Călătoare-n țara mea

Liana POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Călătoare n țara mea jpeg

Sînt înnebunită după tîrgurile de vechituri. Îmi place teribil tăvălugul de stări ce mă cuprinde, ca o caracatiță. Alunec printre tarabe, sărind prin ani. Dau peste un penar și hop, sînt în bancă, murdară de cerneală pe degete. Zăresc o yală veche și gîndul îmi zboară la Ajunul Crăciunului din casa copilăriei, la „Cine e?“ aruncat colindătorilor de pe hol și la cîntecele stîngace de după. Niște mărgele trandafirii de pe o tarabă îmi aduc aminte de bunica mea și de ritualul ei duminical. Văd un glob pămîntesc puțin turtit, dintr-odată am 11 ani și sînt în tabără. Tare îmi mai plăceau taberele, țin minte că le așteptam o vară întreagă cu rucsacul făcut.

În tîrg mă lovesc de tot felul de oameni: pe unii îi admir, de alții mi-e milă, pe unii îi compătimesc, cîțiva îmi sînt simpatici, alții îmi par prea triști, fioroși, șmecheri sau resemnați. Caracatița mea este o caracatiță-cameleon. Dar sînt fascinată de gaura neagră în care mă aruncă acești vrăjitori cu ale lor talismane. Simt că am descoperit călătoria în timp. Și că ei habar nu au ce vînd, de fapt.

Ei bine, cam din același motiv am început să călătoresc în țara mea. Fie că văd un loc nou sau unul în care am mai fost, caracatița este cu mine. Obiectele întîlnite în cale țes povești, împletindu-se cu amintiri ce sar din sertarele lor. Cînd hoinăresc prin străinătate, totul se întîmplă septic. Mă bucur tare de ce descopăr, dar locurile sau lucrurile nu scot la iveală semnificații ad-hoc. Madlena e doar o madlenă.

La noi, literele șterse ce scriu, stîngaci, ALIMENTARA pe un perete dintr-un sat despre care pînă de curînd nici nu știam că există mă poartă prin culoarul magic către magazinele de demult. Mă și văd la tejghea, cerînd o Fantezie. Lotcile dunărene îmi amintesc de lecturile dintr-a IV-a. La Sulina a făcut tata armata. Rădăcinile mele sînt răsfirate de la Cetatea Albă pînă la Tîrgu Mureș, coborînd spre Dunăre. Iar drumurile prin țară îmi derulează în fața ochilor nu doar monumente sau peisaje, ci și scene din La Medeleni, crîmpeie din Crăciunul din ’86, primul foc de tabără, rochiile vopsite ale mamei, mirosul prăjiturii cu vișine de duminică sau elasticul din fața blocului. Cred că în străinătate îmi extind mintea, în timp ce în România îmi descopăr inima.

Așa că, dorind să aduc și altora des­co­perirea mea și să îi a­bat, măcar o vreme, de la tra­se­e­le bă­tătorite ce nu mai aduc noi descoperiri, am creat proiectul #Va­can­țăÎn­Țara­Mea. El face parte din filozofia mea – #BelșugLaPrețRedus – prin care îmi doresc să mă împotrivesc uniformi­ză­rii și consumerismului și să arăt că putem călători, mînca sau purta și altceva decît rețetele plate și la îndemînă: vacanțe all-inclusive, hrană înfulecată la întîmplare sau haine-uniforme din marile lanțuri de magazine. Iar cînd căutăm ce ni se potrivește cu adevărat, putem găsi soluții nu doar mai ieftine, ci și care valorează mai mult. Deoarece, în treaba aceasta a mea cu #BelșugLaPrețRedus, ca și în cea cu vacanța prin România, nu este nicidecum vorba despre redus, ci despre belșug.

Pînă acum proiectul m-a purtat prin Cheile Nerei, Cluj-Napoca, Salina Turda, Arad și Cazanele Dunării și prin Delta Dunării. Am stat la hoteluri de 4 stele, dar și în casele oamenilor, am mîncat și la restaurante cu ceva pretenții, am savurat și roșii pe marginea drumului.

Mi-a rămas gîndul la micul magazin din Sasca Montană ce vindea pîini calde și grăsane, la copiii satului dornici să fie prinși într-o fotografie de aparatul nostru mare, la cîinii uitați în drum, ce preferau să înfulece mîngîieri înaintea hranei, la verdele Lacului Bei ce părea o cutie de acuarele ce îți oferea doar o singură culoare. Mi‑au plăcut și Clujul domol, și Dunărea ce se împletește cu Marea, la Sfîntu Gheorghe. Toate m-au făcut să mă simt totodată mică și uriașă, umilă și plină de forță. Și să aștept următoarea plecare așa cum așteptam taberele, cînd eram mică: cu bagajul gata făcut.

La urma urmelor, o jucărie aflată pe raf­tul unui concept store parizian este doar o jucărie. Chiar dacă minunată, la mo­dă sau pe care poate chiar ajung să mi-o doresc tare. Dar un urs de plastic de­colorat, zărit pe pervazul unei case din­tr-un vechi sat transilvănean, în care am ajuns din întîmplare, nu doar că mă va transforma miraculos într-o fetiță ce țopăie pe ulițele satului, ci și va face din acel loc unul pe care nu-l voi uita niciodată.

Liana Popa a studiat istoria artelor, a lucrat în publicitate, iar acum scrie pe www.avetisiperoz.ro.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.