Eminescu. De ce autorul unei publicistici depășite rămîne cel mai bun publicist

15 ianuarie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

                                                          Noi nu stăpînim adevărul; adevărul ne stăpînește pe noi.

M. EMINESCU

Abia ieșim din Sărbătorile sfîrșitului/începutului de an și calendarul ne pune să trecem prin primul exercițiu colectiv de autenticitate: 15 ianuarie. Nu mă refer la ceea ce se cheamă Ziua Culturii Naționale. O zi festivă instituită prin ucaz nu te obligă, sufletește, la nimic. E doar gesticulație instituțional-patetică a unor funcții înalte și atît. Mă refer la ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. De cînd sîntem liberi să spunem ce vrem și, mai ales, de cînd media s-au socializat, mulți dintre noi nu-și pot reprima nevoia să spună ceva despre Eminescu pe 15 ianuarie. Dacă încerci o cuprindere generală a acestor exprimări și compari, de la an la an, cu ceea ce s-a spus la această ocazie în trecut obții o fascinantă mărturie care spune puțin despre Eminescu, dar spune enorm, de cumva aproape totul, despre noi, cei care vorbim.

Mormîntul lui Eminescu a devenit cîmpul de luptă principal al unui nesfîrșit război civil cultural al celor care i-au/i-am urmat: oficialii se războiesc cu dizidenții, cei în „poziții”, cu cei din afara „pozițiilor”, autohtoniștii cu globaliștii, naționaliștii cu internaționaliștii, tinerii cu bătrînii, academicienii cu anti-academicienii, savanții cu impostorii, vedetele cu anonimii, cei care scriu cu „â” cu cei care scriu cu „î”, credincioșii cu necredincioșii, paseiștii cu futuriștii – în fine, toți ce se pot război în lumea românească (și cine nu se poate război la noi?) șarjează inamicul pe 15 ianuarie. Ai zice că, din iubire de Eminescu, oricine vorbește românește trebuie să iasă la bătaie de ziua lui.  

Probabil că și în fața acestei tulburătoare tradiții, dl Andrei Pleșu spunea acum cîțiva ani că singurul mod autentic, deopotrivă cuviincios și folositor, în care poate fi sărbătorit Eminescu este să fie citit/recitit. Pe de-a întregul, dacă se poate, și nu prin pasaje decupate. Slavă Domnului, avem ce citi! Eminescu ne-a lăsat o operă imensă. Cuprinderea ei, calitatea ei intelectuală, brilianta expresivitate a limbii sale și, mai ales, sinceritatea totală investită de Eminescu în sutele de mii rînduri pe care le-a scris nu pot să nu impresioneze pe oricine – chiar și pe cei care spun că nu-l gustă sau care nu sînt de acord cu ideile lui.

Partea cea mai controversată a moștenirii eminesciene este publicistica sa politică, concentrată mai ales în ziarul Timpul, scrisă între 1877 și 1883. După părerea mea, gazetăria politică a lui Eminescu este contestată (poate și contestabilă) din două mari motive.

Primul, ține de istoria României și de contextul general al posterității marelui poet. La noi, liberalii au cîștigat nu doar politic, ci și istoriografic competiția cu conservatorii. Ideile liberale și marii lor corifei au reușit să cîștige la scară istorică ceea ce numim, cu vorbele de azi, „războiul de imagine”. Eminescu era un conservator, deci textele lui vin spre noi din tabăra ideologică perdantă, ceea ce induce din plecare cititorului concluzia că ideile lui sînt greșite. Ideile lui Eminescu pare că au pierdut bătălia istorică, așa că cel care le susține este pierdut și el.

Al doilea motiv ține de noi, de cititori. Cînd cineva e genial în poezie, te aștepți să livreze similar în orice altceva scrie. Cînd scrii, ca Eminescu, poezii care trăiesc intens și după un veac și jumătate, care continuă să inspire, să farmece, să formeze sensibilități și să creeze atașamente, ar fi de așteptat pentru mulți cititori să fii la fel și în gazetăria politică. Adesea, texte foarte bune ale unor autori geniali sînt socotite nesatisfăcătoare doar pentru că sînt doar foarte bune și nu geniale. Eminescu este, parțial, victima acestui gen de așteptare.

Printre multele sale idei valide, se află cîteva care sînt ne sînt respingătoare astăzi. Mă refer la puseele lui xenofobe și antisemite. Or, în lumea superficială în care trăim, pînă și autori de mare anvergură precum Eminescu sînt clasați imediat pe baza unui singur factor. Așa se face că, pentru unii, dacă în publicistică Eminescu e xenofob, atunci e descalificat în totul; după cum pentru alții, dacă e genial în poezie, atunci în orice literă a pus el pe hîrtie, fie și hîrtia de ziar, există geniu! În realitate, nimic nu este mai lipsit de omogenitate decît genialitatea...

Nu în ultimul rînd, și Eminescu, ca și alți mari autori vechi de peste tot, se confruntă cu întărirea „recentismului”. Omul recent nu mai poate citi nimic altfel decît prin lupa timpului său. Un fel de orgoliu absolut al prezentului îl face pe cititor incapabil să-și supună mintea exercițiului de a gîndi așa cum gîndeau cei de dinainte. Dimpotrivă, asta e ceva rău, de evitat. Tot ce se scria acum un veac și jumătate se citește ca și cum s-a scris acum. Și se judecă astfel. Nu insist, aceasta este o temă foarte amplă în sine – spun, doar, că Eminescu e și el supus aceluiași raționament procustian.

Totuși, eu cred că gazetarul Eminescu de acum un veac și jumătate e mai bun decît oricare alt condeier din presa noastră de azi. Nu a fost așa mereu. Cred că în gazetăria interbelică, de pildă, am avut condeie superioare lui Eminescu. Dar azi, căderea jurnalismului este într-atît de dramatică încît Eminescu rămîne un vîrf impresionant așa cum rămîne descoperită după refluxul maxim cîte o stîncă, altfel acoperită complet de ape la cel mai înalt flux.

Așadar, care sînt calitățile prin care Eminescu surclasează orice „formator de opinie” din presa noastră, socială sau nu?

Mai întîi, Eminescu mobilizează în publicistica sa o cultură generală de o vastitate și de o profunzime inimaginabile astăzi. Rezervorul de „cultură generală” din care își trag resursele articlierii români de astăzi este o băltoacă în zi cu soare față de oceanul nesfîrșit pe care-l punea la lucru Eminescu. Și mai adaug și că Eminescu avea în cap, la purtător, acea cultură, căci nu existau cîrjele ignoranței noastre, Google și Wikipedia.

În al doilea rînd, calitatea limbii pe care Eminescu o scria la ziar era incomparabilă cu exprimările confuze, șchioape, oarbe și, vai!, chiar mute specifice presei noastre de azi. Neîndoielnic, exercițiul poetic se simte în gazetăria eminesciană. Cînd e gazetar, poetul scrie viu, colorat, puternic, expresiv, în infinite nuanțe; stăpînește virtuoz limba așa cum un mare violonist își stăpînește instrumentul și e în stare să scoată mii de nuanțe din vioara sa. În publicistica lui Eminescu găsim o limbă română frumoasă pur și simplu. Această publicistică este, în sine, o mare victorie a limbii noastre, care se dovedește a fi nu doar potrivită pentru lirism, ci și pentru contondența politică. Despre modul în care presa noastră de azi dezonorează limba română nu e cazul să detaliez.

În al treilea rînd, coerența ideilor sale politice impune și, în fond, arată caracter. Dacă citești textele actuale și textele de acum, să zicem, trei-patru ani ale vedetelor jurnalismului nostru trebuie să vezi semnătura ca să știi că au același autor, atît sînt de contradictorii. La Eminescu, ideile mari sînt aceleași, astfel că e limpede care îi era crezul. Pe lîngă consistență, coerența este și ea o calitate care a părăsit aproape cu desăvîrșire mediul nostru jurnalistic. Găsind alibiuri – totuși, greu de înghițit – în teoriile adevărului plural și ale post-adevărului, presa noastră de acum zburdă iresponsabil și fără pic de preocupare azi pentru ceea ce a zis ieri. Ei bine, Eminescu arată o responsabilitate față de propriile sale idei și o asumare a acestora ce pare de-a dreptul eroică cititorului de azi.

În fine, adaug inima. Presa la modă azi este fie rece, cinică, cu autorul cumva detașat de subiect în căutarea „obiectivității”, fie viscerală, enervată, iritată, vituperantă. Se scrie fie din creier (cît are fiecare, bineînțeles), fie din rărunchi. În schimb, nu se mai scrie deloc din inimă. Eminescu a fost un mare polemist, cum se știe. Dar toată polemica lui nu venea din viscere răscolite de crize de nervi, ci dintr-o inimă fierbinte. E o mare diferență să „înjuri” pentru că ți se urcă sîngele la cap și să „înjuri” pentru că ai fost rănit în inimă. Se simte imediat. Or, Eminescu este în fiecare rînd publicistic numai inimă.

În fine, pentru că inima e ceea ce pune Eminescu pe masă cînd scrie politică, antrenînd convingerile lui cele mai puternice dobîndite toate prin studiu (corespondența lui cu Maiorescu, mai ales cea din anii vienezi și imediat post-vienezi arată, impresionant, cum s-a consolidat spiritul conservator în Eminescu, prin studiu și exercițiu intelectual), invoc și onestitatea. Marea lui onestitate! Și poate că, dacă tot am trecut rapid în revistă ce-l distinge pe Eminescu de gazetarii români de astăzi, cu asta ar fi trebuit să încep...

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.