„Căutarea «specificului naţional» e şi o contrareacţie“ – interviu cu arhitectul Corvin CRISTIAN

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
„Căutarea «specificului naţional» e şi o contrareacţie“ – interviu cu arhitectul Corvin CRISTIAN jpeg

Ce mai înseamnă să fii arhitect în România?

Eu fac mai puţină arhitectură, şi mai mult design de interior. Chiar nu ştiu ce înseamnă să fii arhitect în România. Cred că e dificil să fii parte dintr-o breaslă care a dat atîtea orori în ultimii 20 de ani, ai de luptat cu multe prejudecăţi: persoanele educate nu au încredere în tine, iar cele mai puţin educate îşi doresc să livrezi tipul de arhitectură diformă cu care s-au obişnuit şi care a devenit normă.

Pentru mine, România nu a fost chiar o opţiune, a fost la „figuri impuse“. România nu-mi place foarte tare, dar nici nu-mi displace suficient încît să fac efortul de a mă muta. Şi poate nici nu aş fi făcut mare lucru pe alte meleaguri.

Sînteţi foarte cunoscut pentru proiectele de arhitectură de interior, în special pentru baruri, pub-uri, restaurante. Ce altceva mai lucraţi?

Noi, de cîţiva ani, lucrăm într-o echipă internaţională care face nişte proiecte de reconfigurare pentru complexe comerciale din alte ţări. Pe scurt: acolo, pe fondul crizei, al dezvoltării online-ului şi al anticonsumismului, traficul în mall-uri a scăzut. Drept urmare, acestea încearcă să devină atractive prin potenţarea componentei social-recreative, faţă de cea de retail, dînd mai mult comunităţii decît înainte, ca de exemplu: o parte din parcare este convertită în parc şi terenuri de sport pentru cartierul din vecinătate, la interior metrii pătraţi de retail sînt convertiţi în zone de relaxare, expoziţii, interactivitate şi educaţie etc. Noi (lucrăm în echipă, în principal împreună cu arh. Vlad Vieru) ne ocupăm de partea de design a acestor proiecte. Aşteptăm anul acesta finalizarea primului dintre ele.

Cum lucraţi? Cam care e parcursul unui proiect, de la primul telefon din partea clientului şi pînă la final?

După primul telefon, ne întîlnim şi, dacă ne placem şi agreăm şi restul aspectelor, începem proiectul. Dar important e să ne placem, să avem ceva afinităţi. Iar ca metodă de lucru... pot spune că sîntem foarte bine dezorganizaţi! Aşa încît, parcursul proiectelor nu este niciodată acelaşi şi uneori ne surprinde şi pe noi. Şi, la fel de surprinzător, majoritatea clienţilor sînt mulţumiţi. Fac o paranteză: ştii, mie îmi place ocupaţia asta şi pentru că e relativ lipsită de responsabilitate faţă de altele, cum e cea de doctor sau, nu ştiu, de judecător. Adică eu, dacă greşesc o culoare sau nu ştiu ce detaliu, pot să remediez, sau, chiar dacă e iremendiabil, are o pondere mică în succesul unui restaurant sau bar. E greu să provoci tragedii prin designul de interior.

Ce fel de colaborări aveţi? Dincolo de cele – să zicem – obişnuite (cu ingineri de rezistenţă, ingineri de instalaţii), aţi avut şi colaborări mai puţin uzuale?

Sculptori, pictori, fel şi fel de artizani din ce în ce mai rari, de la sobari pînă la tîmplari. Contactul cu ei te ajută să ieşi din rutină şi să stai mai aproape de o zonă mai autentică. Dar colaborările care m-au format le-am avut pe vremea cînd lucram în cinematografie. Acolo comunici cu oameni cu o cultură vizuală mult peste media interlocutorilor cu care ai de-a face ca arhitect.

În ce măsură faptul că lucraţi în România, aşa cum este ea astăzi, reprezintă pentru dumneavoastră un impuls creativ? Vi se întîmplă, de exemplu, să transformaţi neajunsurile specifice acestui context, care vin la pachet cu o anumită temă de proiectare, în avantaje pentru proiect?

Cred că e mai uşor să faci exerciţii de stil pe un teritoriu cvasivirgin, aşa cum este România. Îţi poţi permite să experimentezi, să introduci improvizaţia şi chiar întîmplarea, în procesul creativ. Cred că e mai greu să faci aşa ceva în ţări din Vestul Europei. Sigur că acolo se experimentează chiar mai mult decît la noi, dar trebuie să fii deja un nume pentru a face asta, în timp ce aici toată lumea experimentează vrînd-nevrînd.

De relativ puţin timp am observat la tinerii designeri români (dar nu numai la designeri, şi nu doar români) tendinţa de a se apleca asupra folclorului sau a „specificului naţional“, un concept care pînă mai ieri nu doar că n-ar fi generat nimic demn de atenţie, dar care încă mai are o puternică încărcătură ideologică. Cum comentaţi acest fenomen? De se s-a produs acest declic acum? V-aţi lăsat „contaminat“ şi dvs., iar rezultatele au fost interesante.

Aş începe cu un truism: „specificul naţional“ este o constantă; e drept că sînt valuri care variază în amplitudine şi în calitate, de la sămănătorişti, Matisse, Brâncuşi, pînă la „Cîntarea României“. Tocmai am asistat de curînd la un val cu amplitudine mare, dar asupra calităţii îmi este greu să mă pronunţ. Mie mi se par valabile mai degrabă acele manifestări care tratează „specificul naţional“ cu umor. Nu poţi să te iei în serios pe tema asta – cît să mai esenţializezi şi să interpretezi, la un secol după Brâncuşi? Prefer băşcălia, e mai cinstită şi, pînă la urmă, şi mai specifică naţional...

Mi se pare că acum ne aflăm la coada valului şi asistăm la o cădere în derizoriu. De obicei, cînd o tendinţă ajunge să fie de masă, deja rămîn doar elementele ei cele mai grosiere, cum ar fi o inflaţie de motive folclorice. Cred că românii educaţi au trecut, de puţină vreme, de faza acută a complexului de a fi român. Nu toţi o recunoaştem, dar e o realitate într-o lume în care cei mai vizibili exponenţi ai naţiei, pentru un orăşean, sînt taximetriştii, „căpşunarii“, funcţionarele de la Poştă etc., totul culminînd cu politicienii, adică nu tocmai o elită cu care ai vrea să te identifici fiind conaţional. Valul ăsta de căutare a „specificului naţional“, în esenţă patriotic, cred că e şi o contrareacţie la fenomenul descris mai sus şi, din perspectiva asta, e foarte bine venit, e mînă-n mînă cu protestele de anul trecut legate de Roşia Montană.

Există un potenţial în treaba asta, sau ceea ce se face acum ţine de un fel de a privi lucrurile specific unui context punctual, care ne va părea complet datat, atunci cînd ne vom uita înapoi peste ani?

Din punctul meu de vedere, este deja datat, cu excepţia unor esenţializări foarte reuşite sau a celor cu umor, care nu se iau în serios, după cum am mai spus.

În pictura şi sculptura autohtonă există, de ani buni, un fenomen artistic solid, nişte oameni care fac cam acelaşi lucru care se face acum în design şi arte: explorează specificul naţional şi-l interpretează. Dar o fac extrem de sobru, chiar cu o crispare parcă autoimpusă, prin prisma recuperării unei anumite spiritualităţi de sorginte creştin-ortodoxă – mă gîndesc la gruparea Prolog, la Bernea, la Sorin Dumitrescu, la soţii Zidaru etc. –, lucruri care mie mi se par valabile, dar care mă şi plictisesc. Dvs. cum v-aţi raporta la acest lucru? În afară de zona cool-subversivă, să zicem, credeţi că v-aţi găsi inspiraţie şi aici?

Eu sînt superficial şi relativ incult în domeniul artelor vizuale, aşa încît întrebarea asta mă cam depăşeşte; de altfel, de mic am avut o alergie la lucrurile serioase, începînd cu religia şi „spiritualitatea“, mai ales cea creştin-ortodoxă. Îmi pare rău, n-aş vrea să ofensez pe nimeni, vreau doar să spun că mie îmi lipseşte organul pentru aşa ceva. Dar inspiraţie poţi găsi oriunde, chiar şi demolînd nişte mituri. Impulsul de a distruge este un impuls creativ, cel mai creativ.

Ce v-ar plăcea să mai exploraţi în proiectele dvs.? Sau, cu scuze pentru enormitatea întrebării: ce v-ar plăcea să proiectaţi, şi încă n-aţi făcut-o?

Nu ştiu, nu m-am gîndit. Nu am apucat să-mi fac planuri sau să acumulez dorinţe. Sper doar să fie ceva cît mai diferit de ceea ce fac acum, ca să nu mă plictisesc. Ceea ce aş vrea, de fapt, să explorez în viitorul apropiat ar fi nişte insule sau alte locuri plăcute, dar nu pentru a face design interior pe-acolo. 

Arhitectul Corvin Cristian a lucrat în ultimii zece ani mai ales ca director artistic pe platourile de filmare realizînd design-ul pentru filme de epocă, dar şi pentru filme contemporane. De asemenea, a realizat pavilione comerciale pentru mai multe mărci de automobile, dar şi baruri, restaurante şi cluburi (Atelier Mecanic, La Bonne Bouche, Lacrimi şi sfinţi, Divan, Boema, Studio Hermes, Energiea, Papiota ş.a.). Conversia unui pod de la 1900 i-a adus Medalia Preşedintelui Juriului la Bienala de Arhitectură Bucureşti, iar anul trecut a fost nominalizat la Restaurant and Bar Design Awards pentru restaurantul Bon din Bucureşti. Mai multe la corvincristian.com

interviu realizat de Mihai DUŢESCU 

Foto: C. Dragomir

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.