Spre cabina de vot <i>via</i> Bucur Obor

Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prezenţa slabă la vot de la ultimul referendum este doar un pretext pentru a pune din nou în discuţie responsabilitatea civică. Dincolo de refuzul românilor de a se implica şi de a avea o decizie politică, totul pleacă de la gesturile mărunte şi de la obişnuinţele vieţii de zi cu zi. Avem simţ civic? Dacă ar fi să aruncăm doar o privire în părculeţul din spatele blocului, în staţiile de metrou sau în oricare alt loc public, se pare că nu. Sîntem indiferenţi pentru că nu am primit o educaţie în acest sens? Sau pur şi simplu nu ne interesează lucrurile care nu ne privesc în mod direct şi care se petrec dincolo de uşile prevăzute cu sisteme de alarmă ale propriilor noastre locuinţe? ( A. P. ) La ultimul referendum, procentul celor care nu au votat a fost de 55,96%. Mai mult de jumătate din populaţia ţării. Fără a avea la îndemînă statistici pe categorii de vîrstă, aş putea să apreciez acum, reconstituind din mici amănunte acea sîmbătă electorală, că cei care nu s-au dus la vot au fost în mare parte tineri. Însă nu acei tineri în jur de 20 de ani pe care îi mai poţi scuza, invocînd lipsa de maturitate şi "tentaţiile" de week-end, mai puternice decît responsabiliatea civică, cum ar fi mersul la munte, la terasă sau la ştrand. Au fost tinerii din generaţia mea. Cei care lucrează în companii multinaţionale, în bănci, birouri de avocatură, firme de audit, chiar şi în presă. Cei care încă de marţi aşteaptă finalul de săptămînă, sperînd că vor reuşi să doarmă mai mult, să-şi petreacă mai mult timp cu copiii. Acei tineri care înainte de referendum intrau pe forumuri la birou, între două predări de proiecte, iniţiau dezbateri politice, protejaţi de nickname-uri, incitau la revoluţii, mişcări de stradă şi, mai ales, încercau să convingă pe toată lumea că "trebuie să mergem la vot". Dacă s-ar fi putut vota online sau dacă voturile din Second Life ar fi fost valabile, probabil că procentul de mai sus ar fi fost cu totul altul. Aşadar, în ziua referendumului, pe la ora 10 dimineaţa, pensionarii din blocul în care locuiesc, îmbrăcaţi "la patru ace", adică în costume uzate, însă curăţele, doar cu cîteva pete vechi de cînd lumea care n-au putut fi scoase cu nici un detergent minune, îşi aşteptau pe băncile din faţa scării consoartele, să se întoarcă de la biserică, ca să meargă împreună la vot. Secţia de votare se afla la mai puţin de zece minute de mers pe jos, pe Calea Moşilor. Am trecut pe lîngă ei şi am simţit acel aer festiv, uşor vetust. Am auzit aceleaşi frînturi de discuţii pe care le purtau de vreo două săptămîni, adică de cînd fusese suspendat preşedintele. Speranţa că "o să se schimbe ceva", ba chiar că ei vor fi cei care vor aduce schimbarea, dorinţa lor sinceră "de a face ordine în ţară", prin gestul de a pune ştampila pe un buletin de vot. Un moşuleţ care nu mai vede bine căci "nu i-a reuşit operaţia de cataractă", cel care în urmă cu cîţiva ani îşi făcea cruce ca "să iasă Năstase!" mormăia acum ceva de genul "las’ că le arătăm noi lor!". Administratorul, proaspăt bărbierit, însă cu cîteva tăieturi sub bărbie, din cauza lamelor folosite de prea multe ori, m-a întrebat "dacă nu merg la votare". Ochii îi licăreau ciudat (poate "gustase" ceva înainte să iasă pe uşă). I-am răspuns că voi merge "mai pe seară". "Secţia de votare se închide la ora 8 fix!", m-a informat pe acelaşi ton pe care îmi spunea de obicei că am întîrziat cu plata întreţinerii. Apoi, am asistat preţ de cîteva minute la micul lor ritual, însoţit de o falsă veselie, comentarii şi bătăi pe umăr şi m-a uimit modul în care "se organizau" şi "se pregăteau". Importanţa pe care o acordau acelei zile era de admirat, indiferent de locul unde ar fi pus, cu mîinile tremurînd de emoţie sau de bătrîneţe, ştampila. Traficul din oraş era asemănător cu cel de vineri după-amiaza. Doar o mică parte dintre "cetăţenii cu drept de vot" plecase spre casele de vacanţă. Ceilalţi încă bîntuiau debusolaţi între "Cora" şi "Carrefour". Am nimerit cu treabă pe un platou improvizat unde se turna un film american. Echipa de creaţie era a lor, restul, de la asistenţi la maşinişti, români, toţi în jur de 30 de ani. Ziua de filmare durează de regulă 12 ore, cu pauză de prînz. Pentru că era o zi mai "specială" (cel puţin aşa pricepuseră americanii), în mod excepţional pauza de prînz urma să se prelungească cu o jumătate de oră, pentru ca cei care ţineau morţiş să fie buni cetăţeni, să meargă la vot. S-au dus doar doi electricieni din Buftea, la o şcoală din apropiere, căci aveau dreptul să voteze oriunde, într-o altă localitate. Bucureştenii şi-au dat seama că nu le ajunge timpul, doar dacă ar fi sărit peste masă. Au preferat prînzul bogat în vitamine şi proteine. În pauză au discutat cum ar fi votat şi de ce. M-am gîndit că dacă o astfel de întîmplare s-ar fi petrecut în State, s-ar fi găsit sigur cineva care, susţinut de sindicatul breslei, ar fi făcut scandal pe motiv că i se încalcă drepturile. În metrou, o domnişoară studentă la ASE se conversa la telefon cu cîţiva băieţi, pe rînd. Tot le explica cît de mult contează competiţia la ea în facultate şi că de aceea s-ar simţi prost dacă ar lua note mici la examene. A fost întrebată, la un moment dat, dacă are de gînd să meargă la vot. A răspuns, în timp ce-şi bîţîia piciorul, cu o brăţară pe gleznă, că nu ştie dacă va avea timp şi că "oricum n-o mai interesează politica... că tot aia e!" şi că "statistic vorbind, votul ei nu valorează mai nimic!". Un prieten artist cu care m-am întîlnit la gura de metrou, mi-a spus categoric că "nu merge", deoarece "e dezamăgit şi cam atît". Apoi am ajuns la o redacţie unde se muncea de zor. Aerul condiţionat nu mergea ca lumea şi atmosfera se încinsese rău de tot, posibil de la computere. Din cinci în cinci minute soseau comunicate. Românii care fac scandal în Australia pentru că n-au putut să voteze. Alţi români, prezenţi în număr mare la vot la Madrid. Ceva incidente prin Germania. M-am simţit "conectată", de parcă cineva m-ar fi băgat în priză. Era deja ora 3 şi "secţia de votare se închide la ora 8 fix", mi-am amintit brusc. I-am întrebat pe băieţii din redacţie dacă au votat. Ah, nu! Ei sînt acolo, în miezul evenimentelor. Nu ştiu "dacă vor apuca", însă speră să ajungă pe ultima sută de metri. M-am îndreptat spre secţia de votare din cartierul meu. M-am oprit însă la Bucur Obor ca să-mi cumpăr sandale. În jur de o mie de oameni veniseră aici cu acelaşi gînd. Aerul era mai fierbinte ca într-o saună, vînzătoarele transpirau din belşug, muştele bîzîiau prin raioanele cu aspect de bazar. Se proba cu frenezie. Mai multe cucoane, dar şi "soţii" care îşi scoteau pe şest picioarele din pantofii de anul trecut. Iată-i pe alegătorii noştri ce împut fără nici o jenă aerul şi aşa irespirabil dintr-un magazin faimos în alte vremuri! Iată-i cum scotocesc prin maldărele de pantofi "din plastic", la reduceri! Într-o ţară săracă mai poate să pretindă cineva simţ civic? Se mai miră cineva că oamenii nu merg la vot? E mult mai important să ne găsim pantofi pe măsură... Domnu’ de la şlapii cu paiete a şi uitat că e referendum, nu-şi mai vede capul de treabă şi nu-i vina lui că "ăştia nu se mai înţeleg şi se ceartă între ei, ca dup-aia să pună oamenii pă drumuri şi să cheltuiască banii pe votare... pă mine m-au pierdut de mult ca muşteriu... cît ziceaţi că vă trebe? Un 39? Mă duc să văd dacă mai e prin depozit... n-am timp nici să respir! În ţara asta se munceşte dom’şoară... nu se stă la discuţii ca-n Parlament!". Este ora 6, iar secţia de votare e pustie. Doi gardieni ronţăie seminţe în curtea şcolii. Un cîine vagabond "de-al casei", păzeşte intrarea. Comisia e deja plictisită, doamnele îşi fac vînt cu evantaie din coli de hîrtie sau din buletine de vot. Se plîng că nu mai au cafea. Nimeni nu a şters cu buretele ecuaţia de gradul întîi cu o necunoscută de pe tabla din sala de clasă. Mai sînt şi cîteva ghivece cu flori ofilite. Şi bănci, îngrămădite într-un colţ. Îmi plimb sandalele cele noi, le iau cu mine în cabina de vot. După mine intră o tanti care vine direct de la piaţă, căci codiţele de ceapă verde îi ies din sacoşa cu "Izvorul minunilor". Mă grăbesc acasă, ca să dau drumul la televizor şi să văd cît de mult a contat votul meu. Am conştiinţa împăcată: în cele din urmă am reuşit să nu fac parte din cei 55, 96%!

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.