Fondată în 1976, Orchestra de Tineret a Uniunii Europene (EUYO), este și astăzi unul dintre cele mai consistente proiecte culturale paneuropene. Sprijinită financiar și nu numai atît de Parlamentul European, cît și de Comisia Europeană, orchestra are ca președinte onorific de drept pe președintele în funcție al Parlamentului European și ca susținători oficiali pe șefii de state și guverne ai tuturor țărilor membre ale Uniunii. Ideea-forță a constituirii ansamblului este, firește, aceea de a face muzică printr-un efort artistic colectiv al tinerilor muzicieni provenind din toate statele UE. În timp, orchestra a colaborat cu cei mai mari muzicieni ai secolului trecut, de la Herbert von Karajan la Claudio Abbado și de la Mstislav Rostropovici la Daniel Barenboim. Începînd cu 2016, conducătorul muzical al orchestrei este Vasili Petrenko, unul dintre cei mai importanți dirijori europeni ai ultimului deceniu, iar Bernard Haitink, o adevărată legendă a baghetei, este dirijor laureat al ansamblului. Din păcate, prezența românească în această orchestră este mai degrabă discretă – dintre cei 137 de membri ai ansamblului, doar doi sînt români: Daniela Tudor (vioară) și Theodor Andreescu (violă). Printre alumni, alături de sute de nume de muzicieni europeni, mai găsim încă doi români: Ioana Mardare (violă) și Victor Savca (contrabas). Totuși, în istoria cu care orchestra se mîndrește, rămîne la loc de cinste colaborarea ei, la un moment dat, cu genialul Radu Lupu.

Orchestra de Tineret a Uniunii Europene va concerta la București, în sala Ateneului, pe 15 aprilie, începînd cu ora 19, sub bagheta conducătorului ei muzical, Vasili Petrenko. În program: Rahmaninov, cel de-al doilea concert pentru pian și orchestră, și Rîmski-Korsakov, binecunoscuta suită „Șeherezada“. În deschiderea concertului, cvartetul AdMusicam Ensemble va cînta „Rustic cvartet“, compoziție semnată de românul Victor Savca, alumnus al ansamblului și membru al cvartetului.

Solista „Concertului nr. 2“ pentru pian de Rahmaninov va fi Alexandra Dariescu, un nume deja foarte cunoscut în arena concertistică internațională. Are 33 de ani, s-a născut la Iași, dar de la 17 ani trăiește la Londra. A studiat la Conservatorul Regal din Manchester și la Conservatorul „Guildhall“ din Londra, a trecut prin stagii de perfecționare cu faimoși maeștri, precum Andras Schiff ori Dimitri Bashkirov, iar acum se află în plină și admirabilă ascensiune, atît din punct de vedere artistic, cît și din punctul de vedere al carierei. Ne-a făcut plăcere să purtăm cu ea următorul dialog.

În concertul din 15 aprilie veți cînta Concertul nr. 2 de Rahmaninov. De ce tocmai acest concert? Și, în general, cum vă alegeți repertoriul?

Concertul de Rahmaninov este unul dintre cele mai iubite concerte de pian și este o alegere perfectă pentru seara de 15 aprilie. Este rezultatul pozitiv al compozitorului după o lungă luptă cu interiorul și este victoria forței creative care învinge frica. Fiecare artist trece prin perioade de temeri, de îndoială de sine. Important este să reușești să treci peste aceste piedici interioare și să perseverezi. Într-un fel, aceasta este traiectoria fiecărui tînăr muzician. Din acest punct de vedere, „Concertul al doilea“ de Rahmaninov este o alegere perfectă pentru colaborarea cu EUYO. Repertoriul meu, în general, este ales cu foarte mare grijă, cu o structură și o strategie foarte bine definite pe termen lung. Acum cîteva zile am venit din Canada, unde am cîntat „Concertul nr. 1“ de Ceaikovski. A doua zi după concertul de la București plec în America, cu „Concertul“ de Grieg. Îmi place diversitatea, dar și emoția pe care o trăiesc prin abilitatea de a schimba repertoriul de la o zi la alta.

Sînteți la prima întîlnire pe scenă cu Vasili Petrenko? Cum ați lucrat cu el? Dacă s-a întîmplat să aveți opțiuni interpretative diferite pentru anumite pasaje din concert, cine s-a impus în cele din urmă?

Am cîntat împreună cu maestrul Petrenko și cu orchestra dumnealui, Royal Liverpool Philharmonic Orchestra, „Concertul nr. 2“ de Șostakovici. Vasili este un dirijor pe care îl respect și-l apreciez. Frumusețea muzicii vine din dialogul permanent cu cei cu care colaborezi și de la care înveți pentru a deveni, de fiecare dată, o versiune mai bună a ta.

Sînteți deja socotită drept una dintre cele mai importante pianiste romantice ale generației dumneavoastră. Vă simțiți mai legată de generația căreia îi aparțineți prin vîrstă sau de o anume tradiție?

Tradiția trebuie respectată și urmată. Dar fiecare artist trebuie să aibă propria voce și să prezinte ceva nou și interesant de fiecare dată cînd pășește pe scenă. Sunetul este cel mai important mediu de comunicare. Pianele se schimbă tot timpul, așa că și noi, ca pianiști, trebuie să ne adaptăm timpului. A avea o viziune și a ști ce vrei să comunici publicului rămîn doi dintre stîlpii mei de bază.

Schnabel spunea despre muzica lui Beethoven că nu trebuie cîntată, ci recompusă de interpret. Aveți genul acesta de abordare în raport cu doi-ul lui Rahmaninov? În general, încercați să transmiteți publicului ce a vrut compozitorul să spună sau socotiți că o compoziție este o provocare pentru afirmarea individualității artistice a interpretului?

După cum spunea unul dintre mentorii mei, Sir Andras Schiff, partitura e Biblia noastră. Trebuie respectat cu sfințenie ce a scris fiecare compozitor în partitură, dar frumusețea muzicii este trăirea diferită a fiecărui interpret și aducerea la viață a notelor de pe hîrtie. Pentru mine, „Concertul al doilea“ de Rahmaninov este bazat pe ce a trăit compozitorul la vremea aceea: lupta continuă de a combate o teamă interioară, un continuu șir de întrebări, dar și un final fericit.

Preferați sala de concert sau studioul de înregistrări?

Ambele. Ceea ce contează sînt inspirația și libertatea. În concert, simți publicul alături de tine în fiecare notă, este un moment care nu va mai putea fi repetat niciodată. În studio, știi că produsul final va rămîne pe vecie.

Preferați recitalul solo sau concertul cu orchestra?

Concertul cu orchestra, unde sînt înconjurată de muzicieni și facem muzică împreună.

Ca să înțelegem mai bine tipul dumneavoastră de sensibilitate pianistică, am să vă pun o întrebare al cărei răspuns developează, cred, multe: cine vă place mai mult, Horowitz sau Rubinstein?

Rubinstein, pentru noblețea, generozitatea și aristocrația din cîntatul dumnealui.

Dacă ați putea călători înapoi în timp și vi s-ar oferi șansa unui unic concert cu unul dintre cei doi mari dirijori Sergiu Celibidache și Herbert von Karajan, pe care l-ați alege?

Pe Sergiu Celibidache.

Ce bucată muzicală pe care n-ați cîntat-o încă în public sau pe disc studiați în această perioadă?

De unde să încep lista? Concertele pentru pian și orchestră de Boulanger și Tailleferre pe care le voi cînta în sezonul următor, precum și integrala preludiilor de Fauré și Messiaen, care vor fi pe următorul meu CD.

Ce va conține și cînd va apărea viitorul dumneavoastră CD?

Noul meu CD va apărea în cîteva zile, mai precis pe 27 aprilie. Se intitulează The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu. Acest CD este cel mai special de pînă acum, pentru că este, de fapt, un audiobook. El cuprinde 15 aranjamente pentru pian ale celebrei partituri a lui Ceaikovski și se bazează pe producția mea cu același titlu pentru pian, balerină și animații digitale. Povestea este scrisă de Jessica Duchen, una dintre cele mai apreciate scriitoare britanice, iar Lindsey Russell, cea mai iubită prezentatoare TV de emisiuni pentru copii, este narator.

Sînt sigur că ascultați și altfel de muzică decît cea căreia v-ați dedicat profesional. Ce astfel de preferințe aveți?

Jazz, în primul rînd, dar ascult orice fel de muzică.

Abia aștept să vă ascult pe 15 aprilie. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc mult!

a consemnat Sever VOINESCU