În absența lui Brâncuși

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
În absența lui Brâncuși jpeg

● „Monumente amînate“, MNAC. 

În fiecare zi, există cel puţin un omagiu pe care cineva, undeva, în lume, i-l aduce lui Brâncuşi. Cît se poate de direct, cu cea mai mare dragoste şi abnegaţie. Generaţii întregi de artişti îl au drept model, fotografiile cu sculpturile lui curg pe Internet, mîndria naţională creşte la gîndul că Brâncuşi e român şi că acest român a schimbat întru totul un mod de a lucra şi de a privi în spaţiu. Mitul naţio-nal în jurul lui Brâncuşi este confecţionat zi de zi, cu anecdote, legende şi cuvinte de lemn, iar povestea fără sfîrşit a Cuminţeniei pămîntului nu a făcut altceva decît să îngreuneze şi mai mult cazul Brâncuşi.

Vorbim despre Brâncuşi in absentia, îl folosim politic ori artistic, îl suprainterpretăm, dar nu sînt mulţi cei care chiar s-au confruntat cu o operă brâncuşiană, dincolo de acest stil „atotcunoscător“. Coloane fără sfîrşit se propagă la tot pasul în imaginarul colectiv, dar cîţi au fost pe urmele acestui monument, la Tîrgu Jiu? Diferite gesturi au loc în numele lui, deschizînd o discuţie largă, cea a condiţiei clasicilor, înlocuiţi de discursul prolix despre ei.

Pe tot acest fundal fertil de discuţie, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti s-a deschis pe 26 aprilie, la parter, expoziţia „Monumente amînate“, curatoriată de Călin Dan, cu doi artişti: Constantin Brâncuşi şi Dan Er. Grigorescu. Ea porneşte de la o situaţie punctuală şi de la un proiect expoziţional: în 1982, Constantin Brâncuşi este prezent la Bienala de artă de la Veneţia, într-o secţiune a pavilionului internaţional (şi nu în pavilionul naţional, cum ne-am putea aştepta), curatoriată de către Dan Hăulică. Sculpturi ale artistului, împrumutate din importante colecţii ale unor mari muzee de artă, sînt aşezate în spaţiu în jurul unei instalaţii monumentale: fotografii de mari dimensiuni ale Ansamblului de la Tîrgu Jiu devin fundal pentru o expoziţie de sculptură. Curatorul nu lasă spaţiul aseptic, renunţă la white -cube în favoarea unei instalaţii în spaţiu, care să te transporte, virtual, sub Poarta sărutului ori în vecinătatea Mesei tăcerii. Spaţiul alb se transformă într-un spaţiu-peisaj şi, dacă ne gîndim la importanţa soclului la Brâncuşi, putem continua analiza în următorii termeni: fotografiile funcţionează în acea expoziţie nu doar ca simplu background, ci ca un soclu complex în spaţiu, pentru întreaga operă brâncuşiană, privită ca un corp comun. Corp comun, dar unul care nu reuşea să aibă în componenţa sa şi lucrări din colecţiile de artă din România, din motive politice: sîntem, să nu uităm, în 1982, un moment tot mai puternic de închidere a tuturor porţilor înspre Occident. În locul lucrărilor de artă din ţară, fotografia devenea unicul martor şi unica prezenţă din România – fotografia ca rememorare, ca recreare a prezenţei. Imaginile îi aparţineau lui Dan Er. Grigorescu, artist care reuşeşte în deceniul 7 să construiască o viziune originală asupra modului de a fotografia opera lui Brâncuşi, un tip de a fotografia care ar putea intra într-o analiză comparativă cu modul în care însuşi Brâncuşi îşi fotografia ori filma propriile lucrări.

La Veneţia, în 1982, ne aflam, aşadar, în faţa unei retrospective Brâncuşi, în care reconstituirea avea un rol esenţial. La MNAC, 36 de ani mai tîrziu, Monumente amînate se constituie într-o reconstituire a reconstituirii: alături de o încercare de refacere a decorului iniţial din expoziţia de la Veneţia (fotografia în spaţiu), regăsim atît contextul acelei expoziţii – fotografii spectaculoase de la instalare şi de la vernisaj, cu tot aerul anilor ’80, documente, texte, pagini din revista Arta etc. –, cît şi imaginile altor lucrări de Brâncuşi semnate Dan Er. Grigorescu. Acele imagini, în care recunoaştem fie Cuminţenia pămîntului, Rugăciune, Domnişoara Pogany ori Sărutul, sînt privite nu doar frontal, ci şi din diferite unghiuri, devenind astfel un obiect de studiu din care orice alt context este cu totul eliminat, nu mai poate fi uşor fabricat.

14 wc edward steichen brancusis studio 1920 jpg jpeg

Ceea ce mulţi nu ştiu sau uită vor afla din întreaga zonă documentară a acestei expoziţii la MNAC: faptul că Ansamblul monumental de la Tîrgu Jiu, inaugurat în 1938, este dedicat memoriei trupelor române şi civililor care au luptat în timpul campaniei din 1916 în jurul oraşului şi pe Jiu împotriva inamicului german. Şi, ca o paranteză importantă, fotograful ansamblului, Dan Er. Grigorescu, a fost fiul generalului Eremia Grigorescu, cel care l-a învins la Mărăşeşti pe feldmareşalul von Mackensen, întorcînd soarta Primului Război Mondial în favoarea României. Ceea ce este la fel de important este un alt fapt, pe care îl inserez eu în discuţie: cine se află în spatele acestui proiect de la Tîrgu Jiu? Istoricul de artă Ioana Vlasiu declară, într-un interviu realizat de Adriana Oprea (Arta, nr. 8 9/ 2013), că „se pare că femeile au crezut mai mult în Brâncuşi pentru că singura comandă primită în ţară – Ansamblul de la Tîrgu Jiu – i se datorează aceleiaşi fidele Miliţa Petraşcu şi diligenţelor Aretiei Tătărescu, preşedinta Ligii femeilor gorjene“ şi dezvăluie un detaliu surprinzător: „încă din 1930 Brâncuşi propusese primarului Dem. Dobrescu ridicarea Coloanei sale într-o piaţă bucureşteană“.

Aceste detalii conduc, de fapt, la construirea unui profil complex, care să mizeze nu pe mîndrie naţională şi cuvinte goale, ci pe un alt tip de privire, încrucişată, despovărată. Dacă e important să vorbim despre această Cale a eroilor pe care Brâncuşi o construieşte la Tîrgu Jiu e la fel de important să înţelegem de ce omitem frecvent acest detaliu, al monumentului în memoria eroilor. La fel, să ştim că interesul pentru Brâncuşi în România încărcată a sfîrşitului deceniului 3 vine mai degrabă pe o cale periferică. Omitem, probabil, pentru că monumentul lui Brâncuşi, aşa cum declară şi expoziţia de la MNAC, este total „antifestivist“ şi se înscrie perfect în vocabularul artistic al sculptorului. Nu vorbim despre o transpunere literală, ci despre o traducere perfectă într-un alt mediu. Ansamblul de la Tîrgu Jiu este, practic, o operă perfect conceptuală. Odată fotografiată şi transformată în fundal la Bienala de la Veneţia, ea face legătura cu restul operelor brâncuşiene prezente în spaţiu şi totul devine o instalaţie care discută şi caracterul site-specific al monumentului, şi modul în care acesta se construieşte. Cît despre interesul autorităţilor române faţă de Brâncuşi în interbelic, nu putem să nu ne amintim de gustul clasic şi conservator în epocă, de un Iorga pentru care Brâncuşi rămîne o figură de ocolit, de privirea sceptică a unui Jalea sau Oscar Han asupra operei brâncuşiene, pe care ei o văd ca fiind mult prea avangardistă şi mult prea greu de descifrat, mult prea non-specifică naţional.

Ce reuşeşte expoziţia „Monumente amînate“ deschisă în acel monument-mamut, Palatul Parlamentului, dacă o priveşti atent? Să ofere, prin instrumentele istoriei artei şi prin documente, o lecţie despre cum să citeşti altfel un monument, cum să priveşti o operă de artă din fiecare unghi, să te întorci la ea, lăsînd deoparte interpretările hazardate. O lecţie despre non-monumental, despre detaliu, despre un Brâncuşi performativ care are nevoie de eliminarea discursului golit de sens. O expoziţie care priveşte tocmai asupra acelui in absentia periculos din multitudinea de discursuri despre Brâncuşi. O expoziţie ea însăşi in absentia, o colecţie de imagini, dar şi o reconstituire. În practicile expoziţionale recente întîlnim tot mai des reenactment-uri ale unor expoziţii emblematice. Şi totuşi, expoziţia e poate prea discretă, lucrurile au nevoie să fie spuse cît mai ferm şi aduse mereu în actualitate. E complicat: cum vorbeşti despre antifestivism într-o societate care mizează tot mai mult pe festivism şi naţionalism? O ancorare în prezent a lui Brâncuşi se dovedeşte foarte utilă şi necesară, oricînd. Altfel spus, aproape că nu mai pot privi o imagine a Cuminţeniei pămîntului fără să discut situaţia ei în acest moment. Ori Ansamblul de la Tîrgu Jiu fără şirul poveştilor legate de restaurări greşite, discuţia intrării în Patrimoniul Mondial UNESCO şi istoria respingerii unui dosar. Un meta-discurs trebuie rostit.

Expoziţia „Monumente amînate“ rămîne deschisă la MNAC pînă pe 30 septembrie. 

Daria Ghiu este critic de artă.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.