Fotografia şi moartea

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Fotografia şi moartea jpeg

Tadeusz Kantor avea geniul obiectelor plastice imaginare, dar şi al obiectelor scenic utilizabile pe care le putem regăsi azi – însă inerte – în sălile muzeului ce îi e consacrat la Cracovia, Cricoteka. Şi unul dintre aceste obiecte memorabile m-a fascinat de la prima sa apariţie în celebrul Wielopole, Wielopole, spectacol ce reînvia memoriile de război, cel Mare, Primul, ale tînărului adolescent care-şi petrecuse copilăria în comuna Wielopole, situată la confluenţa dintre Polonia, Ucraina şi… Bucovina. Sat ce apare ca o figură emblematică a concordanţei de atunci între culturi şi religii. Kantor restituie, la început de spectacol, fotografia de nuntă a tatălui şi a mamei sale, fixaţi într-o postură stereotipată, adoptată în toate studiourile din epocă. Fotografie standard a doi protagonişti imobili, căsătoriţi sub ochiul aparatului. Apoi, doar cîteva scene mai tîrziu, intervine obiectul dublu inventat de Kantor: o mitralieră îngemănată cu un aparat de fotografiat. Obiect hibrid, aparţinînd unui univers de artist. Un personaj incert sexual – bărbat, femeie? – îl manipulează violent, împuşcînd şi fotografiind simultan. Kantor asociază metaforic fotografia şi moartea. Şi ele, flagrant, îşi afirmă înrudirea căci aici – asimilare revelatoare! – a fotografia e sinonim cu a mitralia (de altfel, ironic, termenul va reveni mai tîrziu, cînd reporterii mercenari, paparazzi, pîndesc vedetele mediatice pentru a le „mitralia“ fotografic).

Roland Barthes îşi va pierde mama, ceea ce îi va perturba complet existenţa, dar, în numele dorinţei de a-i rămîne apropiat, el va scrie unul din cele mai frumoase eseuri, ultimul, de altfel, un eseu testamentar, La Chambre claire. Pentru a revizita trecutul, Barthes inversează termenul de „chambre obscure“, ce defineşte tradiţional aparatul fotografic, în „chambre ­claire“, acordîndu-i dreptul la lumină, la claritatea de care de obicei e disociat. Fotografia, din nou, se situează în intimitatea morţii, dar nu pentru a o produce, ca la Kantor, ci pentru a o contrazice, a-i atenua impactul. Barthes, ca un „antimodern“ asumat, se va opune „spontaneităţii“, considerată ca regim propice captării identităţii subiectului, pentru a considera că esenţa fotografiei se revelează în condiţiile „pozei“ statice, crispate şi definitiv fixate a personajelor. Ele apar astfel nu ca fugitive fulguraţii, ci ca peceţi pentru eternitate, efigii ale fiinţelor defuncte. Ele basculează dincolo de prezent, în domeniul clipei suspendate, al vieţii imobilizate. Fotografia şi moartea, din altă perspectivă, e drept, îşi reconfirmă înrudirea.

Cîţiva ani mai devreme descopeream, în condiţii rocamboleşti, la Institutul Italian din Bucureşti, Blow-up, filmul lui Antonioni, regizorul modernităţii pe care îl voi întîlni la Paris şi căruia, entuziast, îi voi mărturisi şocul produs de capodopera sa. Nu părea indiferent, îmi surîdea ascultîndu-mă vorbind pe terasa hotelului Pont Royal. Cuvintele parcă îmi veneau de undeva, de departe… Din nou, şi la Antonioni, fotografia intervine ca o practică în conivență cu moartea… moarte ascunsă, crimă disimulată într-un boschet pe care fotograful o descoperă în mod accidental. Ceea ce ochiul n-a văzut, aparatul a surprins şi, graţie unor developări succesive, obsesive, asasinatul din parc va fi revelat. Camera obscură captează moartea nu deliberat, ci printr-un hazard: ea priveşte lumea fără distincţie, dar apoi înregistrările trebuie descifrate. Citite, interpretate de o privire vigilentă. Cîte filme poliţiste nu fac din accidentul impregnat pe hîrtia fotografică soluţia enigmei ce altfel ar fi rămas nerezolvată! Blow-up – o altă variantă a relaţiei dintre fotografie şi moarte.

kantor reptitie 1 c jacquie bablet jpg jpeg

Azi totul se fotografiază pentru ca turistul să-şi poată constitui un carnet de amintiri, dar şi din teama suscitată de carențele memoriei: cînd ne temem de uitare, fotografiem. Mereu, oriunde, oricînd. Dar sub inflaţia de imagini se insinuează cancerigen ameninţarea dispariţiei: le pierdem, le rătăcim, se şterg. Fotografia de masă nu e decît un paliativ înşelător al prezentului, al instantaneităţii devenite regim existenţial generalizat, pe scurt, al duratei fugitive, doar iluzoriu conservată pe ecrane translucide. În schimb, arta fotografiei s-a impus în spaţiul cultural şi protagoniştii ei beneficiază de o reputaţie nu doar necunoscută, ci şi imprevizibilă acum cîteva decenii: ei au devenit cronicarii timpurilor moderne. Ai oraşelor şi ai corpurilor, ai nopţilor şi ai ruinelor. Ceea ce pictura a abandonat, fotografia a preluat. Ea furnizează datele unei antropologii a prezentului. Cu geniu, pasiune sau trivialitate. Marii fotografi nu sînt nişte indiferenţi. Realul îi captivează şi ei îi restituie artistic avatarurile.

Acestei vocaţii aproape generalizate îi răspunde polemic un film recent semnat de Kurosawa – nu maestrul japonez al tinereţii mele, ci un omonim a cărui înrudire cu el o ignor – Le secret de la chambre noire. Secretul camerei negre reînscrie fotografia în relaţia sa cu moartea, registru originar, surprins de Kantor, dar şi cu iubirea, exaltat de Barthes. Fotografia poate revela adevăruri dincolo de doliu…

Acum mult timp, m-au fascinat fotografiile unui artist azi uitat ce erau traversate de o umbră pasageră, de o pîlpîire luminoasă ce sugerau prezenţa fantomală surprinsă de cameră. Fotografii enigmatice care se sustrăgeau autorităţii realului considerat ca domeniu exclusiv al acestei arte recente. În filmul lui Kurosawa, şi el preocupat de fantome, un fotograf, de mult celebru, s-a retras din universul modei şi al succesului pentru a se consacra unei căutări alchimice: sufletul ascuns al personajelor prezervate pe hîrtie, graţie camerei, pornind de la vechi imagini nostalgice. El reconstituie un gigantic aparat arhaic şi imobilizează drastic personajele graţie unui sistem ce pare inspirat de tehnicile medievale de tortură. Doar astfel, afirmă el, expunerea căreia îi sînt necesare durate nemăsurate – pînă la o oră! – se va efectua corect, căci corpul nu se poate mişca, rămîne fixat pentru a elibera fantoma căutată patetic de fotograf. Regăsim astfel, în mod exacerbat, firește, elogiul „pozei“, ca esenţă a fotografiei, formulat de Barthes. Doar astfel „secretul“ iese la lumină.

Fotografia şi moartea… La jeune fille et la mort, pentru a relua celebrul titlu al lui Schubert, aceasta-i asimilarea ce îl animă pe fotograful posedat ce le asociază şi sfîrşeşte prin a suscita apariţia stranie a fantomei. Nu este însă fantoma femeii iubite, ci a femeii răzbunătoare care, ca într-un splendid nô, revine pentru a şi sancţiona amantul torţionar. Kurosawa se inspiră aici din universul japonez frecvent traversat de fantome. Dar, pe de altă parte, o tînără fată dispare şi, versiune contrarie, ea se constituie în fantoma angelică, neintimidantă, fantoma de convieţuire amoroasă. Discipolul maestrului care, derutat, s-a sinucis va face aceeaşi tentativă de captare a fantomei. Fotografia se prezintă ca explorare obsesivă a aparenţelor pentru ajunge la centrul ascuns şi ferit al fiinţei, centru de dincolo de moarte. Fiinţă a cărei reîntoarcere o poate, miraculos, provoca.

Privind Secretul camerei obscure, mi-am amintit de fotografiile crispate şi „teatrale“ ale lui Sarah Bernhardt – imobilizată şi ea în lungi ședinţe de poză – şi de cele destinse, libere, fluide ale lui Cehov, supus aceloraşi constrîngeri tehnice proprii epocii. Fotografia şi moartea, fotografia şi clipa – iată cele două opţiuni. Cînd sînt extreme, ele sfîrşesc prin a revela esenţa unei fiinţe.

Soţia mea a pierdut în metrou o pungă cu fotografii vechi şi s-a reîntors acasă în lacrimi. Dar eu am înţeles: ea, care trăieşte în intimitatea fantomelor, s-a eliberat, inconştient, de morţii ei şi de fotografiile lor. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Editura Nemira.

Foto: J. Bablet

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.