Fără îndoială, Jeff Koons e unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali contemporani. Ce e artă și ce e șarlatanie în creația sa vor decide istoricii de artă. Koons „face“ obiecte rea­dy made, pop-art, instalații (post)industriale, diverse sculpturi realizate în materiale plastice etc. E kitsch-ul ridicat pe piedestal, e genul de artă care te interpelează prin stridență. Dar arta lui Koons are mare căutare printre colecționari privați și publici. Lucrările sale se vînd la licitații la prețuri astronomice. Și, probabil, orice metropolă modernă și-ar dori să achiziționeze o operă de-a sa. Mai puțin Parisul, unde, se pare, o sculptură donată de Koons riscă să fie refuzată.

Povestea a început în urmă cu doi ani, atunci cînd ambasada SUA de la Paris a anunțat intenția de a dona lucrarea monumentală a lui Koons Buchet de lalele, sub rezerva obținerii avizelor necesare, pentru a fi instalată în fața Palatului Tokyo. Artistul a vrut să ofere locuitorilor Parisului această lucrare ca un omagiu adus victimelor teribilului atentat din 13 noiembrie 2015.

Beneficiarul acestei donații, așa cum reiese din actul de donație, este orașul Paris – mai exact primăria, care o acceptă. Lucrarea este în faza de execuție, însă avizele pentru amplasare nu au fost încă emise de primărie. Un grup de artiști și responsabili culturali cere primăriei să abandoneze cu totul acest demers. În primul rînd, spun ei, pentru că locul destinat amplasării acestui monument nu are nimic de-a face cu atentatele din 2015; apoi, pentru că e profund nedemocratic să hotărăști amplasamentul unei lucrări de artă de o asemenea importanță fără un concurs de proiecte sau măcar o consultare publică. Un artist francez contemporan are și el dreptul să beneficieze de vizibilitatea și de prestigiul pe care le oferă expunerea într-un loc atît de emblematic precum Piața Tokyo; în al treilea rînd, se arată în scrisoare, sculptura înaltă de 12 metri ar „bulversa armonia“ în acest areal foarte important al orașului; în fine, semnatarii reproșează și costurile mari ale acestei donații: căci artistul donează, de fapt, doar ideea operei, planul lucrării, în vreme ce costurile efective de execuție sînt preluate de donatori privați care beneficiază de înlesniri fiscale importante. Suma nu e neglijabilă: e vorba de 3,5 milioane de euro. Ar mai fi de discutat și anumite chestiuni tehnice: statuia de 35 de tone ar pune o sarcină prea mare pe spațiile de expunere subterane ale muzeului. Oricum, petiția prin care primăriei i se cere să renunțe la proiect a stîrnit numeroase reacții. Printre semnatari se numără cîteva nume grele ale scenei culturale franceze, cum ar fi cineastul Olivier Assayas, sculptorul Christian Boltanski, fostul ministru al Culturii Frédéric Mitterrand.

Nu e prima dată cînd Koons îi scandalizează pe francezi. Acum cîțiva ani, cînd Centrul Pompidou a realizat o imensă retrospectivă a operei sale, numeroase ziare au criticat inițiativa. Tonul articolelor mergea de la blînd-bășcălios pînă la contondent. Artistul însuși era tratat cînd de impostor, cînd de clovn, cînd de profitor venal de pe urma nepriceperii colecționarilor și curatorilor. Dar controversele și criticile nu fac decît să-i crească și mai mult cota. Cu tot valul de critici, Koons s-a declarat entuziasmat şi onorat de oferta Centrului Pompidou şi a spus că se bucură de „primirea călduroasă“ de la Paris, susţinînd că e un mare admirator al artei franceze clasice. Evident, era o formă de frondă, la fel ca arta sa. Dar adevărul e că legăturile sale cu Franţa sînt destul de puternice: ca să poată şoca, artistul are nevoie de contrast puternic, de alăturări paradoxale, de un context care să-l scoată în evidență. La Hollywood a devenit, probabil, o prezență banală, publicul nu se emoționează cînd vede sculpturile sale cu sclipici. La Paris, în schimb, poate stîrni uimire, revoltă, furie…