Ce facem cu circul?

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Ce facem cu circul? jpeg

Pentru Nicki Wolcz 

Nu încetez să enumăr figurile dispariţiei, plasate, toate, sub semnul Livezii de vişini. Care sînt „livezile“ noastre? Unde detectăm simptomele declinului şi ale sfîrşitului nu catastrofic, ci progresiv, lent, simptom de deteriorare şi orizont ultim? L-am identificat în „teatrul nostru“, căruia i-am dedicat un eseu publicat, în versiunea română, la Editura Nemira. Nu sfîrşitul teatrului e pronosticat, ci eroziunea sa pe plan simbolic, marginalizarea flagrantă. Teatrul e o condiţie generală a omului pe care scena o confirmă şi o expune. „Noi toţi jucăm pe scena lumii“ – adagiu antic adoptat de Shakespeare, care i-a fost partizanul consecvent. Azi, „cartea“ e supusă unor atacuri similare şi, la rîndul ei, suscită fenomene de rezistenţă pe un fond de nelinişte. La Maribor, Livada de vişini, pusă în scenă de Gabor Tompa, se desfăşura într-un decor al Carmencitei Brojboiu reprezentînd o bibliotecă imensă, în ruină, „biblioteca noastră“, aş spune, parafrazîndu-mă. Ameninţările devin explicite şi temerile legitime. Dacă criza se impune, finalul rămîne însă incert. Pînă cînd? Recent am citit că celebrul circ Bouglione, ale cărui afişe multicolore fac parte din patrimoniul fotografic al Franţei, şi-a încheiat definitiv activitatea în urma interdicţiei de a mai prezenta reputatele sale numere de dresaj şi splendidele animale pe care generaţii întregi le-au admirat. Circul – o altă „livadă“.

Motivaţiile acestor restricţii pot fi parţial admise, dar ele ignoră realităţi ascunse, secrete, care le-ar putea atenua trufaşa sancţiune. Cum să nu-mi amintesc istoria cunoscutei dresoare din tinereţea mea, a treia soră a Dinei şi a lui Tanţi Cocea, care a fost obligată de autorităţile ucrainene să-şi facă numărul la Kiev în ciuda sîngelui menstrual care a trezit impulsurile originare ale tigroaicei cu care, în ultimul timp, avea anumite fricţiuni. Pe fondul unei relaţii contrariate, aceasta i-a sărit la gît şi, sub ochii publicului, a ucis-o, dar apoi ea însăşi a încetat să se mai alimenteze şi a murit de inaniţie trei săptămîni mai tîrziu. Crimă şi pedeapsă… animală! Într-un spectacol de la Comedia Franceză intervenea mai de mult o mică maimuţă pe care seara actorii o luau cu ei la celebrul restaurant vecin, RUC. Cînd ciclul de reprezentaţii s-a încheiat, maimuţa a fost trimisă din nou la grădina zoologică, însă, melancolică şi însingurată, a decedat rapid de tristeţe. Putem invoca aceste exemple pentru a relativiza rudimentarele ucazuri recente care ignoră astfel de relaţii duble, subtile. Dar cum să nu evoc cealaltă faţă, de astă dată umană, a silenţiosului vînzător de șepci de la Oradea, care, se spunea, fusese un dresor ce şi pierduse vocaţia şi, neconsolat, se perinda ici şi colo, în restaurante, privat de leii ce-i fuseseră intimi? Subiect de nuvelă pentru Hemingway.

Grădina zoologică poate fi, evident, asimilată unei „puşcării“ generale, unde cineva ca Radu Penciulescu a văzut gîfîind un imens urs polar pe timp de caniculă toridă. Dar tot acolo, m-am plimbat ore întregi cu Abel Tompa, căruia o lume străină şi exotică i se revela, îi resimţea existenţa reală, nu doar redusă la imaginile de pe Discovery. Peregrinarea lui nesfîrşită atesta plăcerea pe care o resimţi ca spectator atunci cînd personajul de ficţiune devine real, cînd Hamlet se întrupează… Astfel, mi-am spus, universul unui adolescent nu e amputat de această dimensiune concretă a regnului animal de dincolo de teritoriul său familar, de altundeva, dintr-o lume aprioric inaccesibilă. Un băieţel francez pe care-l însoţeam se mira văzînd la Salonul agriculturii cocoşi, vii şi bătăioşi, iar Abel vedea tigri. Şi amîndoi erau captivaţi!

Soţiei mele, cînd era mică, rudele, în numele unei convingeri generale, îi impuneau spectacolele de circ pe care ea, regulat, le părăsea în lacrimi fiindcă era traumatizată de numerele cu clovni care primeau lovituri, cădeau, îşi zdrenţuiau hainele. Această condiţie a clovnului o angoasa căci percepea circul ca pe o expresie directă a martiriului său fizic. Nu avea acces la ludic… Dar Be-ckett nu atribuie şi el personajelor din Godot o condiţie metafizică similară, amestec de lacrimi şi rîs? În schimb, ajuns la Paris, am văzut aproape în acelaşi timp filmul lui Fellini şi spectacolul lui Ariane Mnouchkine consacrate „clovnilor“. Ei apăreau atunci ca ultimele figuri mitice ale circului. Dar azi au dispărut, ca şi leii… Cît i-am iubit!

La instigarea lui Dan Hăulică, primul eseu pe care l-am scris pentru revista sa Secolul 20 a fost consacrat „circului coreean“, invitat în anii ’60 la Bucureşti. M am devotat îndelung acestui subiect, descoperind atunci că, în Orient, performanţele de dresaj sînt absente și că, pe de altă parte, excitaţia occidentală a „riscului“ – generaţia noastră a resimţit impactul melodramatic al filmului Trapez şi al coincidenţei periculoase între sentimentele acrobaţilor şi pericolele implicite ale salturilor mortale – lipseşte de asemenea. Circul asiatic afirmă virtuţile corpului ce-şi depăşeşte condiţia graţie unor numere de strălucită măiestrie. Îl admiram, dar fără a mă emoţiona.

Apoi, treptat, m-am îndepărtat de circ şi, întristat, i-am constatat marginalizarea. L-am redescoperit la Sibiu, la recentul festival, unde un grup de tineri australieni au prezentat un program de circ ce se înrudea cu dansul fără a fi dans, au alternat numere de agilitate şi echilibru fără lei şi clovni. O altă lume, dar cîtă prospeţime emana această viziune inedită a circului ce se încheia printr-un moment magic, în care acrobaţii se îndreptau spre noi luminaţi de proiectoare din fundul scenei ce ne orbeau ochii, sugerînd că asistăm astfel la o renaştere fantomatică, incertă şi onirică a circului! Pe de altă parte, în final, spectacolul lui Dimitri cultiva aceeaşi poezie, protagonistul dispărînd prin acoperiş pentru a se îndepărta lent spre cerul imaginar şi defunct al circului a cărui memorie o păstrăm chiar dacă nu-l mai vedem. Şi el, precum teatrul şi cartea, poate fi diminuat, dar nu eliminat din spaţiul legendar al culturii noastre, de copii sau adulţi.

La Sibiu am regăsit încă o livadă. O port în mine şi mă tem de logica acestor negustori lucizi şi cinici care, pentru a o salva, vor să o convertească pervertind-o. Ce facem cu circul? Îl iubim dacă rămîne modest şi uman ca acela din La strada, capodopera lui Fellini, sau îl detestăm dacă se corupe în spectacol de consum şi atracţii multicolore ca Le Cirque du Soleil? Iubim memoria nepervertită a circului. Ceea ce contează, oriunde, e „legenda“ livezilor ameninţate. 

P.S. Teatrul, cînd ajunge la esenţa sa, produce ceea ce nu se poate întîlni și nici percepe altundeva: el impune „prezenţa“ unui gînd ce se materializează, a unei „poetici“ ce se împlineşte concret. Atunci el ne oferă ceea ce aş numi „peceţile clipei“. La Sibiu am regăsit cîteva. Începutul Scrisorii despre nimic de John -Cage, cînd Robert Wilson, machiat în alb, atît faţa, cît şi părul, rămîne multă vreme imobil şi perceptibil neliniştit. E o statuie ce învie, o fantomă ce-şi refuză condiţia? Incertitudine de neuitat. În spectacolul cu Azilul de noapte, pus în scenă de Yuri Kordonsky, în ultimele scene, personajele se retrag şi se spală îndelung, se purifică, renasc. Scenă mută, colectivă, scenă stranie, enigmatică şi sacră. Şi, în sfîrşit, în Minetti de Thomas Bernhardt, pus în scenă de Rimas Tuminas, o actriţă – aveam să aflu apoi că e celebră – joacă un personaj de femeie ce se delectează obsesiv cu şampanie, ca fata lui Brejnev odinioară. La un moment dat, cu o voce spartă şi răguşită, de alcoolică înveterată, cîntă „Je ne regrette rien“ a lui Edith Piaf. Atunci am înţeles că doar un mare actor îşi arată în public suferinţa ascunsă, atît cea personală, cît şi cea teatrală. Atunci, pecetea clipei se depune în noi. Clipe împlinite, clipe dintr-o a doua viaţă. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Cehov, aproapele nostru, Editura Nemira, în colecţia FNTS-ului.

Foro: Robert Wilson

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.