Artă (încă ne) digitală

Lucia Simona DINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 213 din 16 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd grupul Kinema Ikon de la Arad începea în anii ’90 să facă artă digitală la noi, domeniul era atît de nou încît ţinea de o zonă experimentală marginală. Culmea ironiei este că astăzi arta digitală rămîne în continuare excentrică, ţinînd de experiment (în sensul de stranietate) mai degrabă decît de recunoaştere, chiar dacă majoritatea tinerilor artişti folosesc calculatorul ca mediu artistic. Printre aceştia, bucureşteanul Valentin Chincişan creează, spre exemplu, lucrări de artă chiar dintr-un soft de calculator, avînd atît viziune artistică, cît şi abilităţi tehnice pentru a fuziona tehno-ştiinţa cu arta. Cînd s-a mutat din mediile tradiţionale în cele digitale, s-a spus că arta s-a eliberat de barierele lumii fizice şi a trecut în pixeli de lumină şi imaterialitate (un scenariu oricum inexact). Dar, pe parcursul acestui proces, a apărut o problemă: cum faci ca arta să pătrundă cît mai mult la publicul tradiţional şi să implice şi o latură financiară? Răspunsul a venit din partea Galeriei 115: arta trebuie să-şi regăsească constrîngerile fizice, să fie aşadar instanţiată în forme palpabile şi să se arate ochilor în plan vertical. E un paradox al artei contemporane: nici nu s-a "eliberat" bine, chipurile, de barierele gravitaţionale şi de habitudinile publicului, şi a şi resimţit nevoia de a reveni la obişnuitele-i "lanţuri". Am fost, recunosc, entuziastă cînd am văzut prima dată expoziţia "Art:Part Two", văzînd că încep să se mişte lucrurile şi la noi, chiar aşa, în formă de struţo-cămilă, ca rezultat al împerecherii dintre calculator şi pînză. Bucuria de a descoperi evenimentul a umbrit inconfortul pe care l-am simţit la vederea pereţilor irespirabili, prea împînziţi cu printuri. Am fost atunci nevoită să mă informez pe Google despre artiştii români expozanţi. Asta pentru a suplini lipsa de informaţii şi de imagini de pe pagina digitală a Galeriei 115. Sigur, mi-am spus, galeria e un pas mărunt, dar, ţinînd cont de viteza melcului cu care răspunde la inovaţie marea parte a pieţei româneşti, şi acest pas mic înseamnă ceva. Singurele lucruri care te introduc într-o atmosferă de artă digitală sînt monitorul din cadrul galeriei şi eventual ceea ce se ascunde în spatele tablourilor. Cu siguranţă, iniţiativa este lăudabilă, în sensul că este una virtuală (virtualitatea înţeleasă ca întrepătrundere între fizic şi digital) şi, de ce nu, în privinţa întrepătrunderii dintre aspectul estetic şi cel vandabil. Dar problema este că ai revelaţia dominării cantităţii şi a comercialului într-o nişă artistică care ar fi trebuit să fie una "reformatoare", să înnoiască conţinutul şi forma artei, mai degrabă decît să o niveleze şi să o direcţioneze înspre primatul criteriului de vandabilitate. Dincolo de handicapul locului însă, monitorul cu imaginile care se succed într-un ritm aproape ameţitor, într-o fluiditate foarte apropiată de conceptul însuşi al artei virtuale, îţi fură privirea. Al doilea lucru care salvează expoziţia este procesul pe care ţi-l imaginezi că se află la originea acestor lucrări, acea procesare pe calculator pînă ca o lucrare să ajungă să fie printată. Că, altfel, ce mai înseamnă artă digitală dacă totul e printat? Scoasă din mediul său, ce înseamnă o lucrare re-mediată? În nici un caz una digitală, în situaţia aceasta. Problema este că nici avantajele, nici dezavantajele mediului digital nu se mai regăsesc în printuri, ci doar o omogenizare şi o reducţie, ca o posibilă protejare a publicului de invenţia tehnologică şi ca o protezare comercială a artei digitale care încă nu şi-a găsit maniera de a fi "locuită" în spaţiul virtual, în sensul în care un tablou intră în habitatul nostru. Galeria 115 reuşeşte să uniformizeze şi să îmblînzească suportul digital, masificînd şi materializînd în mod rigid o artă care este prin constituţie una lichidă, nedefinitivată, conectivă şi interactivă. Galeria îşi are meritul ei, unul de întrepătrundere a mediilor, dar deocamdată nu îşi merită renumele de Galerie de Artă Digitală. Două variante ai la dispoziţie: ori ţi se pare că această expoziţie este o formă rudimentară de artă digitală, avînd promisiunea a ceea ce va să fie, ori faci un mic exerciţiu de imaginaţie în care te plăsmuieşti într-un viitor deja sătul de artă digitală, un viitor care vrea să se reîntoarcă la low-tech-ul, cald şi uman, al artei şi atunci simulează o expoziţie cu nostalgia tangibilă a pînzei. În plus, artiştii nu sînt cu adevărat promovaţi decît pentru posibilii cumpărători. Să intre într-adevăr arta într-o zonă a cvasianonimatului, a asamblării colective, de tip reţea, în care individualul este jertfit de dragul unor conglomerate tehno-artistice? Din păcate, conceptul de artă digitală cunoaşte două forme de distorsionare: una în care o lucrare realizată într-un mediu tradiţional e distribuită pe net şi alta în care, iată, o lucrare digitală este printată şi expusă în cel mai convenţional mod cu putinţă. Oare acest tip reductiv de "artă digitală" este o reîntoarcere a artei la semnificaţia de galerie cu circuit închis, la spaţiul fix, după excursia în stradă şi la publicul dispus să plătească un preţ destul de mare pentru o lucrare, să o achiziţioneze ca pe un bun, în loc să o privească în instalaţiile sau performările ei? În nici una dintre aceste forme de artă (încă ne) digitală, mediul nu e mesajul, aşa că ne întoarcem înainte de vremea lui McLuhan. Galeria 115 este importantă mai degrabă pentru ceea ce ar fi putut să fie, nu pentru ceea ce este. Pînă una-alta, continuăm să ne întrebăn dacă sîntem anacronici ori ne-am întors dintr-un viitor digitalizat, epuizaţi de viteza nebunească a pixelilor, pentru a redescoperi răgazul artei pe pînză, cu conştiinţa contemplării unui tablou-simulacru care nu, sigur nu, nu a fost pictat cu pensula, dar cu bucuria uşor ipocrită a savurării unui efect de prezent şi de prezenţă. _______________ Lucia Simona Dinescu este cercetător colaborator la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.