Poate fi persanul arbitru între creştinism şi filozofie?

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Poate fi persanul arbitru între creştinism şi filozofie? jpeg

Să citeşti un roman magnific într-un tren îţi permite să uiţi de unde vii şi unde pleci acum, ca să te gîndeşti de unde vii şi unde pleci de fapt: cu această întrebare, în toată frumoasa ei ambiguitate, începe şi dialogul Phaidros. Mi s-a petrecut acest lucru ieri, cu Lanţul de aur al lui Andrei Cornea (Humanitas, 2017), un roman a cărui forţă literară îl propagă, fără îndoială, drept unul dintre cele mai inteligente, profunde şi problematice romane ale literaturii române recente. O carte construită atent, uzînd din plin de o tehnică a resemnificării în fiecare scenă nouă a tuturor celor anterioare. O structură a canalelor de sens în care adevăruri istorice alimentează viaţa personajelor şi accidente umane compun firescul evenimentelor pe care memoria noastră le-a aşezat exclusiv pe socluri istorice, prea frecvent, doar dincolo de oamenii care le-au trăit. Este o poveste simplă despre ultimele clipe ale supravieţuirii şcolii de filozofie în Atena, în vremea împăratului Iustinian, dinaintea plecării misterioase a acesteia spre Persia, în urma edictului desfiinţării ei din 529. Pe acest fundal construieşte Andrei Cornea o poveste pe care o poate citi orice neinstruit în istoria filozofiei, pentru a rămîne cu gustul unui sens al evenimentelor în care creştinismul şi păgînitatea se confruntă, în care imperiul bizantin şi mica identitate tulbure a atenienilor se ciocnesc, în care poliţia politică şi meschinăriile umane se întreţes şi în care o su­blimă poveste de iubire şi de descoperire a unei gingaşe identităţi feminine îşi caută căldură într-un cuib de spini.

Dar nimic nu este doar atît pentru cine frecventează textele pe care autorul le are în minte cînd îşi spune povestea: fiecare episod te face să înţelegi că el interoghează cînd un pasaj din Platon, cînd o poziţie a lui Aristotel, cînd o lirică bucolică greacă, cînd o piesă de Aristofan, cînd un apel la Plotin sau la Damaskios, cînd un episod de interogatoriu securist, cînd o meditaţie asupra „opţiunii secunde“ ce aparţine arbitrului unei dispute între două opţiuni culturale. Harul cărţii stă, desigur, în a o putea parcurge şi fără să înţelegi aceste lucruri, iar atunci ele au forţa unui cal troian în mintea cititorului neinstruit. Şi e bine să se întîmple aşa: să scrii un roman „filozofic“ într-o literatură (română) care a fost pentru mai mult de un secol sora (mult) mai mare a filozofiei înseamnă să o provoci pe sora mai mare spre un subiect unde ai ocazia să îi spulberi toate eventualele pretenţii de autosuficienţă. Dar dacă înţelegi, totuşi, cîteva din aluziile autorului, poţi încerca încă şi mai mult decît să te supui destinului calului troian al aluziilor: şi anume, să discuţi la rîndul tău condiţiile de posibilitate şi să te întrebi ce istorie a filozofiei are în spate romanul în al cărui flux literar te poţi abandona cu plăcerea lecturii.

Un străin vine în Atena şi tulbură comunitatea prin frumuseţe, dărnicie şi stranietate. Atenienii sînt ortodocşi, cu resturi, nostalgii, mîndrii inexplicite şi atitudini confuze faţă de vechiul păgînism. Damaskios este ultimul discipol al şcolii platoniciene, transmise de la fondatorul ei sub forma unui lanţ de aur. Un prefect avar şi cinic, tulburat frecvent de o Voce a propriei conştiinţe, şi un episcop meschin şi dornic de măriri uneltesc pentru a obţine favoruri imperiale, asuprind vechiul păgînism şi mutilînd statuile lui Fidias de pe Partenon. Simplikia, o tînără nobilă păgînă, îşi neagă feminitatea în urma unei traume şi devine Simplikios, celebrul comentator aristotelic şi membru al şcolii filozofice. Străinul se dă drept nobil şi negustor hiperboreean, dispus să se lase persuadat de doctrine filozofice şi/sau de creştinism, poate chiar pentru a se boteza. Străinul este miza tuturor: pentru prefect şi episcop, care speră să îl folosească pentru a-şi mări meritele în ochii împăratului prin convertirea lui, pentru Simplikios, care se îndrăgosteşte de el pentru a-şi descoperi feminitatea, pentru Damaskios, care vrea să îşi păstreze şcoala, sau pentru poporul avid de distracţii publice gratuite. Totul pînă cînd firele romanului îl pun pe străin arbitru între Simplikia şi Alypios, un discipol creştin al lui Ioan Philopon din Alexandria, care trebuie să îşi dispute opţiunile spirituale public, argumentînd în favoarea sau defavoarea celebrei teze a eternităţii lumii. Dar totul se curmă brusc cu o dezamăgire generală, cînd erudita dispută nu mai are nici o sentinţă, întrucît arbitrul se arată a fi fiul marelui Rege al perşilor, arestat formal de autorităţile imperiale, dar mai degrabă protejat de speranţa lui Iustinian de a încheia o pace de compromis cu perşii. Plecarea lui Damaskios în ţara străinului este, la rîndul ei, o dezamăgire. Toată povestea o are, discret, ca autoare pe Simplikia, bătrînă şi detaşată, preoteasă păgînă care îşi judecă tinereţea şi iubirea cu sublimă înţelegere umană.

Citind în tremurul constant al trenului de ieri, am fircălit cu creionul mai multe locuri ale cărţii, notîndu-mi aluzii la sursele filozofice sau literare pe care le-am bănuit în text. Punîndu-le cap la cap, mi-am pus o întrebare. Aşa, străinul mi-a părut a fi o replică a celui din Sofistul, care pune şcoala lui Platon în faţa unor întrebări care o subminează şi o propulsează spre regîndirea fundamentelor ei. Iubirea celor doi am reţinut-o drept un şir emoţionant de aluzii la lirica erotică greacă, cuplul prefectului şi al episcopului a dat în mintea mea analogii comportamentale cu funcţionărimea comunistă şi sistemul ei securist, iar argumentele puse în disputa privind eternitatea sau finitudinea lumii sînt, într-adevăr, cele clasice. Am fircălit mai intens şi mai interogativ de cîte ori discipolii lui Damaskios sînt uşor ridiculizaţi şi daţi drept „scolastici“, sau cînd Aristotel este pus într-o umbră rizibilă faţă de aurita tradiţie platonică, în sens strict. (Stăruie aici o discretă mefienţă faţă de Aristotel, comună cu A şaptea Scrisoare a lui Mihai Spăriosu, comună poate culturii noastre literare.) Dar toate acestea m-au dus la o singură întrebare: poate fi persanul arbitru între creştinism şi filozofie? Dacă el ne va rămîne aşa în minte, atunci vom înţelege cele două tradiţii numai din perspectiva clipei pe care o trăiau în 529: una de afirmare de sine şi absorbţie a filozofiei, alta de supravieţuire şi preocupare a transmiterii pure a propriei tradiţii antice. Însă ceva în mintea mea contrazice profund această ipoteză: teza eternităţii/finitudinii lumii, cu toate argumentele ei, de o parte şi de alta (gradualitatea fiinţei, omnipotenţa divină, schimbarea voinţei creatorului, creaţia intra- sau extratemporală) nu s-au oprit în 529, iar istoria lor a provocat filozofia să ocupe locul însuşi al arbitrului mai multe ori. Mai precis, ea a asumat legitim tocmai ceea ce romanul nu mi-ar îngădui, prin povestea lui, să gîndesc: rolul arbitrului, care îi revine în roman doar prinţului persan. Această asumare înseamnă a depăşi poziţia filozofiei preocupate de păstrarea strictă a transmisiei „lanţului de aur“ şi înţelegerea, în contextul argumentelor clasice ale disputei privitoare la statutul temporal al universului, că cele două teze opuse („Lumea e creată“ / „Lumea e eternă“) pot fi susţinute coerent în modele de gîndire diferite şi că niciodată raţiunea nu poate să decidă care dintre ele este adevărată. „Arbitri“ care au spus acest lucru sînt măcar doi medievali: Maimonide şi Toma. Iar atunci, mai poate fi arbitrul disputei un prinţ, iniţial luminat şi receptiv, care devine un tiran dezamăgitor pentru cei care au sperat în instaurarea unei republici platonice în ţara acestuia? Nu, pentru că tradiţiile însele s-au schimbat, iar problema însăşi a posibilităţii de a susţine la infinit ambele teze a devenit problema filozofiei. Sau, dacă persanul rămîne arbitrul, atunci şi filozofia rămîne doar greacă. Eu aş pune multă patimă în această discuţie, pentru că magnificul roman al lui Andrei Cornea dă o identitate particulară filozofiei, sub modul prozei literare. 

Alexander Baumgarten este conferenţiar univ., şef al Catedrei de Istoria Filozofiei Antice şi Medievale şi cancelar al Facultăţii de Istorie şi Filozofie din Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca. Îngrijește colecţii importante dedicate filozofiei antice şi medievale ale unor prestigioase edituri din România, unde a publicat peste zece volume în ediţii bilingve comentate.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.