''Nu tot ce ascultăm ne face bine, chiar dacă ne place'' <p>- <i>interviu cu Berti BARBERA</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 243 din 9 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru că întotdeauna vor exista oameni care ştiu de unde au venit şi care îşi fac timp să aducă un tribut celor mari. Dacă ne-ar ajunge originalul, peste jumătate din muzica existentă n-ar mai fi ascultată. Ar fi nedrept. Interpretul este al doilea compozitor, de aceea arta interpretării este la fel de interesantă precum cea a compoziţiei sau a orchestraţiei. Ideea că noi creăm este iluzorie. Noi doar descoperim. Poţi descoperi o combinaţie de note care să rămînă în istorie sau poţi da viaţă unor note deja scrise. Important e să spui ceva, să-ţi pui amprenta pe ceea ce faci. Eu nu l-aş numi un album de covers, mai degrabă un album-tribut. Care au fost criteriile după care aţi ales cele 13 piese? Am o listă imensă din care am ales piese cît mai diferite ca gen şi generaţie, care să sune deosebit cu cvartet şi care să transmită cît mai clar mesajul acestui album: apropierea unor lumi muzicale artificial separate şi coexistenţa stilurilor într-un context sonor bazat pe vibraţia naturală. Corzile vocale, corzile chitarei, ale cvartetului, membranele instrumentelor de percuţie, toate au vibrat şi au fost captate natural. E un album... ecologic. Am lucrat cu multă bucurie toţi. Marea mea realizare este că am adunat un grup de oameni minunaţi. Nu e primul dvs. album-tribut, de ce nu compuneţi mai mult? Nu e primul şi sigur nu e ultimul. Eu sînt tributar frumuseţii. În plus, n-am scris niciodată muzică. Am contribuit doar cu idei. Au scris alţii mai bine, mie-mi rămîne să duc mai departe, prin propria personalitate. Sînt mult mai pregătit ca interpret. Cum de nu v-aţi lipit definitiv de nici o trupă? Pentru că n-am lipici. N-aş putea să prind rădăcini în vreo trupă. Simt că mă blazez, că mă plafonez dacă rămîn în acelaşi grup, cîntînd aceeaşi muzică. Îi admir pe cei care au spus atît de mult simţindu-se bine într-o singură barcă. Eu simt permanent nevoia să caut, dar să şi găsesc. Iar dacă găsesc, încep să caut altceva. Cum ar fi să scriem aceeaşi carte de fiecare dată? Sau să răspundem la aceeaşi întrebare. Sînt atît de mulţi muzicieni buni cu care-mi place să cînt, sînt atîtea lucruri de descoperit şi de împărţit, încît nu pot sta într-un loc. Sînt o persoană adaptabilă şi un coleg bun, deci nu s-ar pune problema neintegrării. Am avut puţine experienţe triste în muzică. Iar cele care au fost mi-au arătat ce să nu fac în continuare. Sînt destui artişti cumsecade care cîntă o viaţă aceleaşi piese, îşi iau bănuţii şi pleacă. N-ar fi plictisitor să fim toţi la fel? Care este istoria colaborării cu Nicu Patoi? Cu Nicu m-am întîlnit prin ’96. În 2001 ne-am revăzut, manifestîndu-ne dorinţa de a face ceva împreună. Emisiunea Taverna de la TVR ne-a pus la treabă, după care, în 2004 am început să cîntăm în doi. Am avut un concert cu Platonic într-o seară, iar doi membri nu au putut veni la concert din motive serioase. Şi am cîntat doar noi doi. Ne-am simţit bine şi de atunci cîntăm aşa. E o mare bucurie. Nici un concert nu seamănă cu celălalt. Şi reuşim lucruri incredibile, ne surprindem reciproc şi încă n-am găsit capătul acestei călătorii. Cu siguranţă se va sfîrşi şi asta, dar pînă atunci mai avem multe de spus în doi. Primul nostru concert ne-a ieşit atît de bine, încît l-am pus pe CD. După trei ani mi-a venit ideea cu acest Stringasong. După încă un an, avem cel mai bun produs pe care l-am făcut vreodată împreună. Pe site se află o listă cu 11 instrumente de percuţie la care cîntaţi... Între timp lista s-a mărit. Dacă aş putea, aş învăţa să cînt la toate instrumentele, m-aş apuca imediat de treabă. Ştiu cum se cîntă la foarte multe instrumente, dar pînă la a te exprima prin tot spectrul instrumentului este cale de-o viaţă. Admir oamenii care îmblînzesc instrumente. De aici şi o listă imensă cu muzicienii pe care-i admir. Nu mi-am făcut un top. Cînd eram în liceu, aveam o listă, o actualizam lunar. Multă vreme în capul listei au fost Queen, Genesis, Pink Floyd, Yes, Police, AC/DC, Joni Mitchell, Tom Waits, după care Frank Zappa a dominat o bună parte din viaţa mea de ascultător de muzică. Şi continuă să domine în propria-mi ierarhie. "Nu-mi permit să refuz nici o provocare" Cum vedeţi piaţa muzicală românească a momentului? Piaţa e de fapt un talcioc. Mai un ciubuc, mai o cioară vopsită, din cînd în cînd mai apare ceva bun de luat în seamă. În rest, în locul unui sistem bazat pe valoare şi competiţie corectă, avem cîteva găşti care-şi dispută diferite ciolane. Şi un mediu FM absolut aberant, de-a dreptul penal. Iar la TV asistăm la o înşiruire sinistră de clipuri publicitare, în care toţi arată acelaşi lucru. Nu pot fi numite videoclipuri, nu au nici o valenţă artistică. Sînt simple spoturi, ca-n publicitate. Aceeaşi risipă inadmisibilă de bani şi uneori de talent. Nu obişnuiesc să mă lamentez, chiar dacă mă lovesc zilnic de aceste probleme. Diletantismul şi lipsa de educaţie, astea sînt marile neajunsuri. Democraţia este marele neajuns în muzică, cel puţin. În loc să faci ce ştii mai bine, trebuie să fii atent să rezolvi şi altele, tocmai pentru că nu poţi avea încredere într-o bună parte dintre cei cu care ai de-a face. Pentru mine e o provocare în plus să trec peste toţi şi să-mi duc proiectele la bun sfîrşit. Pentru că în cele din urmă trebuie să ajungem la zîmbetele celor care te ascultă. Asta e marea răsplată. S-au făcut tot felul de topuri, care sînt cei mai originali muzicieni de la noi de dinainte de ’89? Originali? Uitasem acest cuvînt. Păi, original a fost Mircea Florian. Alexandru Bălănescu e original. Alţii sînt mai puţin originali, în schimb au lăsat ceva: Sfinx-ul anilor ’70, Phoenix-ul pînă la fugă etc. Acum e jale. E foarte trist ce se întîmplă. Ce se întîmplă acum? Nu se întîmplă, asta e problema. Şcoala are o programă veche de 50 de ani, oamenilor li se bagă pe gît numai porcării, asta pentru că cei implicaţi în media nu înţeleg nimic din ceea ce fac şi n-au decît interese meschine, tinerii cîntă prost, iar cei care au idei mai bune nu ies din fetişul noului cu orice preţ şi au senzaţia că ei au inventat muzica de curînd. Mişcarea underground e timidă şi există tot felul de resentimente între oamenii de muzică, pe măsura discrepanţei dintre reperele lor valorice. Nu există un sistem funcţional, în care fiecare să facă exact ce ştie mai bine. Totul e pe găşti, replici şi poliţe plătite. Artiştii celebri cer sume deja greu de imaginat în raport cu valoarea lor, creînd o mare confuzie între popularitate şi valoare. Iau bani mulţi, în schimb nu oferă altceva decît un set de piese, fără un concept de spectacol, o desfăşurare fluentă, cu sens... Se urcă pe scenă, cîntă şi pleacă. A mai ieşit un bănuţ, mai plătim o rată. Cam la asta se rezumă. Bineînţeles, există excepţiile - cei puţini şi buni. De aceea nu mă lamentez şi promovez cu bucurie, prin fundaţia mea, orice om dăruit cu talent şi caracter. Şi încerc să mă înconjor de oameni civilizaţi. Se poate, dar numai izolat. Apropo de instrumente de percuţie, sînteţi "specializat în terapie muzicală şi percuţie terapeutică"; ce înseamnă acest lucru? Muzica vindecă. Echilibrul şi calitatea muzicală au un efect pozitiv asupra noastră, începînd cu creierul şi terminînd cu muşchii. Pe de altă parte, nu tot ce ascultăm ne face bine, chiar dacă ne place. De aceea încerc să aflu care sînt cele mai potrivite metode de a pune oamenii într-un mediu sonor potrivit. Terapia muzicală ne oferă posibilitatea să aflăm ce muzică ne face bine. De la "efectul Mozart" pînă la cele mai simple exerciţii de audiţie, putem să creăm un mediu muzical echilibrat, care ne poate ameliora anumite stări de criză, fără a bagateliza sensul artistic al muzicii, fară a fi nevoiţi să compunem în acest scop sau să riscăm intrarea pe un teritoriu mistic. Cred în terapia muzicală şi promovez acest lucru. Percuţia terapeutică ţine tot de echilibrul obţinut prin controlul sunetului. Numai că de data asta toţi cei implicaţi produc sunete, participă direct la o sesiune de comunicare prin ritm. Oamenii au comunicat astfel înainte de a învăţa să vorbească sau să cînte. De aceea nu e surprinzător să vezi 100 de oameni sau mai mulţi cu un instrument de percuţie în faţa lor, ajungînd la o comuniune ritmică fără să fi atins un astfel de instrument înainte. Bucuria e maximă, iar efectul, incredibil. Totul coordonat, nimic haotic. În loc să batem nervos din degete sau din picioare, ne ordonăm şi ne descoperim noi calităţi. Aţi absolvit o facultate de teatru, de ce n-aţi continuat? Teatrul este un exerciţiu la fel de complex ca şi muzica. E foarte greu să le poţi stăpîni pe amîndouă la acelaşi nivel. De aceea nu m-am implicat într-un proiect teatral serios. Mi-ar trebui mult studiu, multă muncă, pînă să ajung la un nivel bun. Iar eu asta experimentez în plan muzical. Nici nu sînt eu un actor foarte talentat. Cînd am făcut facultatea, mi-am dorit să dobîndesc în primul rînd o relaţie bună cu mine şi cu scena. Să învăţ despre scenă, despre public, despre arta interpretării, despre control. A învăţa aceste lucruri te ajută, indiferent de latura artistică în care te implici. Sînt elemente universal valabile în artă şi foarte necesare. Fiind foarte atras de muzică, am decis să merg pe acest drum, unde mă simt mai sigur pe mine. N-am mai jucat teatru de mult, în schimb sînt destul de des pe scenă. Face parte tot din arta interpretării, dar folosesc alte mijloace. Asta nu înseamnă că nu m-aş implica serios într-un proiect teatral. Nu-mi permit să refuz nici o provocare. E prea frumos să fii artist. a consemnat Marius CHIVU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.