„Cîtă vreme stai departe de apa stătută, vei fi în regulă“ – interviu cu Ana ULARU

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
„Cîtă vreme stai departe de apa stătută, vei fi în regulă“ – interviu cu Ana ULARU jpeg

Premiera NBC, Emerald City, și nominalizarea ei la Premiile UNITER de anul acesta pentru O intervenție la Teatrul Act au fost doar pretextul acestei discuții cu Ana Ularu. Am vorbit despre cum e să joci mai mult în străinătate decît în țară, ce înseamnă succesul în meseria asta atît de expusă și am provocat-o să răspundă la chestionarul lui Proust.

De curînd s-a difuzat premiera NBC Emerald City. E vorba de o primă serie de zece episoade în care jucați rolul unei vrăjitoare. Ce a însemnat această experiență americană?

Probabil că în primă instanță a fost destul de copleșitor să primesc al doilea call la un proiect care avea atașată o mantie atît de grea cum e NBC-ul. Prima probă pe care o dai e mereu un chiot războinic în pustietate, încerci să mergi pe instinct și vezi ce iese. Dar cînd deja ai trecut de o primă fază, începe să te sperie responsabilitatea. Apoi, odată lua­tă proba, după ce ai dănțuit de bucurie și recunoștință, totul intră pe traiectoria normală a unui proiect. Pregătești, faci documentare, mai lucrezi alte zece chestii pînă să ajungi la prima scenă filmată. În sine, producția a fost cel mai frumos proiect al meu. Distribuția noastră a fost un grup binecuvîntat de oameni cu mult umor, loialitate și chimie între ei. Am rămas prieteni, vorbim cel puțin o dată pe săptămînă, ne sprijinim unii pe ceilalți în oricare parte a globului am fi. Și așa am și lucrat cu un regizor pe care îl adoram și care ne fascina. Așa că experiența în sine a devenit americană odată cu premiera, pe 6 ianuarie, cînd publicul a intrat în ecuație. Pînă atunci a fost o experiență magică, suspendată în timp și geografie, altfel plenar europeană.

Aș vrea să povestiți puțin despre etapele prin care trece un actor ca să ajungă să filmeze în străinătate. Cît de globalizată e lumea filmului dacă o privești de la București?

Trec aproape mereu prin probe. Multe. Trec printr-un proces de mult mai mare obiectivitate cumva, pentru că sînt mereu confruntată cu alte posibile alegeri de oriunde din lume, discuțiile sînt la un nivel de cunoaștere, de recunoaștere, se învață lucrul împreună odată ce îl începi. Nu văd și nu cunosc chipurile celor cu care sînt comparată pentru un rol. Nu cunosc metodele regizorilor noi și mă lupt cumva cu o lume fără granițe. Mă gîndesc mereu că lumea filmului la noi e mai degrabă alcătuită din prieteni, oameni care stau la beri împreună de ceva ani, care își fac vacanțele împreună, care trăiesc cumva în comun și înainte ca dialogul lor să devină film, ceea ce are poezie în sine.

Ce ați învățat și ce v-a lipsit în timpul filmărilor în alte părți?

Am învățat o adaptabilitate uriașă, mi am văzut răbdarea naturală cizelîndu-se, am învățat să pot comunica rapid și profund cu oameni noi. Am învățat încă ceva meserie, dar asta se întîmplă mereu cînd lucrezi, oriunde ai fi. Nu știu dacă mi-a lipsit ceva. Uneori, să îmi vorbesc limba, poate. Dar lucrurile se aleg așa cum se aleg. Eu, de dat probe, am mai tot dat în România.

Care e proiectul la care țineți cel mai mult din ce ați făcut pînă acum?

Îmi iubesc proiectele în materie de 99%. Am fost foarte fericită la Emerald City. Foarte fericită la Periferic. La O intervenție. La videoclipuri. La Omul cel bun din Seciuan. Vezi? La tot. Nu știu să ierarhizez.

În ultimii ani nu v-am prea văzut în filmele românești…

Asta nu este alegerea mea – aparține celor care mă invită la casting-uri. Și multă vreme a fost destul de neplăcut. Nu pentru orgoliu, cît pentru dragul de a lucra în țara mea cu artiști pe care îi apreciez. Dar na, Vonnegut. So it goes.

Ați fost nominalizată la Premiile UNITER de anul acesta pentru O intervenție la Teatrul Act. Jucați, de asemenea, în Carousel și Omul cel bun din Seciuan la Bulandra. Cît de importante sînt premiile și în ce relație sînteți cu ce se întîmplă în zona mainstream și în cea independentă a teatrului de la noi?

Sînt în aceeași relație în care sînt cu zona de film indie versus filme mari în viața mea paralelă din străinătate. Îmi respect meseria și nu vreau să îmi amputez imaginația urlînd manifeste și punîndu-mi bariere. Evident că în ceva corupt putrezești și tu interior, dar, cum zicea Herzog, cîtă vreme stai departe de apa stătută, vei fi în regulă. Așa că eu alerg între ele mereu și apa e proaspătă. Premiile te bucură, o să fiu sinceră. Așa că m-am bucurat, mai ales că fac teatru de la 15 ani, dar tot „de film“ le-a plăcut multă vreme să-mi zică.

Sînt proiecte la care ați lucrat și care ar trebui să iasă în 2017?

Filmul The Marker al lui Justin Edgar, producție engleză, și, probabil, Muse al lui Jaume Balagueró, tot anul asta.

Care sînt întîlnirile importante din viața dvs.?

Cătălina Buzoianu și Ștefan Iordache, Bogdan George Apetri, Andrei Șerban. Radu Iacoban. Tarsem Singh. Urăsc să fac liste pentru că nu îmi ierarhizez afecțiunea în funcție de răsplată. Acești oameni nu știau cît de importanți vor fi cînd i-am cunoscut. Nici eu. Și asta e minunat. Pentru că atitudinea de interes e vulgară și mereu fără rezultat.

Ce vi se pare acum cel mai greu în meseria de actor? Ce nu știi și afli pe parcurs?

Așteptarea. Nelucratul. Asta e greu. Pentru restul ai arme.

Ce înseamnă succesul pentru dvs.?

Mă feresc mereu să vorbesc despre succes. Nu consider că l-am atins în aspectul lui universal valabil, nu am fugit niciodată după mai mult decît lucrul propriu zis, nu știu, de fapt, ce înseamnă. Deci nu am vreo relație cu abstracțiunea care înseamnă succes. Am de lucru? Sînt fericită. Mai vin spectatori care îmi spun că i am bucurat în vreun spectacol sau într-un serial sau film? Am cîștigat. Mai departe de atît îmi e necunoscut sau, poate, voluntar închid ochii la idee.

Care sînt rolurile care v-au scos din zona de confort?

Caut mereu roluri care mă scot din accesibil. Parțial și pentru că, de fapt, nu am o zonă de confort. Sînt o ființă foarte agitată, curioasă, hiperactivă în viața civilă. Am susținut mereu că îmi place să pornesc să construiesc un personaj de la diferențele dintre mine și el, de la credințele opuse – e ca o dezbatere pe care o port în mine și fiecare punct de vedere opus mie pe care mi-l justific e un cîștig. Poate că cel mai dificil a fost Iulia din Carousel, pentru că încercam să suplinesc prin logică o construcție dramaturgică foarte clară.

Care ar fi fost a doua opțiune dacă nu v-ați fi făcut actriță?

M-aș fi făcut regizor de film. Încă îmi doresc asta. Sau biolog-documentarist.

Care e filmul pe care l-ați văzut de cele mai multe ori?

The Wall, cumva la paritate cu Oh Brother Where Art Thou și The Proposition.

Vă propun, pentru finalul interviului, chestionarul lui Proust:

  • Principala mea trăsătură.

Curiozitatea (coroborată cu dragoste) față de cum funcționează ființele umane. Sînt sigură că am alte trăsături egal definitorii, dar eu o aleg pe asta acum.

Curaj sub toate aspectele, e subapreciat. Și umor. Totul cu umor inteligent.

Camaraderia reală. Și, surpriză, umorul. Inteligent.

Loialitatea și tandrețea lor. Sprijinul și prezența lor plenară. Sincronizările noastre în cuget și-n simțiri.

Naivitatea și furia.

Partea asta cu trăitul și tot ce cuprinde el.

Să fiu foarte iubită și să alerg de colo-colo cu mult de lucru. Eu, pare-se, cer cu obstinație și iubire, și meserie.

Am stat zece minute doar la întrebarea asta. Nevrînd să scriu sau să gîndesc asta. Incapacitatea fizică de a face tot ce îmi doresc. Și singurătatea.

New York, Paris, Barcelona, Londra, lumea.

Roșu.

Liliacul sălbatic. Florile sălbatice, de fapt, încăpățînarea lor de a exista și frumusețea lor agresivă.

Corbul.

Uhaaa! Tournier, Dostoievski, Vonnegut, Hesse, Vian uneori, Galeano, Borges, se pune Hitchens? Ernesto Sábato, Cortázar, Zola, Gide. Genet!! Eco!! Kafka, Orwell, Barroso, Mishima și mai am zeci. Nu i-am ierarhizat.

Ezra Pound, Baudelaire, Keats, Rilke, Maiakovski, Apollinaire, Rimbaud, Eliot și mai am mulți. „Preferați“ ține mereu de momentul respectiv, preferința e efemeră și tributară stării.

Stavroghin, Harry Haller, Horacio Oliveira.

La Maga. Și The Biologist din Southern Reach Trilogy. Și, în general, la sud-americani găsești eroine minunate. Galeano etc.

Mozart, Stravinski, Pergolesi, Debussy, Chopin. Aici mă pricep mult mai puțin decît aș vrea, așa că doar instinctul reacționează, intelectul explică mai tîrziu de ce.

Bosch, oricînd, oriunde. Apoi Picasso, Schiele, Bacon, Picabia, De Chirico, Otto Dix (mult-mult), Chagall, Balthus, ­Ernst, Caravaggio.

Părinții mei. Werner Herzog. Pentru totdeauna. Nikolai Tesla, Che Guevara, din cu totul alte motive decît crede absolut toată lumea, lunetista finlandeză cunoscută ca „Moartea Albă“, Isabel Eberhardt, Eartha Kitt, David Bowie.

Parvenitismul și prostia agresivă.

Capacitatea de a putea învăța să cînt la orice instrument muzical. E un talent pe care nu îl am. Și mai mult cinism.

Tîrziu în viață, în somn, zîmbind. Da, cer mult. Și apoi să mi se pună Radiohead la înmormîntare.

Furia – caracterele ușor inflamabile. Dacă persoana căreia îi e atașată greșeala e un suflet generos și tandru, de fapt, dar e impulsivă. 

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: A. Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.