„Cu trăitul în sine stăm mai prost“ – interviu cu Nae CARANFIL

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
„Cu trăitul în sine stăm mai prost“ – interviu cu Nae CARANFIL jpeg

Nae Caranfil a dat sute de interviuri. Zilele astea răspunde la întrebări despre noul său film: 6,9 pe scara Richter. Așadar, am convenit să nu-i mai iau un interviu în care, inevitabil, mi-ar spune ce le spune tuturor, ci să-l provoc cu cîteva afirmații ale unor regizori pe care Nae Caranfil îi admiră. Iată ce a ieșit din acest joc.

P.S. Nae Caranfil a primit luni, 20 februarie, Premiul „Omul cu dileme – 2017“ din partea revistei noastre.

„Dacă ai de gînd să spui oamenilor adevărul, fii comic, altfel te vor ucide.“ (Billy Wilder)

S-ar putea ca termenul „comic“ să fie o traducere ușor improprie a originalului „funny“ – adică „nostim“, sau poate chiar „distractiv“. N-aș înghiţi această afirmație pe nemestecate, cu toată admirația mea față de geniul comic al lui Wilder. Să nu uităm că el este autorul celui mai adevărat film despre fața întunecată a Hollywood-ului, Sunset Boulevard (nici urmă de comedie în el), a primului film american care a tratat cu seriozitate problema alcoolismului (The Lost Weekend), a peliculei ce inaugurează genul „film noir“ (Double Indemnity), unde cele cîteva scăpărări de umor fac să-ți înghețe sîngele în vine. Iată numai trei exemple din filmografia lui Wilder ce plesnesc publicul cu adevăr peste față, fără să folosească nici un strat de rîs protector, iar spectatorii, în loc să-l ucidă, l-au adulat. Așa că Wilder a murit de moarte bună, la o vîrstă înaintată. Dar, personal, cred că dacă reușești „să spui oamenilor adevărul“ sub masca unei comedii sclipitoare, performanța este dublă.

„Publicul nu greșește niciodată. Un spectator poate fi un imbecil, dar o mie de imbecili adunați în întuneric este formula geniului critic.“ (Billy Wilder)

Cîți mai adună astăzi o mie de „imbecili“ în aceeași sală de cinema? „Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite…“ Lumea s-a schimbat, Hollywood-ul încă și mai mult. Pe vremea lui Wilder, un film își juca șansa în fața publicului în luptă dreaptă. Astăzi, mașinăriile publicitare puse la punct de marile studiouri anulează aproape total discernămîntul publicului de mall, care își împarte în mod egal atenția între ecran, cutia cu nachos și telefonul mobil. Filmul a devenit o anexă la punga de popcorn, și nu invers. Cinefilii înrăiți mestecă cinema în singurătate. Mai există însă publicul de festival, entuziast, perseverent, radical. Dar acesta consumă exclusiv ce-i dau să ronțăie selecționerii. Care selecționeri, de multe ori, sînt departe de a întrupa – ca să-l citez pe Wilder – „formula geniului critic“.

„Dacă iubești filmele suficient de mult, poți și tu să faci un film bun.“ (Quentin Tarantino)

Da. Dar e valabil și contrariul. Neorealismul italian, Noul Val francez, filmul cehoslovac al anilor ’60 și chiar Noul Cinema românesc s-au născut dintr-o reală și acută greață resimțită de niște cineaști aspiranți față de ipocrizia și artificialul filmelor pe care erau siliți să le înghită. Fiecare dintre aceste curente (mai sînt și altele) a început ca o cruciadă împotriva falsului, a minciunii acomodante, pentru captarea gustului realității. Și chiar dacă multe dintre ele au sfîrșit prin a pierde viteză și a eșua în manierism și repetare, mari autori de film și-au afirmat identitatea prin situarea pe o poziție de adversitate față de cineaștii consacrați ai timpului lor. În cazul lui Tarantino, însă, iubirea de cinema, chiar și tandrețea pe care o resimte pentru unele filme proaste, nu poate fi pusă la îndoială.

„Sînt tentat să împart istoria nu înainte și după Christos, ci înainte și după Lumière.“ (Milos Forman)

Eu sînt tentat să împart istoria înainte și după Forman. Sper ca cineva, în viitor, s-o împartă înainte și după mine.

„Trăiește ca și cum ai muri mîine, lucrează ca și cum n-ai avea nevoie de bani și dansează ca și cum nu te-ar privi nimeni.“ (Bob Fosse)

Asta îmi aduce aminte de un filmuleț pe care l-am văzut pe YouTube, în care coregrafiile atît de celebre ale lui Michael Jackson erau dovedite, prin comparație, ca tributare stilisticii lui Bob Fosse. Superstarul părea a fi împrumutat aproape totul, pînă și faimosul „moonwalking“, de la autorul lui All That Jazz. Cred că Michael Jackson a preluat, printre multe altele, și ultima dintre „poruncile“ de mai sus: a dansat ca și cum Bob Fosse nu era acolo să-l vadă.

„Gîndește-te la tine însuți măcar o dată în viață, altfel vei pierde cea mai bună comedie din lume.“ (Charlie Chaplin)

Îmi amintesc că în filmul lui Attenborough despre Chaplin există o scenă în care eroul, singur într-un depozit de costume și recuzită, culege de pe niște rafturi prăfuite elementele care urmează să-l compună pe celebrul Charlot: bocancii, melonul și bastonul. Totul se petrece ca într-un abur magic, gesturile sînt ralentizate, muzica somptuoasă ne anunță că o legendă e pe cale să se nască. În realitate îmi imaginez episodul mult mai puțin solemn: afară, pe platoul de filmare, echipa e presată de timp, neofitul Chaplin trebuie să-și găsească la repezeală o vestimentație caraghioasă, drept care înșfacă ce îi cade sub mînă, iar hazardul face ca această combinație, plus geniul artistului, să creeze apoi cel mai popular brand al secolului XX. Dar fervoarea mea demitizantă are o hibă: la o analiză mai atentă, descopăr ceva spectaculos… Chaplin și-a creat un costum de sărăntoc – sigur, cu cîteva elemente de respectabilitate ridicolă, dar esențialmente vorbim despre un coate-goale. Or, comediile burlești din vremea aceea nu etalau sărăcia, oamenii veneau la film să rîdă de burghezi, de polițiști, de bețivi, de amorezi timizi sau infatuați. Charlot este primul personaj din istoria filmului care creează material comic din foame, adică din ceva care nu e de rîs! Cred că în clipa aceea, în acel depozit de costume, s-a gîndit la el însuși, la copilăria și adolescența lui petrecute în mizerie lucie – și întorcîndu-se cu gîndul la acea Londră victoriană din care plecase să-și afle destinul, a găsit sămînța celor mai bune comedii din lume.

„Nu-mi explica ce fac! Nu vreau să știu!“ (Federico Fellini)

Asta e o atitudine care-mi stîrnește invidia. E joaca unui copil. E libertate totală. Eu nu sînt așa. Eu construiesc meticulos. Simt nevoia să fiu permanent în control. Necunoscutul, neprevăzutul îmi provoacă panică. Filmul meu nu „se face“. E deja făcut, există în imaginația mea și se „reface“ pe platou. Sigur, dacă Dumnezeu (regizor și el) vrea să-și vîre neapărat coada în munca mea, îi mai dau voie uneori. Sînt momente cînd se dovedește inspirat. Dar tot eu apar pe generic. Altfel, am o bănuială secretă că Fellini se alintă. E de ajuns să-i vezi desenele, crochiurile, care sînt parte integrantă a pregătirii filmelor lui, ca să intuiești cu ce precizie de ceasornicar lucrează. De unde și sfatul meu pentru tinerii cineaști: faceți ce face Fellini, nu ce zice Fellini că face…

„Cred că televiziunea a trădat înțelesul discursului democratic, adăugînd haosul vizual confuziei sonore.“ (Federico Fellini)

Aș fi curios să aflu cam cînd a fost lansată această afirmație. Ceva îmi spune că ea datează de pe la începutul anilor ’70, atunci cînd, în Italia, sălile de cinema au intrat în criză. Televiziunea confiscase o bună parte din publicul care, de a lungul celor două decenii precedente, alimentase gloria cinematografiei italiene. Marile săli de cinema, realizînd că bate vîntul printre fotolii goale, au parcelat spațiul în săli minuscule, în speranța că mai multe titluri pe afiș vor aduce mai mulți spectatori și că astfel vor supraviețui. Filmul italian n-a mai recuperat nici pînă în ziua de azi popularitatea de care se bucurase în trecut. Iar televiziunea… e cea pe care o știm. Mă întreb ce-ar fi spus Fellini, dacă mai trăia, despre explozia de calitate a serialului TV la care sîntem martori astăzi. L-ar fi deranjat oare uriașa cantitate de material narativ pe care serialele o pun la dispoziția spectatorului în propriul apartament, lăsîndu-i libertatea de a-l savura cînd și în orice formulă are chef? ­Switch-ul de la receptarea unui film în regim de spectacol colectiv la cea solitară, asemănătoare mai curînd experienței lecturii, l-ar fi stimulat sau descurajat? Și-ar fi putut imagina viziunile lui baroce pe o plasmă, fie ea și cu diagonală mare?

„Cea mai mare teamă pe care o am este că voi muri cu regrete și, bineînțeles, exact asta se va întîmpla.“ (Alexander Payne)

Non, je ne regrette rien… Nu toți sîntem Edith Piaf. De multe ori mă trezesc și eu practicînd banalul joc imaginar prin care, transportat înapoi în timp, la 20 de ani, mă întreb ce aș schimba în destinul meu, știind tot ce știu acum. Aș face, probabil, aceleași filme. Dar m-aș ocupa alt­fel de ele, așa încît să nu mă trezesc astăzi în imposibilitatea (fizică și juridică) de a visa măcar la un cofret cu DVD-urile filmelor mele. Ei, dar în rest, cîte mii de alte lucruri aș repara, aș face altfel, n aș mai face deloc! E la fel de tentant să ți critici viața pe care ai trăit-o cum e să faci critică de film sau comentarii sportive. Pînă la urmă, toți ne pricepem la asta. Cu trăitul în sine stăm mai prost.

a consemnat Sever VOINESCU

Foto: Dorin Constanda

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.