POVEŞTI CU HOŢI

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mai-marii Poliţiei au hotărît recent să desfiinţeze unitatea specială de la Secţia 25 din Bucureşti, care se ocupa în mod special de prinderea hoţilor de buzunare. Au estimat că nu se justifică menţinerea a zeci de oameni pentru cele 46 de flagrant delicte realizate în ultimele cîteva luni. O altă explicaţie a desfiinţării este şi că hoţii ar fi învăţat figurile puţinilor poliţişti care îi urmăreau îmbrăcaţi în civil prin autobuze. Poate şi pentru că se ştiau aproape de încheierea acestei activităţi, cei de la Secţia 25 sau "garda 25", cum le plăcea să-şi spună, au dezvăluit cîteva dintre obiceiurile şuţilor. Ocazie cu care am aflat lucruri ştiute, dar şi lucruri mai puţin ştiute. De exemplu, cică hoţii de buzunare care circulă prin autobuze sînt foarte buni psihologi, ei preluîndu-şi victima încă din staţie. Evident, preferă oamenii care par mai neajutoraţi, obosiţi, distraţi sau în stare de ebrietate. Un caz special este cînd observă un străin. Acesta e o ţintă perfectă, pentru că e posibil să aibă ceva de furat la el, nu ştie limba şi nu se descurcă uşor printre străini. Pentru hoţi e ceva cu totul special, un fel de jumătate de om şi de aceea poate îi şi zic în limbajul lor centaur. Şuţii încearcă de regulă să facă victima să cînte - adică să se lase "eliberată" de portofelul, mobilul (crocodilul, cum zic ei) sau banii din poşetă (burduful) - înainte de a se urca în autobuz. Dacă nu reuşesc, o urmăresc în mijlocul de transport, aşteptînd o situaţie favorabilă. De cele mai multe ori, o creează ei înşişi prin aşa-numitul tampon, cel care obstrucţionează trecerea victimei, distrăgîndu-i atenţia, în timp ce trăgătorul, adică cel care fură propriu-zis, îi ia coaja, adică portofelul de la căldurică - buzunarul interior al hainei - sau de la primărie - buzunarul exterior. O echipă de hoţi de buzunare e formată din doi, trei, pînă la cinci indivizi. Poliţiştii spun că au întîlnit şi echipe de cîte nouă inşi, lucru cu totul neobişnuit. De obicei, fiecare îşi are rolul său bine stabilit. Pe lîngă tampon şi trăgător, mai pot fi mardeiaşul şi girofarul. Primul e cel care, în caz de conflict, are menirea să intimideze victima sau pe acela care sesizează fapta. Girofarul dă alarma în caz de pericol, prin formula "S-a zgîriat!". E vorba de situaţiile în care victima şi-a dat seama despre ce e vorba, înainte să fi fost furată, sau în care există suspiciunea că în autobuz ar fi vreun poliţist în civil. În acest caz, se foloseşte şi formula 25. E vorba adică de "garda 25". Hoţul de buzunare se foloseşte totdeauna de un obiect - tira - care să-i ascundă mîna în timp ce fură. Poate fi un mare buchet de flori, pe care hoţii şi-l procură de prin cimitire, după cum poate fi o geantă, un rucsac sau chiar un bebeluş. Femeile, hoţoaicele, cum le zic poliţiştii, fură foarte bine ascunzîndu-şi mîna pe sub un bebeluş, pe care-l ţin în braţe. Se spune că cel care fură propriu-zis are totdeauna un moment în care îşi priveşte victima direct în ochi. Cel căruia urmează să i se paseze obiectul furat stă totdeauna cu spatele la victimă. Aceasta nu-l vede niciodată şi nici nu are cum să-l demaşte. Cel mult, îl reclamă pe hoţul propriu-zis, asupra căruia nu poate fi găsită însă nici un fel de dovadă a furtului. Cei din "garda 25" au haine şi figuri cît se poate de comune, aşa încît să nu dea în nici un fel de bănuit hoţilor. Cu toate astea, uneori aceştia îi simt, tot aşa cum îl adulmecă animalele pe vînător. Poliţiştii au, la rîndul lor, sarcini bine distribuite. Unul îl prinde pe hoţ, altul pe cel care încearcă să fugă cu banii, iar dacă e şi un al treilea, are sarcina să caute martori. O echipă de hoţi se cheamă "brigadă", iar atunci cînd o asemenea brigadă se strică prin arestarea unora din membrii săi, cei rămaşi liberi nu mai pot opera o vreme. Trebuie să-şi constituie o altă brigadă, ceea ce nu e lucru prea uşor. Printre ei există evident şi informatori care le spun poliţiştilor cine şi pe unde "şi-a mai făcut brigadă". Aceiaşi informatori pot vorbi şi despre poliţiştii care "pun botul" la treburile lor, adică îi acoperă. Hoţii de buzunare profesionişti au o adevărată filozofie a meseriei lor, ideea fiind că pentru a supravieţui au datoria să fure cît mai bine. În acelaşi timp, recunosc destul de sportiv şi datoria poliţiştilor de a încerca să-i prindă, activitate pentru care aceştia sînt plătiţi. Există în Bucureşti şi nişte rute preferate de hoţi. De exemplu, tramvaiul 21, mai ales sîmbăta, cînd e plin de oameni din împrejurimile Bucureştiului care merg la Obor. Mai sînt şi liniile 102, 133 sau tramvaiul 41. De regulă, sînt alese rutele care trec pe lîngă mari complexe comerciale, gări sau autogări. Brigăzile nu au însă obiective fixe, se mută dintr-o parte în alta, în funcţie de cum merge "treaba", dar şi din motive de siguranţă. Orice informare din partea cetăţenilor despre asemenea incidente pe care le-au observat e bine venită pentru poliţie, pentru că o ajută să fie la curent cu ultimele rute şi proceduri ale hoţilor. Poliţiştii specializaţi în prinderea hoţilor de buzunare nu-şi fac iluzii în privinţa martorilor. Înţeleg foarte bine temerile celor care ar putea depune mărturie despre nişte hoţi pe care i-au văzut în autobuzul cu care circulă în fiecare zi. Şi înţeleg şi lipsa de reacţie a cetăţenilor cînd văd cum se produce un furt. Există o lamentare recurentă cînd se vorbeşte despre aşa ceva: "Nimeni nu intervine, nimeni nu se bagă, domnule!". Poliţia ştie că hoţii au destule mijloace de intimidare şi că îşi bazează acţiunile pe psihologia omului obişnuit, care nu intervine. Se cere însă ca măcar după ce hoţii au fugit poliţia să fie informată despre cum arătau şi ce făceau. Poliţiştii spun că în special în ultima vreme s-au confruntat destul de des cu o situaţie cu totul specială. Au fost derutaţi de nişte indivizi suspecţi, cu comportament de hoţi care bîntuie autobuzele, tramvaiele şi troleibuzele. I-au urmărit destul de mult pînă să-şi dea seama că nu sînt hoţi. Activitatea lor e cu totul alta. În aglomeraţie, le place să se frece de femei sau, mai rar, chiar de bărbaţi. Poliţiştii au dat şi porecle celor două categorii de contravenienţi (pentru că mai rar intră în categoria infractorilor): Lache şi Lăbuş. Poliţiştii le-au dat uneori amenzi şi le-au făcut fotografii cu telefonul mobil pentru ca să-i ştie şi alţi colegi de-ai lor, înainte să-şi piardă vremea, luîndu-i drept hoţi de buzunare. Odată legitimaţi, au fost dezvăluite şi profesiile unora dintre ei. Unul cică era chelner, într-un costum impecabil şi cu manichiura făcută, avea multă morgă şi susţinea că e senator. Alţi doi s-au dovedit a fi agenţi de pază (în timpul liber era să scriu).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.