Instituționalizarea delațiunii

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Instituționalizarea delațiunii jpeg

Un pas în urma serafimilor este lungmetrajul de debut al regizorului și scenaristului Daniel Sandu. Dacă punem la socoteală și subiectul – reconstrucția personală a vieții de elev într-un seminar ortodox din anii ’90 –, atunci filmul se încarcă cu o puternică miză socială. Spun puternică deoarece în ultimii ani se conturează tot mai viguros un interes filmic pentru viața bisericească. Cortina care, din diferite motive, acoperea existența omenească a unei instituții ancorate în divin a fost ridicată în 2012, cînd regizorul Cristian Mungiu a lansat filmul După dealuri, inspirat de romanul Tatianei Niculescu, Spovedanie la Tanacu. În același timp, preotul-regizor Ciprian Mega lucrează intens la filmul 21 de rubine, cu premiera în 2018, convingerea lui fiind că dacă „are nevoie Biserica de o exorcizare, s-o facem noi, cei care o iubim“.

Cu acest film, fostul seminarist D. Sandu deschide un nou capitol: viața dintr‑un seminar ortodox. Spre deosebire de producţia anterioară, în acest film nu se vorbește despre lucruri spectaculoase în sine. Nu e vorba nici despre exorcizări ce duc la moarte. Dimpotrivă, temele pe care se construiește scenariul nu sînt grave decît prin interacțiunea lor. Faptul că liceenii mint pentru a se întîlni cu fete într-un moment în care nu li se permite sau înşală fabricînd adeverinţe medicale pentru motivarea absenţelor nu reprezintă ceva grav. Problema se iveşte abia atunci cînd aceste porniri de care nici un om, mai ales la vîrsta adolescenței, nu este scutit intră în coliziune cu așteptarea părintelui Ivan (Vlad Ivanov) ca elevii-seminariști să fie „precum serafimii“. Aşteptarea nerezonabilă, lipsită de realism, a părintelui Ivan nu este problematică prin efectul pe care îl stîrneşte în rîndul elevilor, ci pentru urmarea asupra propriei persoane. Dacă chestiunea s-ar fi pus doar în termenii elevilor, minciuna ar fi fost suficientă pentru a supravieţui într-un sistem în care autoritatea nu analizează cu discernămînt predispoziția propriilor supuși. Încercînd însă să instituie ordinea, reprezentantul autorităţii nu urmăreşte compromisul, ci recurge la trădare. Momentul de maximă intensitate se întîlneşte în sala de consiliu, cînd, aflat într-un punct de maximă vulnerabilitate pentru autoritate, Pr. Ivan scoate din dulap un dosar plin cu delaţiuni, unul între multe altele. Dacă filmul pune în discuţie o serie de păcate (ipocrizie, minciună, şantaj etc.), sînt absolut de acord cu regizorul că „cel mai mare este trădarea“ (RFI, 20 septembrie).

Există păcate (greșeli sau vicii în termeni laici) care ţin de natura umană. Între acestea se află cele arătate în film. Dar trădarea este un păcat ce are nevoie de un anume climat pentru a se naşte. Trădarea nu zace în om asemenea minciunii sau a ipocriziei. Drama pe care filmul o conţine, dincolo de comicul de situaţie şi de dialog, stă în aceea că aceste condiţii nu sînt doar sugerate, ci pe alocuri arătate pe șleau: un preot duhovnic care recurge la delaţiune pentru a-şi apăra autoritatea şi pe care o predă discipolilor săi. Aparent, este un om înţelegător ce oferă deplină libertate elevilor săi. Aşa rezultă din îndemnul pe care îl transmite seminariştilor de a se mărturisi cui socotesc ei de cuviinţă. Numai că felul în care alţi duhovnici săvîrşesc taina spovedaniei îi aduce înapoi pe tineri la scaunul Pr. Ivan. Grăitoare în acest sens este scena în care o bună parte din seminarişti aleg să se spovedească unui alt preot, însă acest preot prezintă deficienţe de auz care anulează însăşi ideea de mărturisire tainică a păcatelor şi înţelege să săvîrşească taina după modelul desuet al enumerării păcatelor (este binecunoscută încă broşura Îndreptar pentru spovedanie de Nicodim Măndiţă, care, cu indulgenţă, ar trebui admisă doar în mediul monahal). În această scenă, problema nu mai poate fi pusă pe umerii profilului psihologic al unui personaj lipsit de scrupule precum Pr. Ivan, ci ai însuşi chiriarhului ce are datoria să vegheze la cine şi cum săvîrşeşte Taina Spovedaniei. În plină deficienţă instituţională, seminariştii se întorc tot la Ivan, care continuă la spovedanie practica din sala de consiliu: adunarea declarațiilor pentru a şantaja şi pentru a controla mai bine.

Filmul pune însă şi o problema principială: poate fi apărată morala, Biserica, cu mijloace lipsite de moralitate? Pr. Ivan este, negreșit, însuflețit de bune intenţii. El vrea să apere Biserica prin crearea în chiar „laboratorul“ acesteia – seminarul teologic – a unor oameni morali, a unor pilde pentru întreaga societate. Nu obosește să insiste asupra rolului pe care îl are preotul în comunitate. Ivan este un fanatic al moralităţii şi un susţinător al autorităţii, asemenea inspectorului Javert din Mizerabilii lui Hugo. Regizorul îi sugerează birocratismul şi pedanteria prin recuzită: reverele mari ale cămăşii albe ies în afara anteriului care nu e negru, ci… maro! Mai mult, culionul, o piesă vestimentară obligatorie în mediul eclezial observant, apare înlocuit de pălărie, adică un mod ceva mai lumesc de a‑i îmbrăca pe clerici. Defectul lui Ivan constă în aceea că nu analizează morala în contextul slăbiciunilor omului, mai ales cînd se află la o anumită vîrstă, cînd discernămîntul rămîne mult în urma voin-ţei şi puterii de a acţiona ori a sentimentului că intri în lume şi începi să contezi ca individualitate. Din acest punct de vedere, problema Pr. Ivan este în primul rînd personală, iar calificarea acesteia aparţine regizorului însuşi: insuficienta pregătire pedagogică a părinţilor profesori din seminar. De la bun început, Ivan se comportă ca şi cum seminariştii adolescenţi sînt ori ar trebui să fie serafimi care, în ierarhia purităţii, se află cel mai aproape de Dumnezeu. Trădarea şi abuzurile de putere pe care le practică şi le încurajează au o reţetă diferită în desfăşurarea peliculei. Ele nu sînt căutate în sine sau pentru ceva anume (bani sau beneficii simbolice), ci se nasc din apărarea moralităţii în divorţ de slăbiciunile omului. Dacă Ivan ar fi fost duhovnicul şi stareţul unei mănăstiri, atunci ar fi fost ceva mai explicabil comportamentul său rigorist, iar receptivitatea mai mare a subiecţilor-monahi probabil că n-ar fi dat naştere atît de uşor delaţiunii ca metodă de apărare a ordinii şi a celorlalte componente ale moralităţii.

Abia în al doilea rînd slăbiciunea personală a preotului Ivan are o cauză instituţională: de ce ajunge un om lipsit de tact pedagogic diriginte de clasă, duhovnic şi, în a doua parte a filmului, director de seminar? S-a spus insistent, inclusiv de producătorul Ada Solomon, că filmul nu vorbeşte despre Biserică, despre credinţă sau despre religie. Afirmația se cuvine amendată: nu în prim-plan. În planul secund însă, da, este vorba şi despre instituţia bisericească. Selecţia personalului este o problema deja arătată. La aceasta se adaugă neimplicarea episcopului de Roman, căci aflăm că evenimentele se desfăşoară în perioada anilor ’90, la seminarul nemțean. Pasivitatea episcopului, expresia autorităţii supreme în propria eparhie, contrastează izbitor cu activitatea frenetică, de-a dreptul irațională, a Pr. Ivan, care ajunge, din simplu membru al consiliului profesoral, director de seminar. Chiriarhul nu apare în film decît la o slujbă, adus de o limuzină Mercedes, şi la sfîrşit, cînd prezidează şedinţa de consiliu. La fel ca şi în cazul fostului episcop Corneliu, ierarhia nu intervine decît atunci cînd situaţia devine gravă şi iese din zidurile instituţionale. Episcopul este absent şi în aceea că menţine în rîndul duhovnicilor un preot bătrîn, cu auzul slăbit și a cărui pastoraţie pare depăşită de vremuri. O taină care merge atît de mult în străfundurile omului nu ar trebui încredinţată oricui, căci riscă să alunge, iar nu să apropie, lucru care, de altfel, s-a şi întîmplat cu o parte a seminariştilor. În sfîrşit, sub aceeaşi pasivitate a ierarhiei se perindă în scaunul directoral două tipuri de conducere şi două feluri de raportare la problema morală. Predecesorul Pr. Ivan, destituit prin uneltirile acestuia, justifică abaterile de la moralitate ale seminariştilor prin beneficiile materiale pe care le pot obţine de pe urma părinţilor. Banii şi alte foloase explică de ce fosta direcțiune nu recurge la sancțiunea drastică a exmatriculării. Iconomia, pogorămîntul sînt noţiunile prin care îmbracă teologic practica amorală şi penală a corupţiei. Bizar este că toate beneficiile  provenite de la părinţi cu stare ce socotesc că pentru odraselele lor nu există altă cale mai bună decît a seminarului nu se regăsesc în condiția materială a instituției. Merită consemnată oprirea stăruitoare a camerei asupra stării delabrate a capelei, locul unde elevii fac practică liturgică şi se roagă. Dimpotrivă, ajuns director, Ivan basculează din extrema laxismului moral în aceea a rigorismului. În numele moralei, abuzează de exmatriculări.

Al doilea personaj ca importanţă în film este seminaristul Gabriel (Ştefan Iancu). Evoluţia acestuia se petrece între extremele laxismului moral, ale corupţiei şi, respectiv, ale rigorismului, ale abuzului. Prezenţa lui reprezintă un fel de hîrtie de turnesol a vieţii de seminar. Se poate vorbi despre parcursul său dialectic: învaţă reţeta supravieţuirii de la rebelul Olah (Toto Dumitrescu) şi a plăcerilor – interzise seminariștilor, însă obișnuite celorlalți adolescenți – de la Ali Amir. În cele din urmă, ajunge să-şi conştientizeze menirea şi să ajungă la o înţelegere superioară a misiunii de preot. În termeni teologici, Gabriel se situează în paradigma „fiului risipitor“. Interpretată de Noi-ca, pilda arată că morala nu presupune un singur mod de viață. În termenii culturii organizaţionale, Gabriel ilustrează evoluţia profesiei de preot. În anii ’90, seminariile erau vînate întrucît asigurau accesul la preoţie, care, pentru mulţi, era doar un loc de muncă (job) ce aducea stabilitate, respectabilitate şi un venit decent. Pe măsură ce seminariile şi facultăţile de teologie s-au înmulţit, importanţa acestora a scăzut, astfel că astăzi e pesemne greu să mai întîlneşti situaţii precum cea descrisă aici, unde ficțiune înseamnă doar 20% din acţiune. După care profesia devine carieră (career) pentru a se preschimba în chemare (calling). Hotărîtoare în acest parcurs este şi prezenţa preotului de ţară, care îi spune un lucru tulburător: „Nu are importanţă dacă nu vei ajunge preot, dar dacă ajungi, contează ce fel de preot vei fi!“ Desigur, puterea abuzivă a Pr. Ivan prezintă ceva mefistofelic întrucît, rupîndu-l din mediul barurilor și al voluptății, îl trimite într-o parohie de ţară, unde Gabriel, asistat de bătrînul preot, se maturizează, capătă o înţelegere a preoţiei ca vocaţie. Exerci-tînd abuzul, părintele-diriginte îi face un bine. Acesta este momentul în care se resimte lucrarea Harului şi care aminteşte că la selecția oamenilor se adaugă și alegerea lui Dumnezeu.

Se poate spune că regizorul D. Sandu atacă Biserica? Unii clerici răspund afirmativ (vezi Cristian Marius Dima, „Cu heruvimii la film“, Dilema veche, nr. 714). Alţii răspund nuanţat (Radu Leb, „Mîntuire într-un mod personal“, idem). Sentimentul care rămîne în urma acestor producţii este că Biserica Ortodoxă străbate faza „iluministă“, cu diferenţa că acum, spre deosebire de iluminismul clasic, oamenii sînt mai în măsură să facă distincţia dintre dubla natură a Bisericii, de instituţie divino-umană, iar critica clericală nu se preschimbă în anticlericalism şi, mai departe, nu conduce la pierderea credinţei. Niciodată generalizarea nu poate fi „opera“ unui autor, ci doar concluzia excesivă a receptorului. În zilele noastre, critica socială din acest film are șanse mai mari să-şi împlinească rostul decît odinioară Călugăriţa lui Diderot. 

Nicolae Drăguşin, doctor în filozofie, este lector universitar la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.