Televiziunea, dragostea mea!

Publicat în Dilema Veche nr. 98 din 1 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Conform unor recente evaluări, în ultimii trei ani, toate marile posturi de televiziune şi-au pierdut din telespectatori, mai ales pe cei din mediul urban, în special pe intervalul orar 19-23, cunoscut sub denumirea de prime-time. Pro TV-ul, deşi conduce în topul audienţelor din luna octombrie, a fost abandonat în anul 2004 de către 76.000 de telespectatori, TVR-ul pare acum mult mai interesat de rebranding decît de cei 182.000 de oameni care nu-l mai plac; Prima TV se află în cădere liberă în ceea ce priveşte rating-ul emisiunilor sale. Surprinzător, dar telespectatorii care refuză să se mai uite la posturile mari, nu s-au refugiat în posturi "de nişă" - cum ar fi Discovery Channel sau Animal Planet - care, deşi par foarte trendy, îşi păstrează audienţe constante, deloc spectaculoase. Se pare că, pînă la urmă, avem de a face cu adevărate "scurgeri" de rating, cîteva sute de mii de oameni refuzînd, pur şi simplu, să-şi mai deschidă televizoarele, să-şi mai asume statutul de "telespectator" sau redescoperindu-şi subit alte pasiuni. Cel puţin aşa ne-ar plăcea să credem... "Hai s-o ardem la mufă!" E adevărat, o televiziune se poate înjgheba peste noapte! Dacă ai licenţă, cumperi un apartament de bloc ceva mai spaţios, două camere de filmat second-hand şi cîteva becuri de 500 de waţi, un computer performant, instalezi un soft de montaj piratat pe care ţi l-a dat pe gratis un prieten cumsecade, apoi angajezi oameni. Foştii şoferi de la Antena 1 şi Pro TV îţi devin operatori pe lefuri mici (doar se ştie că orice şofer care lucrează la un post TV cunoscut se visează cu camera în mînă!), instruieşti doi absolvenţi de ASE ca să-ţi fie şefi de producţie, căci doar au calităţi de manageri, iar reporteri găseşti cu ghiotura, dornici să apară pe sticlă, chiar şi fără pretenţii materiale, dacă lipeşti afişe pe la facultăţile de profil. Mai cumperi cîteva zeci de filme "expirate", la kilogram, cîteva documentare vechi, dar educative, reciclezi vreo trei "vedete" căzute în dizgraţia publicului, care îţi vor păpa cea mai mare parte din buget, şi uite aşa, vei avea cea mai tare televiziune de pe scara ta de bloc! Curînd, dacă eşti perseverent, dacă îţi convingi oamenii să nu plece, căci fac parte dintr-o "mare familie", dacă nu-ţi "crapă" computerul, iar operatorii nu-ţi buşesc camerele, vei fi încurajat de audienţe sub o mie de telespectatori pe minut, semn că ai găsit deja cîţiva blambeci care să se uite la tine. Locul de fumat este undeva pe o scară de serviciu a blocului, cu o uşă care se închide etanş, ca să nu miroasă "dincolo", şi cu un geam deschis. Zece oameni se înghesuie pe cei trei metri pătraţi, sorbind din ceştile cu "3 în 1" (fiecare îşi aduce pliculeţul de acasă, iar filtrul "din dotare" e folosit doar pentru încălzirea apei), aprinzîndu-şi ţigară de la ţigară, nervoşi, preocupaţi. Oameni de televiziune. Este locul unde devii un insider. "La ce emisie lucrezi?", "Cînd intră pe post?", "Eşti angajat aici sau doar colaborator?", "Aha! Freelancer! Asta înseamnă că eşti colaborator, nu-i aşa?", "Aha! Operator! Şi ce-ai mai operat în ultimul timp?", "Director de imagine?! Mai avem şi noi cîţiva directori p'aici!". Într-adevăr, apare şi "directorul tehnic" care pare copleşit de probleme. "Mi s-a blocat calculatorul şi cred că o să mi se strice emisia. Ce pot să fac?" Te bate pe umăr cu un aer de înţelept: "Nu poţi face nimic! Emisia ţi se va strica, se va împuţi pînă a doua zi dimineaţă, ca peştele din hala Obor, pen'că la noi softurile îs crăcuite, se blochează tot timpul! Tu n-ai auzit de Save? Măr plus Ťs», mai exact..." - zice cineva care a păţit-o de două ori. Paişpe ore de montaj s-au dus dracului! Vine şi realizatorul. Nu fumează, dar îi place să socializeze şi să se creadă ghiduş. "În viaţă dacă nu dai cu puţa nu are nici un farmec!" Două fete grase rîd. Realizatorul devine brusc serios. "La mine în emisiune, aş vrea un leit-motiv din ăsta vizual! Cum e calul ăla care tot apare în filmele lui Tarkovski. Ştii la ce mă refer, nu? Vezi un cadru din ăla fooarte lung şi undeva, pe fundal, trece calul! Îmi place de mor calul ăla!" Mergem la Sibiu ca să filmăm "emisiunea vieţii". Foaie de deplasare, semnătură pentru scule, diurnă, tot. Fără şofer, cu maşina realizatorului. Operatorul ne aşteaptă acolo, e băştinaş, freelancer, colaborator sau ce-o fi! Pe drum, realizatorul conduce fără să-ţi dea emoţii şi vorbeşte non-stop. Ce i-a venit lui să-şi facă emisiune? Nu că ar vrea să se vadă pe sticlă, pe el nu-l interesează să se vadă, deşi fetele spun că-i frumos, că seamănă puţin cu Banderas şi a fost invitat şi la emisiunea lui Măruţă, dă bine la teve, ce mai! Doar că trebuie filmat dintr-un anume unghi, ca Steven Segal, ca să nu i se vadă guşa. Dar nu asta e important! Simte de la un timp nevoia să se emancipeze, să se "extindă". S-a plictisit de muzică? Vrea să facă o emisiune de calitate, să fie respectat. Şi în fond toată lumea îl cunoaşte, puştoaicele îi fredonează piesele, a fost invitat şi la Mihaela Rădulescu. Dar el nu se consideră vedetă! E un ins modest şi vrea să promoveze muzica de calitate. Urăşte kitsch-ul. Şi proştii! "Mama proştilor e veşnic gravidă. Asta e din Pleşu, ha, ha!" L-ar asculta pe Pleşu douăj' patru din douăj' patru. "Dar, hai s-o ardem la mufă că trebe să ajungem la Sibiu pînă-n două!" - mai zise el, apăsînd pe acceleraţie. Regula numărul 1: artistu' nu trebuie niciodată lăsat să aştepte! Operatorul ne aşteaptă la club. Are la activ reportaje, filme de prezentare şi probabil o căruţă de nunţi şi de botezuri pe care nu le menţionează. Se uită la "scule" şi se scarpină în cap. "Hai să punem lumina!" După vreo oră de cazne şi umbre peste tot, guşa realizatorului e triplă pe perete, artistu' care trebuie filmat e din ce în ce mai nerăbdător, rockerii din club se înfierbîntă, căci se lasă cu concert. "Hai să facem odată filmarea vieţii!" - strigă realizatorul epuizat nervos şi o facem pe brînci. După filmare, operatorul mărturiseşte, pe ocolite, cît ne invidiază că lucrăm pentru un post TV, chiar şi fără pretenţii. Ar vrea şi el. Are şi cîteva "reportaje-unicat" pe care le ţine în sertar. Nu i le cumpără nimeni. Tradiţii ardeleneşti, festivalul ţuicii, ciobanii şi brînza lor. Uite cartea lui de vizită! Provincia e moartă, fără speranţă, fără şanse. Nu-i bagă nimeni în seamă. Nu se pot remarca. N-au bani. Noroc cu nunţile! Din nou la locul de fumat. Se leagă prieteşuguri, se fac schimburi de shootere şi de questuri. S-a băgat "3 în 1 Strong" la butic. Cineva din tura de dimineaţă de la montaj, invidios pe freelancer-i pen' că se cred şmecheri şi cîştigă mulţi bani, ne-a şters autosave-urile. Emisia care se vroia documentar cu aere de VH1 e dezlînată, şuie, furăm arhivă de la TVR că tot au prea multă, cîrpim. Realizatorul vieţii e dezamăgit; nu aşa îşi închipuia el cariera sa în televiziune. Ne reproşează "că o ardem la mufă!"; nu ne mai dăm seama dacă e de bine sau de rău. E deja 1 noaptea, chemăm un taxi, dar cei de la "Cobălcescu" nu ştiu "pe unde vine televiziunea asta!". "Păi, blocul 15 A, scara 2... vizavi de trecerea de pietoni!" Trecerea de pietoni o ştiu... de ce n-am spus aşa de la început? Totul devine lipsit de sens. Cum e să ai brand! Ar trebui ca totul să meargă ca pe roate, să fie "profi", producătorii să nu se mai bată cap în cap, să nu mai existe favoritisme, nepoata nu-ştiu-cui să nu mai înveţe să monteze pe un salariu decent şi pe nervii altora, din nou şoferii să nu-şi mai dorească să (se) filmeze, să existe din cînd în cînd bani pentru motorină şi fără să faci cerere, să nu se mai bîrfească, căci nu e constructiv. Să nu fie o atmosferă corporatistă sau de adunare a sectanţilor, sufocantă din cauza prezenţei a prea multor PR care se calcă pe bătături, pentru a apăra imaginea postului, dar mai ales a "vedetelor" postului. Să nu existe cenzură, dar mai ales autocenzură. Şi multe altele. Cum observi că eşti brand-uit din cap pînă în picioare? În momentul în care dai un telefon din redacţie, spui de unde eşti şi "domn director", care era plecat în delegaţie, îşi face subit apariţia în mai puţin de un sfert de oră, primarului din Fîntînele îi tremură uşor vocea, funcţionarii de la drumuri şi poduri învaţă să-şi facă căsuţe de mail ca să-ţi trimită ţie materiale, VIP-urile renunţă la fiţe şi îţi vorbesc pe un ton cald, aproape uman. În momentul în care poţi forţa Ministerul Sănătăţii să trimită medicamente într-un sat din vîrful muntelui şi poţi schimba şeful de post al poliţiei dintr-un alt sat terorizat de hoţi, însă şi aceste mici satisfacţii profesionale nu sînt decît nişte aparenţe. În momentul în care mergi să filmezi un miting al Asociaţiei Păgubiţilor de Autoturisme, iar pe cameră e lipit un abţibild cu o siglă. Iar păgubiţii uită de autoturismele lor, pentru care au depus banii la CEC înainte de '89, şi redevin simpli cetăţeni, puternic ancoraţi în realitate. "Dom'le, io stau în Militari şi avem o mare problemă cu preşedintele de bloc, în cîrdăşie cu administratorul care nici măcar nu face parte din asociaţia de proprietari, că locuieşte la blocul 114... şi de două luni subsolul e inundat şi nimeni nu face nimica, iar preşedintele spune că s-a epuizat fondu' de rulment... am făcut petiţie la Primărie şi n-am primit nici un răspuns... nu puteţi să veniţi să filmaţi situaţia, că nu mai ştim ce să ne facem? Notaţi adresa: Roşia Montană..." "Io am fost operată de ulcer în 1994 şi cred că îs victima unui caz de malpraxis cu doctoriţa Dumitrescu de la ŤMunicipal» căreia nu i-am dat decît cinci sute de lei, banii de atuncea... Nu puteţi să faceţi ceva?" "Poate veniţi să filmaţi şi la noi pe stradă în Colentina unde e săpat de două luni şi nimeni nu mai acoperă gropile alea şi mai sîntem şi în proces cu RADET-ul..." Eşti încercuit. Dacă nu promiţi că vei veni să filmezi, oamenii devin agresivi. Se postează în faţa camerei urlînd la ea, deşi e în stand by, îţi smulg microfonul, scot hîrtiuţe mototolite de prin buzunare cu cererile, petiţiile, sesizările la care nu au primit nici un răspuns. Tu eşti ultima lor speranţă. Marea televiziune care nu e nici BBC-ul, nici CNN-ul, ci, de regulă, slujeşte strict anumite interese, postul care îi face să rîdă şi să plîngă, în fiecare seară, reprezintă acea divinitate la care încă nu s-au rugat, dar care, mai mult ca sigur că le va rezolva, în sfîrşit, problemele, aşa cum doctorul Andrei alină sufletele şi Teo bucură gospodinele. Şi dacă stai să te gîndeşti mai bine, înţelegi de ce Numai iubirea a fost catalogată drept "telenovela-fenomen" şi că sîntem o naţie de telespectatori patetici. În afară de acei enigmatici, în număr de cîteva sute de mii care, în ultimii trei ani, au fugit în munţi, au emigrat sau au dispărut, pur şi simplu.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.