitate și pe urmă se uită la ea, îi pare rău și nu îi pare rău. În Lolita32 sînt cumva mai așezate lucrurile. Am vrut și să fiu mai minimalistă, să fie ceva mult mai legat, re.volver era o ciorbă. Toate sentimentele amestecate.

Cum încadrați acest volum într-un curent feminist, nu neapărat ideologizat, dar ca expresie a feminității?

Lolita32 nu este, pentru mine, o expresie a feminității decît foarte puțin. Am folosit două voci, partea a doua e scrisă din perspectivă masculină, și îmi place mult mai mult, adică mi-a fost mai ușor să scriu din perspectivă masculină, să mă apropii de feminitate și de noțiunea de femeie din perspectiva unui băiat. Iar prima parte e băiețoasă pentru că eu mă port la modul ăsta. Am avut un iubit cu patru ani mai mic decît mine care îmi zicea „fetiță“, mie, închipuie-ți. Aveam 30 și de ani, trecusem printr-un divorț, avusesem o copilărie care mă maturizase mult prea repede și mi-am dat seama că da, poți să fii fetiță și după 30 de ani. De asta și numele de Lolita32, mă simțeam ca o fetiță prostănacă și asta este, cred, singura expresie a feminității pe care sînt capabilă să o simt.

Considerați raportarea la real ca temă centrală a poeziei dvs.?

Realitatea este că nu pot să fug de realitate și, cum ziceam și despre Lolita32, toate poeziile sînt inspirate din realitate. Cam așa e – eu am încercat să povestesc ce mi s-a întîmplat mie. Acum însă încerc altceva, încerc să povestesc ce li se întîmplă altora și e mult mai incitant. Practic, am terminat capitolul cu mine însămi, îl trec în rezervă și mă aplec asupra celorlalți în următorul proiect, Thanato Hotel.

„Umorul e cea mai mișto armă posibilă“

Care credeți că este poziția poetului astăzi în România?

Poetul astăzi este un individ ca oricare altul, care trebuie să se angajeze, să muncească și, mai ales, să nu fie numit poet. A ajuns așa penibilă denumirea asta de poet! Văzută de alții, dar cred că mai ales de noi înșine e văzută ca fiind penibilă. Avem de plătit chirii sau rate, avem job-uri care n-au nimic de-a face cu poezia. Eu sînt foarte șocată cînd cineva mă întreabă cu uimire: „Vai, ai job?! Și eu care credeam că duci o viață boemă!“ Nu e așa deloc, nu am și nu voi avea o viață boemă. Pentru mine poezia este o chestie prin care trăiesc. Adică e și ea acolo în peisaj, alături de alte aspecte pecuniare, depresive.

Eu văd poziția poetului ca pe un fel de cîrlig de care ne putem agăța pentru a nuanţa mesajul social.

Aș vrea eu să putem influența societatea cum se întîmpla în trecut, cînd orice artist avea ceva de spus și era ascultat, dar acum nu mai e același lucru. Dacă te uiți, unii habar n-au să vorbească și lovesc în anumite categorii sociale pe nedrept și alții încearcă să doboare prejudecățile, dar nu mai avem aceeași influență și nici nu cred că vom mai avea. Nu, e o luptă pierdută asta cu mesajul social, deși eu am și voi avea întotdeauna mesaje sociale în absolut tot ce scriu. La mine e imposibil să nu mă leg de societate, pentru că o trăim și o producem în același timp și tot ce excludem, toți cei care sînt excluși – noi îi excludem, toți cei care sînt incluși – depinde cum îi includem.

Încerc acum, prin Thanato Hotel, să duc mai departe ce am început în partea a doua a Lolitei32. Avem prostituatele, în lumea cărora încerc să intru pentru a scrie despre ele. Despre ele, dar și despre drogați, despre traficul de carne vie, despre depresia clasei mijlocii.

Crezi că sarcasmul e salvator?

Eu am impresia că umorul poate ajuta mult la înțelegerea lucrurilor. De exemplu, am fost la o piesă de teatru despre robia romilor și două ore am stat acolo, plîngînd în sinea mea de cît de prost a fost abordat subiectul, cît de părtinitor la modul vindicativ. Te arunca într-o zonă cinică și deloc empatică. Și am fost la DOR live, unde o mini-scenetă despre rasism era jucată de niște copii, dar comic. Asta a fost! Ajung lucrurile altfel, le înțelegi altfel și rezolvi altfel prejudecățile din capul tău. Le înțelegi mai uman. Nu te bat în palmă cu rigla că nu ți-ai făcut tema, dar îți explic altfel, îți explic rîzînd. Umorul e foarte important, umorul e cea mai mișto armă posibilă.

Există o categorie socială pe care ați vrea s-o salvați?

Mă gîndesc la copiii săraci, la femeile bătute, la oamenii care nu mai pot fi integrați pentru că societatea îi exclude, cum ar fi oamenii fără adăpost. Dar nu idealizez și nu romanticizez niciodată, știu că în fiecare categorie socială există și bune și rele, așa va fi tot timpul. Dar ca un copil să meargă la școală, să scape din orfelinat, ca o femeie să nu mai fie bătută, să scape din casa aia violentă, ca un om să stea într-o casă, nu pe stradă – am senzația că a le oferi ceva nu e de a-juns. Aș vrea să te înțeleg și ca om, să evo-luăm de aici.

Doar să salvezi nu mi se pare suficient. Salvezi și pe urmă nu te mai interesează, și iar apare abandonul social. Iar responsabilitatea socială nu înseamnă numai imaginea ta de om responsabil. Responsabilitatea socială înseamă să trăiești așa, să fie un lucru natural dat. Mi se pare că ar trebui restructurat totul, clasele sociale, totul, refăcut de la zero. Dar nu știu cum, e un proces pe care nici eu nu-l înțeleg.

Mulți care vor să salveze o categorie socială nu fac decît să îi impună celuilalt să fie ușă de biserică, pe cînd tu ești la fel. Ești impulsiv și viciat, poate îți place să înșeli, să bagi la păcănele și multe altele pe care tu nu le înțelegi, dar îi impui altuia să fie un manechin sfînt și perfect, nu o ființă umană.

La final, o întrebare pentru Cosmina Moroșan?

Dragă Cosmina, ai cînta cu mine o piesă de Amy Winehouse? 

a consemnat Carmen PROTEASA

Foto: Dirk Skiba

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.