Nori călători - Cannes 66

Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Nori călători   Cannes 66 jpeg

Unde e soarele? Unde sînt tinerii? Unde sînt fetele? Unde sînt filmele? Mă rog, alea remarcabile... Şi unde e Ryan Gosling?! La ultima întrebare – dintre cele care au bîntuit croazeta în acest an – a fost cel mai uşor de răspuns, chit că răspunsul a venit cînd nimeni nu mai voia să ştie de el.

Vremea împuţită de anul trecut a fost parcă şi mai împuţită – vînt şi ploaie, ploaie şi vînt – de data asta, fără pauză, cel puţin în primele zile. Negrişorii de pe Rue d’Antibes au făcut mici averi vînzînd umbrele de unică folosinţă – în sensul că degeaba te chinui să le deschizi a doua oară –, pentru ca, spre final, să pună la bătaie pălăriile de paie şi ochelarii de soare. Căci da, la un moment dat, a ieşit soarele, dar să nu anticipăm.

Pre-festival – al 10-lea pentru sus-semnatul, al 66-lea pentru restul lumii –, cei de la Cahiers du cinema se lamentau à propos de viitorul filmului... Un singur regizor sub 40 de ani în acest 2013 musonic – mexicanul (născut în Barcelona) Amat Escalante, care avea să cîştige premiul de regie cu parţial admiratul, parţial fluieratul Heli. Sigur, n-au fost la fel de mulţi moşnegi – pardon, veterani – ca-n 2012 (Haneke, Kiarostami, Resnais), anul acesta doar Polanski a reprezentat bunicii), dar senzaţia de bizar rămîne, dacă ne gîndim că alde Steven Soderbergh a venit prima oară la Cannes în 1989, la 26 (!!!) de ani, cînd a şi cîştigat Palme d’Or (remarcînd, hîtru/profetic, „it’s all downhill from here...“), iar fraţii Coen au împuşcat premiul cel mare în 1991, cînd aveau puţin peste 30 de ani. Asta ca să nu pomenim (dar, în fond, de ce nu?) de însuşi preşedintele Spielberg, premiat pentru scenariul la Sugarland Express în 1974, la 28 de ani... Tot cei de la Cahiers (dar nu numai ei) deplîngeau lipsa cucoanelor regizor din competiţie şi, în special, faptul că biata Claire Denis a fost trimisă (doar) în secţiunea secundară Un certain regard – nimic nou sub soare, adică sub nori, dar să nu divagăm.

Chiar dacă ne-am învăţat lecţia de multişor şi nu mai venim la Cannes să vînăm capodopere la fiecare colţ de stradă, nu ne putem împiedica să nu strîmbăm princiar din nas şi să ridicăm din sprîncene, miraţi/amuzaţi, la vederea unor filme care, în alţi ani, n-ar fi trecut de faza preselecţiei. François Ozon, cu Jeune et jolie (un soi de Belle de jour pentru altă generaţie); Arnaud Desplechin, cu Jimmy P. (psihanaliză în doi, cu indianul Benicio del Toro şi românul Mathieu Amalric); Asghar Farhadi, cu Le passé (soap parizian, tare departe de extraordinarul A Separation); chiar şi Takashi Miike, cu Shield of Straw (polar vînjos, dar şcolăresc), căruia i-ar fi stat mai bine într-un midnight screening, alături de Johnnie To, cu Blind Detective (fantezie debil/irezistibilă cu Andy Lau orb şi gurmand)... Ce caută dînsele în competiţie, ne întrebăm? Explicaţii se găsesc întotdeauna, dar să nu ne ambetăm.

Pînă la urmă, tot acest joc de-a „soare, fete, filme sau băieţi“ e pur retoric şi-i şade mai bine la crîşmă, alături de un rosé sau un pastis. Singura întrebare pertinentă şi singura al cărei răspuns a fost cu adevărat aşteptat (şi intuit, şi sperat, şi aplaudat) s-a referit la gusturile juriului condus de Spielberg. Iar marele cîştigător (palmaresul în sine e un mişmaş), deopotrivă premiat de critică, vine să-l confirme (pe juriu), în ciuda pişicherilor care nu cred în coincidenţe – taman în ziua votării/ceremoniei, la Paris se întîmpla ditai manifestaţia împotriva legii gay marriage, promulgată pe 18 mai. Nu jurizăm să ne-amuzăm, nu-i aşa? La vie d’Adèle – chapitre 1&2 (Blue is the Warmest Color, pe americăneşte) a fost senzaţia festivalului, de departe – iar dacă luăm în calcul anteriorformidabilele opusuri ale regizorului Abdellatif Kechiche (L’esquive, La graine et le mulet, Venus noire) ar trebui să avem de-a face cu o capodoperă. Spun „ar trebui“ pentru că n-am văzut filmul lui Kechiche (aşa cum n-am văzut noile James Gray, Polanski, Jarmusch, toate difuzate – pe soare!!! – după ce-am plecat din Cannes), ceea ce înseamnă că ar trebui să mă opresc niţel la regizorii pe care chiar i-am bifat.

Alexander Payne porneşte la drum, în alb-negru şi cinemascop, complet cu logoul Paramount de acum 40 de ani, pentru un film şaptezecist în ton, structură, ţinută, dus în spinare fără efort de un Bruce Dern la apogeu (Nebraska). Steven Soderbergh pune în scenă, cu aplomb şi siguranţă, ultimul act al „operetei Liberace“, mai exact anii în care pianistul s-a iubit cu junele Scott Thorson; un spectacol – paradoxal, kitsch şi emoţionant (refuzat de studiouri şi produs de HBO) – jucat cu plăcere vădită de Michael Douglas, Matt Damon şi Rob Lowe şi dedicat lui Marvin Hamlisch (Behind the Candelabra). Olandezul Alex van Warmerdam semnează probabil cel mai provocator film al competiţiei – inteligent, subversiv, suprarealist, violent, hilar, bulversant, alb-negru în culori; imaginaţi-vă că Aki Kaurismaki ar fi regizat un remake la Funny Games (Borgman). Şi acum, imaginaţi-vă că Paul Thomas Anderson ar fi regizat un remake după La dolce vita – Paolo Sorrentino se întoarce la Roma şi o filmează cu dragoste şi voluptate, într-un eseu splendid despre trecut şi vîrstă, prezent şi futil, ancorat de (încă) o performanţă magistrală a vechiului prieten Toni Servillo (La grande bellezza). Nicolas Winding Refn pleacă la Bangkok, la braţ cu Ryan Gosling şi Kristin Scott Thomas, unde mutilează, ucide, îngroapă şi resurectează filmul de acţiune, decis şi definitiv; hipnotic şi stilizat, sîngeros şi abscons, minimalist şi abstract (scenariul încape sigur pe spatele unei cărţi poştale), filmul trîmbiţat drept evenimentul ediţiei i-a lăsat cu buzele umflate pe cei care aşteptau Drive 2 – nu şi pe cei care cunoşteau cum se cuvine pasiunea regizorului pentru alde Lynch şi Jodorowsky (căruia îi este dedicat – Only God Forgives). În schimb, fraţii Coen aterizează în Greenwich Village circa 1961 şi creionează odiseea unui trubadur („Ce cînţi? Folk. Parcă spuneai că eşti muzician...“) ghinionist, antipatic şi sărăntoc, care conferă noi valenţe termenului (atît de drag fraţilor) de ratat; Oscar Isaac cîntă la fel de bine cum joacă, iar aventurile cu motanul portocaliu sînt la fel de delicioase ca şi filmul (Inside Llewyn Davis). Surpriza plăcută a festivalului a fost Seduced and Abandoned, (fals) documentar filmat anul trecut, la Cannes, de James Toback şi Alec Baldwin – sub pretextul că vor să tragă un remake după Ultimul tango la Paris, relocalizat în Irak (!), cei doi cer sfaturi şi finanţare de la regizori, producători sau nababi; concluziile sînt mai degrabă triste, deşi am rîs cu lacrimi... În fine, cel mai frumos moment cannez a fost proiecţia cu Fedora lui Billy Wilder, în versiune restaurată şi în prezenţa şarmanţilor Marthe Keller şi Mario Adorf. Demn companion piece al mult mai titratului Sunset Blvd., Fedora rămîne, la 35 de ani de la premieră, la fel de încărcat de frumos şi de regret. À propos de regrete – am două mari şi late: proiecţia cu Plein soleil, în prezenţa domnului Alain Delon, şi proiecţia cu Vertigo, în prezenţa doamnei Kim Novak.

Hm – deci, cine are nevoie de tineri? Ştiu, să nu exagerăm.

Andrei Creţulescu este producător şi regizor.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.