Comitetul de bloc

Publicat în Dilema Veche nr. 163 din 23 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dl Ciontu îmi arată o crăpătură lungă de aproape doi metri şi adîncă de vreo trei centimetri, chiar la baza imobilului, lîngă uşa de la ghenă. "O vedeţi? Dacă vine un cutremur mai măricel, de aici crapă... am vorbit şi cu Dumitrescu care a fost arhitect şi mi-a zis că e clar! Afectează structura de rezistenţă." Mă uit la crăpătură, ca să-i fac pe plac. Am mai văzut-o de cel puţin cîteva ori, căscîndu-se în diferite moduri, pe faţadele mai multor blocuri de pe Calea Moşilor. Ca o zgîrietură urîtă, dar superficială. Blocul nostru cu opt etaje este construit în 1981. Îi spun că nu are de ce să-şi facă griji. "Ba n-aveţi dreptate! Aici trebe lucrări de consolidare, nu glumă! Şi să vedeţi ce e în subsol... Aţi fost vreodată în subsol?" Recunosc că n-am fost pentru că nu m-a chemat nimeni. "Păi, acolo e teroare! Vă zic io, teroare! Iar bani de investit ar fi ceva, ceva, dar îs blocaţi, pentru că n-are cine să semneze... în momentul ăsta sîntem în stare de avarie, pentru că nu avem comitet de bloc!" Ştiu ce urmează. Va trebui să promit că voi participa la următoarea şedinţă, ca să alegem, în sfîrşit, comitetul. La ultimele trei, n-a mai venit nimeni, decît tot ei. I-am auzit, prin pereţi, certîndu-se şi vociferînd, pe palierul de la etajul 9, din faţa spălătoriei. Şi nu puteau să se aleagă între ei. Lipsea electoratul. "Măi, băieţi, dacă voi nu vă implicaţi atunci cine?!" - mă întreabă cu reproş Ciontu. Mă uit instinctiv în spate şi nu văd pe nimeni. Unde or fi dispărut "băieţii"? "Dacă veniţi, poate că vă alegem chiar preşedintă... că avem nevoie şi de oameni tineri în blocul ăsta, nu-i aşa?". Asta mai lipsea! Promit că voi participa la şedinţă, apoi Ciontu (63, geacă galbenă din fîş, bască de inginer constructor, de fapt chiar a fost şef de şantier pe timpuri) lipeşte oftînd afişul cu un ultimatum. Lui i s-a dat această sarcină pentru că fiul său are computer cu imprimantă (deşi doamnele în vîrstă de la etajele 3, 4 şi 5 au un dinte împotriva ăstora cu computere, căci de cînd au pus ei stăpînire pe bloc, nu mai pricep nimic din lista cu plata întreţinerii, nici cu ochelarii de citit, nici cu ăilalţi de mers la piaţă şi la biserică. "Ce, nu era bun el, pixu’, săracu’?" - am auzit-o plîngîndu-se pe madam Buzatu). Pe afiş scrie că, dacă nu venim sîmbătă la alegeri, nu se vor mai plăti facturile către Apa Nova şi RADET şi că vom rămîne fără apă curentă şi fără căldură. Candidaţii Cum am ajuns însă în "starea de avarie" şi fără comitet? E o poveste lungă şi tristă. Pe scara II sînt două grupuri de interese. Două "partide" cu ceva forţă politică (ca la americani). Ar mai fi şi un al treilea, care îl are în frunte pe "colonel", însă e prea radical, după părerea multora, şi n-are nici o şansă în alegeri. Primul, conservator, este condus de familia Ciocan de la etajul 8. El şi ea, 86 şi 82, pensionari. Nedespărţiţi de parcă ar fi lipiţi cu Superglue. El, fost miliţian, a păstrat dintotdeauna cartea de imobil în care sîntem trecuţi cu toţii. Are cataractă avansată la ambii ochi şi de cele mai multe ori tace, sprijinit în baston, privind în zare sau spre propriul trecut. Ea este purtătorul lui de cuvînt. Vorbeşte în locul şi în numele lui. În rest, gruparea este alcătuită din doamnele în vîrstă de la etajele 3, 4 şi 5. Sediul central este reprezentat de cele două bănci care aparţin Primăriei sectorului 2, unde ţin şedinţe interminabile atunci cînd timpul frumos le permite. Neplăcut este că le au de partea lor şi pe femeile de serviciu, Mariana, cea pe care bărbatul o bate "cu semne" (mers şchiopătat, ochi vînăt etc.) şi Lili, cea pe care nu o bate, e doar beţiv. Cred că deja v-aţi dat seama că adevăratul şef al grupării este dna Ciocan. Ea decretează care este starea materială a tinerilor (proprietari şi chiriaşi) din bloc, în funcţie de cum arată maşinile parcate şi de numărul sacoşelor cu care aceştia vin de la cumpărături. Ea hotărăşte că "avem voie cu animale de companie", doar pentru că dna Buzatu deţine un pekinez, un şoricar şi un bichon. Ea spune cine şi mai ales de ce are dreptul să folosească ascensorul şi contorizează urcările şi coborîrile. "Tinerii ăia doi de la şapte ar trebui să fie trecuţi patru la întreţinere că toată ziua se plimbă cu liftul!" Ea este responsabilă cu închisul şi deschisul ferestruicilor de pe paliere. În noaptea în care bătrînul colonel a venit pentru a nu-ştiu-cîta oară din "campanie" cu cămaşa sfîşiată la umăr şi fără cheile de la garsonieră şi s-a gîndit că cel mai cuminte ar fi să doarmă pe palier, ca să nu spargă uşa şi să facă hărmălaie în timpul "orelor de linişte", dna Ciocan a fost cea care a urlat "să se deschidă toate ferestrele de pe paliere, pen’că în blocul ăsta miroase urît! Ce vină am eu că zevzecul ăsta iar şi-a pierdut cheile şi doarme p-afară?!". Şi aşa a răcit colonelul! Şi tot dna Ciocan a fost cea care le-a băgat în cap tuturor celor care au avut răbdare să o asculte că "Dumitrescu a dus blocul de rîpă!" şi că "a furat de n-a mai putut!". Dumitrescu, de profesie arhitect (75, ochelari cu rame aurite, parpalac gri, costum, cravată) este preşedinte de bloc din tată-n fiu. La noi a avut deja două mandate, şi unul ca administrator. Gruparea pe care o conduce şi din care face parte şi Ciontu pare democratică şi plină de idei novatoare. Cum ar fi "să luăm în gestiune punctul termic ăsta din spate, să angajăm doi oameni, în două schimburi, că mai mult nu trebe, pe care să-i plătească asociaţiile de la cele patru blocuri care depind de acest punct termic şi o să vedeţi cu cît se vor reduce costurile la întreţinere, pă timp de iarnă! Dar ce credeţi că au vrut ăştia de la RADET?". Dumitrescu este cel care în fiecare zi, îmbrăcat "la patru ace", are, n-are treabă, merge în audienţe la Primărie. Cel care compune sesizări şi petiţii şi, cu ajutorul băiatului lui Ciontu, le scrie pe calculator. Cel care a adus repartitoarele în bloc, însă doamnele de la etajele 3, 4 şi 5 au ajuns la concluzia că "e o afacere personală a lui Dumitrescu cu firma de repartitoare". Cel care, cu chiu şi vai, a izolat terasa. El însuşi, la cei 76 de ani ai săi, s-a urcat pe bloc ca să vadă cum merg lucrările. Cel care a pus un afiş la avizier cu "începînd de astăzi, puteţi plăti întreţinerea la Banca Transilvania, în contul... Precizaţi doar numele proprietarului şi numărul apartamentului". Am fost la bancă şi n-am putut să precizez nimic. Casiera mi-a făcut cu ochiul: "E contul lui Dumitrescu, nu-i aşa? Îl ştim ca pe un cal breaz!". M-am ambiţionat şi am virat totuşi banii în cont, la "Diverse". Nu i-a descoperit nimeni, decît după ce am fluturat factura. Şi tot Dumitrescu este cel care i-a pus pe fugă pe băieţii de la "Astral - creat să evolueze", care veniseră "să securizeze" blocul (operaţiune fără de care nu poţi încheia un contract pentru Internet). "Au venit unii care s-au apucat să dea găuri în pereţi ca să fixeze nişte cutii. Le-am spus că nu avem nevoie pentru că afectează structura de rezistenţă! Eu ştiu pentru că sînt arhitect." Gurile rele spun că Dumitrescu a fost turnător. Că a făcut poliţie politică. Doamnele de la etajele 3, 4 şi 5 cred însă că nu e decît un pungaş de rînd. Totuşi, cum se face că, deşi ambele grupuri de interese îşi doresc puterea, nu mai avem comitet? Dumitrescu s-a săturat, e prea bătrîn ca să mai înfrunte opoziţia şi nu mai vrea să candideze. "Să facă ei ce-or vrea... Io, unul, am luptat destul pentru blocul ăsta, am umblat numai pe drumuri şi nu m-am ales cu nimic! Numai calomnii! Toată lumea mă vorbeşte de rău pe la colţuri, că Dumitrescu a făcut, că Dumitrescu a dres! Ei bine, gata! Mi-a ajuns! Sînt un pensionar bolnav şi am nevoie de linişte! Să pună pă alţii!" - îşi ţine el discursul oftînd. Familia Ciocan, în schimb, şi-ar dori să vină la putere, dar nu are suficient curaj. Nu se simte pregătită. El nu are decît patru clase, ea e analfabetă. Şi, în fond, nu e mai bine în opoziţie, unde nu au altceva de făcut decît să cîrcotească pe băncile făcute cadou de Primăria sectorului 2? Şedinţa de bloc "Vecina" mă opreşte pe palier. Nu ştiu cum o cheamă şi pentru că mă strigă pur şi simplu "vecină!", eu îi zic pur şi simplu "vecina" (41, nemăritată, fumează doar pe palier în colanţi şi în tricou ziua, seara în pijama albă cu floricele roz). "Vecină, să vii vineri la şedinţă! Acuma e musai să vii că e groasă! Ne taie ăştia apa şi căldura pen’că nu mai avem comitet!" Apoi, după o pauză de gîndire: "Cred că e timpul ca noi ăştia, tinerii, să luăm puterea! Să facem ceva în blocul ăsta, că nu se mai poate aşa! Io i-am zis şi lu’ turcaletele ăsta să se implice, el ar vrea, dar nu se poate, că nu e proprietar!". Turcaletele este unul dintre cei mai vechi chiriaşi din bloc. Un băiat liniştit, cu alură hippie. De-a lungul timpului le-a invitat pe toate femeile din bloc, sub 50, "la el, la un cafeu!", dar singura care i-a cedat a fost "vecina". Oare aş avea mustrări de conştiinţă, dacă nu m-aş duce la şedinţă? Singura la care am participat a fost una de acum vreo doi ani, tot pentru alegeri. S-a ţinut pe palierul de la etajul 8, chiar în faţa uşii familiei Ciocan, iar eu am întîrziat. Am nimerit în mijlocul unor discuţii furtunoase. Pe atunci încă trăia dna Mina. Ea era liderul de necontestat al tuturor administratorilor şi preşedinţilor de bloc de pe Calea Moşilor. De-a lungul vremii, a condus trei blocuri, cu o mînă de fier. Nimeni nu crîcnea în faţa ei. Nici instalatorii, nici femeile de serviciu. La 94 de ani, cu o pareză care nu-i mai permitea să comunice decît prin gîngureli şi prin semne, dna Mina era membrul veşnic al oricărui comitet de bloc posibil. Aşadar, cele două tabere faţă în faţă: familia Ciocan cu doamnele de la etajele 3, 4 şi 5, plus dna Mina, şezînd pe un taburet, de o parte, şi Dumitrescu, Ciontu şi încă cîţiva, de cealaltă. Pe scări, e înghesuit electoratul. Eu, "vecina", ţinînd cu degetul mic de la o mînă toarta ceşcuţei de cafea pe care nu apucase să o bea, iar în cealaltă mînă ţigara, turcaletele, care n-avea altă treabă, şi încă vreo patru tineri intimidaţi. Tocmai se discută cu aprindere "problema ghenei". "Cineva răuvoitor de la etajele superioare" înfundă sistematic toboganul. Asta susţine dna Ciocan care aruncă o privire incriminatorie tinerilor alegători. Nu aşa se cucereşte electoratul! Totuşi nea Fane, responsabil cu uşa de la intrare şi vîndut oricărui sistem care e la putere, susţine că sîntem singura asociaţie din zonă "căreia nu i s-au furat încă pubelele de gunoi". "Nu le-au furat pen’că au fundul spart şi nu le-a schimbat nimeni! Şi ştiţi de ce? Nu mai ie nici un ban în fondul de rulment!" - replică dna Ciocan, privindu-l fix pe Dumitrescu, preşedintele în funcţiune. "Io asta am avut de zis!" Soţul Ciocan o aprobă dînd din cap. Dumitrescu îşi drege glasul şi se pregăteşte pentru discursul de adio care durează vreo cinci minute. "Sînt pregătit să-mi dau demisia...", "anumite voci din acest bloc...", "este cît se poate de clar că nu sînt dorit în această funcţie". Privirile îi sînt aţintite spre familia Ciocan. Doamnele de la etajele 3, 4 şi 5, în capoate înflorate, şuşotesc speriate. Dna Mina vrea să zică ceva, dar nu poate. "Dar n-a zis nimeni că nu vă vrea!" - replică dna Ciocan. "Noi doar semnalam nişte nereguli... Eu şi soţul sîntem oricum prea bătrîni pentru preşedinţie! Ce, n-avem altă treabă? Poate îi lăsaţi pe ăştia mai tineri, aşa ziceam!" E o idee bună. Alegătorii se transformă în candidaţi. Cine vrea? Tu! "Vecina" dă speriată din cap. Poate tu? Un tînăr imberb e pe cale de a-şi lua tălpăşiţa. Turcaletele zîmbeşte prietenos. Dar nu putem să punem preşedinte de bloc un turc. Nici măcar nu e proprietar. "Vedeţi! Nu vrea nimeni!" "Atunci e simplu... O punem pe dna Mina!" - zic în cor doamnele de la etajele 3, 4 şi 5. Dna Mina dă din cap încîntată. "Supunem la vot?" - întrebă madam Ciocan. Şi atunci intervine omul din umbră, mic, negru şi agitat, pe care nu-l mai văzusem pînă atunci. "Noi vorbim aici treburi importante dă bloc, iar domnişoara fumează în neştire, în spaţiul asociaţiei!" Domnişoara, care tocmai îşi aprinsese o ţigară, o stinge cu un gest nervos şi se ridică de pe scara pe care şedea. Pare dintr-odată foarte înaltă, însă nu poate să-i spulbere dintr-o suflare pe toţi membrii fostului şi viitorului comitet, căci nu sînt un pachet de cărţi de joc. Sînt cît se poate de reali şi ei "i-au pregătit" lumea în care ea nu are şi nici nu vrea să aibă nici un fel de putere. Înjură ceva printre dinţi şi pleacă. "Unde te duci, vecină?" Pînă la urmă, marea şedinţă de bloc nu s-a mai ţinut. "Cineva, răuvoitor desigur, a furat rulmenţii de la lift, aşa cum s-a întîmplat şi la scara ailaltă săptămîna trecută", iar doamnele de la etajele 3, 4 şi 5 nu au putut să urce pe scări pînă la etajul 9. Se pare însă că va fi ales din nou Dumitrescu. Şi ca preşedinte, şi ca administrator, că nu mai merge cu separarea puterilor în bloc. Vedeţi o altă Românie posibilă?

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.