TIMPUL ESTE O FORMĂ DE TURISM CARE CANDIDEAZĂ 
LA FUNCȚIA DE BUCHET PUBLIC
 
 Marile întrebări căutate în marea reţea Internet. Azi: „Ce este timpul?“. Iată primele trei răspunsuri: 1) Timpul e cel mai bun olar: ne face pe toţi vase de lut; 2) Timpul este o formă de existenţă a neantului din care se fac calendare; 3) Timpul nu-i ca ceasul; nu îl poţi întoarce. (M. P.)
 
 O companie din Rusia plănuiește să vîndă pachete turistice în Siria, care să includă „vizite pe linia frontului, în lupta împotriva terorismului“. Anatol Aronov, președintele unei companii care oferă servicii de consultanță pentru firmele de turism, a declarat următoarele: „În ciuda crizei din industria turismului, există întotdeauna oameni care sînt dispuși să combine țelurile cognitive cu oportunitatea de a vedea de­zastre naturale sau de a vizita locuri plasate în apropierea zonelor de conflict“. Zici c-a vorbit Behemoth din Maestrul și Margarita. (L. V.)
 
 Există un oraş al cărui primar a construit un zid pentru a ghetoiza cartierul romilor. Acest oraş este Baia Mare şi tocmai a fost selectat pe lista scurtă a oraşelor care candidează la titlul de Capitală Culturală Europeană. E, aşa da! (M. C.)
 
 Locuitorii unui oraș din Siberia sînt atît de dezamăgiți de politicieni, încît au ajuns să își pună speranțele pentru funcția de primar al orașului într-o pisică. Dezamăgiți de corupția și nepotismul din administrația locală, locuitorii îndepărtatului oraș Barnaul din Siberia tînjesc după o altfel de reprezentare politică, notează The Guardian. Resentimentele localnicilor pentru scandalurile de corupție și apatia politicienilor locali au făcut ca felina Barsik, în vîrstă de 18 luni, din rasa Scottish Fold, să își adjudece 91% din cele 5400 de „intenții de vot“ exprimate. Noi am putea încerca cu un cîine ciobănesc. (A. M. S.)
 
 Într-o zi, prin piaţă, o vînzătoare la tarabă, pe care am mai remarcat-o şi cu altă ocazie, striga din toţi bojocii: „Am ciorapi, am chiloţi!“. În timp ce ambala un buchet, bărbatul florăresei de alături comenta: „Ia uite ce mai strigă Marioara, i s-o fi făcut frig femeii. Şi tot nu cumpără nimeni. Dacă ar striga invers, să vezi ce s-ar mai înghesui lumea la ea“. „Cum adică invers?“ „Păi, n-am ciorapi, n-am nici chiloţi!“ (A. M.)
 
 Am fost, carevasăzică, la o instituție a statului – nu contează care – cu niște hîrtii, decontări, chestii de‑as­tea. Mi s-a cerut să revin de cîteva ori, să mai aduc niște hîrtii, să mai completez nu-ș’ ce – în fine, treabă serioasă, căci e vorba de banu’ public, nu? Am făcut tot ce mi s-a cerut. Cînd am dus ultimele două capete de hîrtie, i-am zis doamnei contabile cu pricina (altminteri, competentă și amabilă): „Sper că acum, în sfîrșit, totul e în ordine“. Mi-a răspuns zîmbind și privind în sus: „Doamne-ajută!“. (M. V.)
 
CHIAR DACĂ E CAM FRIG, 
NOI NE IUBIM DEZVOLTAREA 
LA O MASĂ DE POST, 
LĂSÎND ÎN URMĂ RESTUL
 
 Ce am remarcat în discuţiile de pe Facebook, apropo de legea antifumat: ipocrizia foştilor fumători care au găsit acum un prilej de a se lăuda că s-au lăsat de fumat (în stilul AA: „Sînt cutare, am fumat zece ani şi m-am lăsat de cinci“) şi care acum le dau sfaturi binevoitoare prietenilor lor fumători. Le arată compasiune, fac miştouri finuţe, le explică cît de bine o să le fie în faţa cîrciumii, la o ţigară, chiar dacă e cam frig, şi cît de fain or să socializeze ei cu ceilalţi fumători. În vreme ce ei, nefumătorii, or să se lăfăie la căldurică. Ce de fumuri! (A. P.)
 
 „Noi, Aido, ne iubim, / Sus în ceru-i Gagarin!“ – graffiti în Piața Rosetti. (R. M.)
 
 Centrul de Investigaţii Media a aflat că Dan Voiculescu a scris și publicat, în cele 16 luni de puşcărie, nu mai puțin de opt cărți: Omenirea, încotro?; Dezvoltarea economică durabilă; Economia românească. Realități și perspective de dezvoltare; Investițiile străine directe – vector al dezvoltării economice; Managementul riscului în accesarea și gestionarea fondurilor europene. Politica UE; A patra cale; Efecte de antrenare a investițiilor în economia românească şi, deocamdată ultima, Clasa de mijloc, teorie și practică antreprenorială. Nu doar securist şi hoţ, dar şi mare analist economic! Păi, dacă puşcăria îi prieşte, să mai stea. (M. C.)
 
 Într-o cîrciumă, la o masă, o doamnă, vorbind destul de tare la telefon, dă un sfat-panaceu: „Pune mîna și mănîncă și o să te relaxezi“. Valabil doar dacă nu vorbea cu un anorexic. (S. G.)
 
 Din oferta de săptămîna aceasta a bistroului slow-food Metuka: „cremă de ţelină cu postîrnac“. O fi păstîrnac de post. (M. P.)
 
 Bear Grylls l-a invitat la o ediţie specială a emisiunii sale În sălbăticie pe preşedintele Barack Obama. Episodul respectiv va fi difuzat în premieră de Crăciun, dar pe Internet a apărut deja un clip de promovare. Îl putem vedea pe Grylls cum îi oferă lui Obama o carcasă de peşte, un somon din care ursul nu mîncase decît o jumătate, lăsînd în urmă restul. Imaginile ilustrează încă o dată felul în care în natură – şi, poate, şi în politică – nimic nu se pierde, totul se transformă. (M. M.)
 
BUNĂ DIMINEAȚA, 
VĂ SUN EU ÎN PATRU SECOLE, 
TRE’ SĂ MĂ DUC ACUM 
LA PUȚINĂ VREME…
 
 Din topul mesajelor de sezon: „Bună dimineața. Facem și tobă și jumări. Doamne ajută“. (I. P.)
 
 Cînd nu închizi telefonul la timp, ai nesperata şansă să îl auzi pe instalator cum îi spune soţiei: „E o cucoană care m-a sunat şi ieri, cică are o ţeavă spartă în baie, da’ i-am zis că nu pot să viu, că-s ocupat. Şi uite că n-am scăpat, mă tot sună, ce să fac, tre’ să mă duc acum…“ (C. Ş.)
 
● Între Piața Unirii și Universitate, unei doamne îi sună telefonul. Răspunde: „Săru’ mîna, părinte, sînt în metrou, vă sun eu cînd ies de-aici. Săru’ mîna!“. Uneori, căile Domnului sînt telefonice. (D. S.)
 
 Institutul Cultural Român a găzduit marțea trecută lansarea albumului bilingv Descriptio Danubii. Hărțile Dunării în patru secole de cartografie. Au vorbit, printre alţii: „Radu Boroianu, președintele ICR, acad. Răzvan Theodorescu şi prof. Adrian Năstase“. Bravo, ICR! Poate găzduieşti şi lansările cărţilor lui Dan Voiculescu, unde să fie invitaţi şi alţi puşcăriaşi. (M. C.)
 
 Un ziar din Istanbul și-a ținut ședința de redacție în fața unei închisori unde sînt ținuți redactorul-șef al publicației și șeful biroului din Ankara. Cei doi au fost acuzați de terorism, spionaj și divulgarea secretelor de stat, la puțină vreme după ce ziarul a făcut publice niște fotografii și o înregistrare video în care camioane ale serviciilor secrete turce trec frontiera siriană cu arme destinate rebelilor islamiști sirieni. Guvernul a negat orice fel de implicare, dar i-a închis pe jurnaliști. Prim-ministrul turc a declarat că acest lucru ar fi putut fi evitat. Ar fi putut fi, dar nu în Turcia. (L. V.)