Retrofuturism: un exemplu standard

Publicat în Dilema Veche nr. 445 din 23-29 august 2012
Retrofuturism: un exemplu standard jpeg

Vă propun o poveste cu spaţii sacre, din India. Arhitectul Sameep Padera are, pentru weekendurile cînd iese din Mumbai, o fermă modestă la Wadeshwar, un sat de hinduşi la 70 km de metropola uriaşă. Probabil e o casă la ţară cu oleacă de curte. De cum s-a aşezat în sat, preoţii locului au venit să ceară donaţii pentru un templu dedicat lui Shiva. În buna tradiţie a arhitecţilor implicaţi, Padera răspunde că nu dă bani, dar contribuie cu proiectul şi cu timpul necesar spre a-l duce la îndeplinire. Locul e minunat, o întindere împădurită lîngă un lac. Banii sînt puţini însă, după cum e firea banilor. Este, în schimb, ceva piatră, donată de la o carieră locală. E şi ceva lemn. Ar trebui o sală, unde să se strîngă rugătorii, şi o incintă sacră, a zeului. Cum procedezi cînd nu ai nimic, decît o minte minunată şi o istorie a arhitecturii sacre la dispoziţie? Simplu. Sala de aşteptare, locul public al templului (tree grove/assembly hall, o numeşte autorul), va fi un luminiş instituit în pădure, orientat spre lac. Sfînta sfintelor, cum i-am spune noi, sau cella cu statuia zeului, e construită într-o formă tradiţională – dar doar ca geometrie de ansamblu – din piatra dăruită.

Arhitectul spune că a vrut să dea senzaţia că turnul acestei camere sacre a fost descoperit ruinat (i.e. vechi, preexistent, chiar, spune autorul; ca şi cînd ar descinde dintr-o mitologie a locului) şi a fost refăcut (nou, cum şi este). De unde şi titlul acestei poveşti, care trimite la un mod de a aborda arhitectura religioasă pe care l-am propus mai de mult chiar în această revistă şi, apoi, într-o carte omonimă (Retrofuturism, Paideia, 2010).

Atenţia absolută este dată intrării (a threshold device, o numeşte autorul), care este placată cu lemnul rezultat din clearing (din instituirea curţii templului-ca-luminiş). Intrarea, cum se face, e mai joasă de-un stat de om, pentru ca oamenii să facă nolens-volens gestul de a se pleca dinaintea zeului. Toată atenţia şi minuţiozitatea sînt acordate interiorului acestui cubicul sacru. Într-o nişă orientată – statuia zeului, dinaintea căreia sînt lumînări. În centrul planului pătrat – un lingam încolăcit de un şarpe metalic yoni (simboluri ale principiilor reunite, masculin-întru-feminin). Lingam-ul negru, de piatră, penetrînd yoni (sau sugrumat de el?) şade într-un vas de piatră cu apă, unde sînt depuse ofrande (flori). La statuie se ard miresme. Fum mirositor, lumină difuză şi claritatea sunetului de clopot de bronz, care sfîşie, parcă, atmosfera: sinestezie. Cele patru principii sînt reunite, iar apa din fîntînă se duce afară, pe sub zidul de piatră.

În vîrful construcţiei, este aşezat un obiect ceremonial numit kalash, care e făcut dintr-un aliaj metalic numit ashtadhatu (amestec de opt metale – aur, argint, cupru, zinc, plumb, fier, mercur şi cositor), cel care defineşte, pentru hinduşi, caracterul sacru al unei clădiri. Aici, kalash-ul încoronează şi apertura din vîrf, pe unde intră, puţină, cum şi trebuie într-un loc misterios unde nu încap mai mult de zece oameni în picioare, lumina naturală/zenitală. Atît.

Întoarcerea sălii de adunări înspre natură este un gest decisiv. Se spune că ontogeneza repetă filogeneza. Aici, arhitectul inversează relaţia: sala de adunări, cu coloanele sale, i-a sugerat de la bun început natura cu arborii săi, în felul în care – spune J. Baltrusˇaitis – pădurea a sugerat zidarilor viitoarelor catedrale europene arborescenţa gotică; sau în felul în care pridvorul bisericii restrînge, esenţializează şi ridică la rand simbolic curtea templului din Ierusalim.

Devoluţie? Nu. În situaţii-limită, precum aceasta, arhitectura se restrînge la cele două aspecte vestigiale care sînt miezul ei tare: adăpostul (chiar şi pentru zeu) şi analogia cu natura, precum aceea de pe coperta tratatului Abatelui Laugier. În analogie, avem micile altare din peşteri, precum, la noi, la Zărneşti, unde s-a şi ctitorit Mănăstirea Sf. Parascheva: dacă trebuie, cerul chiar e cupolă, cea mai dramatică şi mai reală cu putinţă, iar locul de adunare al celor ce se roagă, oriunde ar fi acesta, e naos. Arhitectul Padora nu formulează altfel cînd spune că a proiectat „o cameră cu arborii drept ziduri şi cerul drept acoperiş“. În definitiv, şi Iisus a dat un răspuns la fel de direct la întrebarea unde ne strîngem spre a-l invoca: oriunde sînt doi strînşi în numele Lui, este şi El prezent. Dar să descriem niţel orice formă de spaţiu sacru religios, pentru a înţelege de ce acest mic templu este un studiu de caz perfect.

În mod evident, există două clase diferite de teritoriu natural pe care poate fi aşezat spaţiul sacru: a) locul vizibil diferit, în datele sale intrinseci excepţionale, de ceea ce este împrejurul său, care, aşadar, se prezintă pe sine dintru bun început ca fiind un loc ales ori „mîndru“ (Alberti). Aici, muntele şi lacul sînt grăitoare în sine; b) locul a cărui „contaminare“ cu sacru este invizibilă în mod curent şi evidentă doar pentru cei aleşi, cîtă vreme aparenţa lui naturală nu este diferită de ceea ce este împrejur. Acest tip de spaţiu sacru trebuie scos din ascundere, dez-văluit – aletheic – prin ritualuri inaugurale, de consacrare a locului, care să îl şi descrie fizic, să îl stabilizeze şi să îl prezinte în vizibil şi pentru restul comunităţii. Or, prin inventarea luminişului, arhitectul indian intensifică şi mai tare datele amplasamentului.

Cum aceasta? În trei feluri: 1) prin evidenţierea limitelor sale exterioare; 2) prin definirea centrului (omphalos, axă, arbore şal vieţiiţ, munte etc.); în fine, în formă concentrată; 3) prin folosirea ambelor procedee adineauri descrise. Aşezarea pe un astfel de teritoriu sacru sau sacralizat, consacrat, indiferent căreia dintre clasele descrise mai sus i-ar aparţine, presupune aşezarea rituală de markers pentru centru şi/sau limite, indiferent dacă acestea pre-există în chip natural sau nu. Cu alte cuvinte, caracterul de spaţiu sacru care rezultă din gestul aşezării în vederea locuirii este „blocat“ în vizibilitate prin aceste ritualuri de consacrare. Centrul, limitele şi geometria internă a teritoriului menit aşezării sînt astfel apropriate de către comunitatea care se aşază.

Acum, despre edificiu. Sf. Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre un raport „vertical“ între spaţiile bisericii, unde hieration-ul (vechiul nume al altarului actual, pe atunci ne-despărţit vizual – prin iconostas – de credincioşi) este cer pentru naos. Or, o asemenea descendenţă pe axa calitativă a spaţiului face din locul aşezării bisericii o proiecţie a cerului. Descompus în factori primi, templul – indiferent de denominaţia religioasă – conţine cel puţin următoarele componente: 1) teritoriul pe care îl ocupă cel ce se roagă (individ sau congregaţie); 2) un spaţiu public, interior sau exterior, devenit sacru prin „contaminarea“ sa cu prezenţa (numelui) respectivului (Dumne)zeu, în timpul ceremonialului de consacrare, de oferire, de jertfă; 3) un model transcendent (de pildă, templul din Ierusalimul ceresc), a cărui proiecţie, cît mai fidelă, templul de „jos“ este sau trebuie să aspire a fi; 4) un canal vertical de comunicare între „original“ şi „copie“, pe care ritualurile celebrate în orice templu sînt menite a-l ţine deschis (în cazul bisericii ortodoxe, acest canal este ochiul divin care inspectează din turla principală spaţiul sacru). Toate acestea sînt verificate, în cazul edificiului de faţă.

Pentru cine doreşte să ştie mai mult, trimit la revista The Architectural Review din septembrie 2010 (pp. 76-79), unde sînt toate fotografiile necesare contemplării unui proiect minion, bine executat, extrem de simplu. Pe copertă, ca şi pe website, găsiţi, la loc de cinste, micul templu din Wadeshwar.

Augustin Ioan este arhitect şi profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

1012 21 poza jpg
Despre război și aceiași demoni
O istorie a ororilor în 100 de episoade, Editura Humanitas, 2015.
p 22 WC jpg
Copilul călare pe porc
Tăiatul porcului era evenimentul central al perioadei.
p 20 Catedrala Sfinta Sofia din Kiev WC jpg
Elemente religioase în conflictul ruso-ucrainean
Statul finanțează activitățile Bisericii, iar Biserica conferă legitimitate statului.
Anticiclonul rusesc nu cedează jpeg
Anticiclonul rusesc nu cedează
Rusia de azi este închisă pentru noi: nu știm despre filmele lor, cultura lor nu o difuzăm și nu o vrem, limba rusă nu ne place, iar politica Rusiei se rezumă la persoana lui Putin și nici asta nu prea ne interesează.
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia jpeg
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia
„Gafele comunității occidentale în raport cu regimul lui Putin au contribuit la ceea ce se întîmplă astăzi.”
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK jpeg
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK
„Putin a avut un anumit obiectiv atunci cînd a început să mobilizeze trupele, dar s-a lovit de ceva neprevăzut.”
Jocurile privirii jpeg
Jocurile privirii
Prinși în vîrtejul aceleiași lumi, Eminescu și Caragiale nu sînt, de fapt, în disjuncție, ci într-o continuitate aproape magică.
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim jpeg
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim
În poziția pe care o avem cei mai mulți dintre noi în fața dezbaterii privind construcția Catedralei Mîntuirii Neamului, există multă trăire tipic românească.
Istoria uitată a Buștenariului jpeg
Istoria uitată a Buștenariului
Descoperirea zăcămintelor de aur negru avea să schimbe complet așezarea molcomă și uitată de timp, ducînd la un adevărat boom demografic și industrial.
Iran: de la trei genuri la unul jpeg
Iran: de la trei genuri la unul
Vechii perși recunoșteau trei genuri, sau cel puțin o veche civilizatie de acum 3.000 de ani descoperită la Hasanlu în nord-vestul Iranului.
Hong Kong – momentul adevărului jpeg
Hong Kong – momentul adevărului
Această cvasi-promisiune de azil politic încîntă auzul unor grupuri de profesioniști din Hong Kong, care promovează ideea unei emigrații colective spre noi „orașe charter” situate în țări mai libere.
China, în căutarea legitimității jpeg
China, în căutarea legitimității
Democrația liberală se confruntă cu o criză de legitimitate – sau, cel puțin, așa ni se spune. Oamenii nu mai au încredere în guvernarea elitelor liberale și tot mai multă lume crede că oferta actuală de democrație este o păcăleală.
Pînă la Praga şi înapoi jpeg
Pînă la Praga şi înapoi
Am trăit multă vreme temerea că voi ajunge într-o situaţie fără ieşire atunci cînd, nevoit să fac pe ghidul turistic prin Bucureşti, nu prea voi avea ce să le arăt oaspeţilor. Străzile congestionate? Clădirile-monument neîngrijite? Casa Poporului?! Mănăstirile asaltate de cerşetori?
America se întoarce în Irak jpeg
America se întoarce în Irak
Decizia preşedintele Barack Obama de a spori numărul trupelor terestre americane din Irak şi de a le plasa în provincia Anbar, preponderent sunnită, a stîrnit numeroase discuţii aprinse. În Statele Unite, dezbaterea publică a pus pe tapet experienţa Vietnamului, unde desfăşurarea tot mai masivă de acţiuni militare a dus la o împotmolire gravă.
Urmările declinului Rusiei png
Urmările declinului Rusiei
Pe măsură ce Europa dezbate dacă să îşi menţină sau nu sancţiunile contra Rusiei, politica de agresiune împotriva Ucrainei pe care o duce Kremlinul continuă, fără nici un fel de dezbatere. Deşi Rusia este într-un declin evident, ea reprezintă încă un real pericol pentru stabilitatea internaţională din Europa şi nu numai.
Jocul de a frica jpeg
Jocul de-a frica
Nimic nu documentează mai persuasiv şi agasant cît de alăturea cu drumul e, în faţa provocărilor globale, mare parte din stînga occidentală decît reacţiile disproporţionate iscate de victoria electorală a premierului israelian Beniamin Netanyahu.
Melancolia lui Fawad – poveste afgană jpeg
Melancolia lui Fawad – poveste afgană
Văzut din Occident, Afganistanul e un fund de rîpă în care cîţiva smintiţi dau de lucru NATO. Presa occidentală e responsabilă de imaginea foarte precară a Afganistanului – cînd se vorbeşte, e mereu despre atacuri, explozii, militari morţi cu onoare la datorie (întotdeauna ai noştri, nu ai lor) şi eşecuri colosale.
Pînă unde putem lupta cu statul islamic jpeg
Pînă unde putem lupta cu statul islamic
Există o îndelungată şi controversată istorie a extinselor intervenţii militare străine în Orientul Mijlociu şi este de sperat ca decizia preşedintelui SUA, Barack Obama, de a purta război contra statului islamic nu va demonstra altceva. Nici un alt grup terorist nu merită mai mult să fie distrus decît aceşti jihadişti ucigaşi şi prădători.
Taksim şi iluzia modelelor jpeg
Taksim şi iluzia modelelor
Da, poliţia a evacuat piaţa Taksim din Istanbul, la ora la care scriu. Da, şi în Ankara, protestatarii au fost îndepărtaţi, la fel în Izmir. Da, de fiecare dată cînd protestatarii se adună pe străzi, poliţia intervine rapid. Însă premierul Erdogan şi AKP sînt cei care au pierdut.
Slăbiciunile Chinei   argument monetar jpeg
Slăbiciunile Chinei - argument monetar
Cînd discut despre China, de regulă, impun un exerciţiu socratic. Simulez că sînt de acord cu măreţia statului chinez, după care îmi întreb interlocutorul dacă ştie care este moneda sa. Cu toţii sînt de acord şi explică pe larg cum chinezii îi vor depăşi pe americani, dar puţini sînt capabili să spună numele monedei chinezeşti.
Alegerile lui Mohamed Morsi jpeg
Alegerile lui Mohamed Morsi
Noul preşedinte al Egiptului, Mohamed Morsi, provine din rîndul organizaţiei Fraţilor Musulmani – acest simplu enunţ a speriat o mare parte a opiniei publice în străinătate şi pe egiptenii cu orientări seculariste.
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate jpeg
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate
Un nou jucător de anvergură s-a aşezat la masă în Orientul Mijlociu. Turcia politicii externe concentrate aproape exclusiv pe securitate, pe linia „zero probleme cu vecinii“ şi pe rolul NATO, în strînsă legătură cu alianţa uneori tensionată cu Statele Unite, şi-a modificat aproape radical strategia.
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară jpeg
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară
Primăvara arabă – sau „trezirea arabă“, cum a mai fost numit` – a declanșat un entuziasm cu accente de delir uneori, exact așa cum s-a întîmplat cu revoltele de stradă din 2009 în Iran. Acum i-a luat locul o dezamăgire pe măsură, însoțită de discursuri despre democrație, golite de fond.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Centrul şi estul Europei - o regiune complicată -
A şasea ediţie a forumului jurnaliştilor din Europa Centrală şi de Est, desfăşurată la Varşovia sub auspiciile organizaţiei Iniţiativa Central-Europeană, a scos la iveală problemele comune şi difer...

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.