Dimpotriva, D-le profesor, le gasesc destule alibiuri - de fapt e impropriu spus "le gasesc", pentru ca altii (printre care cei de la wikileaks) le-au identificat, eu doar le citesc. Din pacate nu prea e nimic romantic in ele. Imaginati-va ca un prieten de-al Dvs. va zice intr-o buna zi: "Daca te intreaba cineva, am fost cu tine ieri intre 5 si 8 seara".
Nu, nu am nimic cu americanii, in primul rand pentru ca nu obisnuiesc sa am "ceva" cu un grup de oameni asociati arbitrar. Nu-mi iese din cap insa cum, intr-un anumit Consiliu de Securitate ONU, Colin Powell a batut cu pumnul in masa aratand o poza cu "armele de distrugere in masa" ale Irakului.

In opinia mea e confuzie de la cap la coada; dar poate n-oi fi inteles eu operele cu pricina cum ar fi trebuit. Misterul e mister, asa cum buninteles secretul e secret...s-or fi asemanand dar nu cred ca se confunda. Si acum la oile noastre: e una sa suferi de fascinatia misterului, fie si a secretului, la tine in sufragerie sau peste gard, privind la crapatura din fusta vecinei, si e alta ca natii intregi sa se speteasca la plata unor taxe si impozite ca sa finanteze razboaie de eliberare a lumii, armate de militari, diplomati, consultanti, experti care "pe fata" sa isi dedice existenta mantuirii omenirii si "pe la spate" huzuresc in desfrauri, tes intrigi, aparand interese ...altele decat "vointa" popoarelor care ii finanteaza. De ce sa nu se stie? de ce sa nu afle contribuabilul american ce plateste de fapt? ca sa nu se intristeze?
eu sper ca asta sa fie doar inceputul, si sper ca evenimente de genul asta sa declanseze o reactie a natiilor care au coloana, si efectele sa se transmita si catre cei care si-au pierdut demult simtul revoltei.

Ce spui in articol, in teorie are romantismul lui si e cat se poate de valid in prinvinta secretelor inofensive, cel mult jenante. Dar nu este cazul, din orice unghi ai privi problema. Daca cineva si-a ucis sotia si a ascuns acest lucru simuland o sinucidere, nu e oarecum similar ? Trebuie noi ca oameni sa luam acest lucru ca atare si sa nu cautam vinovati ?Caci pana la urma e mai simplu,nevasta s-a sinucis, nu mai are nimeni altcineva de suferit, nu ne mai complicam cu procese samd.Toata lumea e fericita. Si acea persoana va ucide din nou si din nou iar noi vom alerga prin campii de flori tinandu-ne de mana si spunandu-ne ca viata e frumoasa.
Pui problema gresit, fundamental gresit. Problema nu se pune "miram-as sa se schimbe ceva" ci "ceva trebuie schimbat" altfel e o atitudine de tatza care se complace pe sistem "las-o bai ca merge asa". Adevarul e ca merge intr-un fel bolnavicios de a privi lucrurile, dar cred ca avem o arecare datorie fata de regulile evolutiei sa ne scoatem odata pentru totdeauna din sange genul asta de atitudine sclavagista. Cand vine vorba de vietile oamenilor, cand vine vorba de viitorul nostru ne priveste. Si putem schimba doar stiind, cuvinte grele gen "mister" si "farmec" nu isi au locul. Nu sunt zonele intime ale unei femei aici, sunt vieti, miliarde.

Nu sunt importante cifrele. E posibil ca 90% din documentele de acolo sa fie cereri de rechizitie pentru papetarie sau note privind meniul de la pranz. E irelevant. Eu, ca membru al societatii civile, nu voi citi acele documente. Prefer literatura de calitate :D
Dar exista un alt instrument alt societatii civile, din care eu nu fac parte, care va citi acele documente: anume presa. Si imi va spune, de exmplu, prin intermediul stirilor/ziarelor/blogurilor, ca armata SUA a ucis oameni nevinovati in Irak. Asta imi va atrage atentia, ca membru al societatii civile.
Ce este mai important e ca Wikileaks NU ESTE DE AJUNS!
Iata situatia: cineva face publice o serie de crime si actiuni a caror severitate depaseste cu mult media cotidiana; iar reactia lumii e de controversa, nu ne e clar daca e bine sau rau ce face desconspiratorul. Nimeni nu isi pune problema ca, daca "desconspirarea" e la limita legii (sau chiar ilegala), asta inseamna ca nu exista cu siguranta nici un mecanism institutional prin care presa sa aiba acces garantat la acele informatii.
Deci, in absenta unor "haiduci" ca Wikileaks, noi nu am cunoaste niciodata acele informatii. Si nici nu ar trebui sa le cunoastem, pentru ca asa e mai bine.

Ma scuzati, dar ce inseamna 'Creatorul nostru... pe linie darwinistă'?

¨Ma bucur cand ma regasesc in altii, si stiu ca ei sunt in fel si fel de variante. Stiu insa ca nu e suficient sa ai gusturi comune si sa si insemne ca impingi bulgarele asta (ca de zapada), care e "viatza" intr-o aceeasi directie.
Mullte, si intortocheate sunt caile (potecile) vietii. Si fiecare viatza in parte isi asterne propri-ai sinuozitate pe o coala transparenta.
Suprapunand, coli peste coli, gasesti cu bucurie, cand gasesti, ca altii au mai trecut pe-acolo, sau ca eu am trecut pe acolo, si gusta si altul din ceea ce m-a bucurat pe mine, sau ma intristez , pentru eventuale "pete" negre.
Cele doua opere (pentru ca opere sunt) sunt adevarate filozofii, pe care as dori ca putini sa ajunga sa le inteleaga dupa ce ei insisi s-au taiat mainile in vreo coarda sau dupa ce au sapat ani buni cu linguritza in stanca pentru a iesi la vreun liman.
Robinson Crusoe, Omul de aur, Fii omului cu inima de piatra, Papillon, Cartile junglei,Lorelei, Coltz alb/ Chemarea strabunilor, Legendele olimpului, "Povestile" lui Creanga, Eminescu tot ( si multe alte carora le fac nedreptatea de a nu le aminti), si in general toate cartile BPT nu ar trebui sa lipseasca din "bibliografia" nimanui, pentru ca nu sunt "povesti" ( in sens de "baliverne") ci sunt filozofie pura in limbaj accesibil si unui copil.
Eu sunt la 3500 km de casa, iar la o asa distantza nu ai ce face si cari dupa tine doar maximum cat poaté cara propria-ti constitutie fizica. Sortezi si sortezi din lucruri, si iei unele si lasi altele, si iei altele si lasi unele, ca un copil caruia i-ai da voie sa-si ia tot ce vrea, si cat poate duce, dintr-o fabrica de jucarii.
Abia in asa situatii ne dam seama ca suntem mici, ca vreo 40 de kile nu e o joaca, nu e o gluma.
Port cu mine, printre alte, ca "carte de capatai", "Dulce tinut al poamelor" a lui Evgheni Evtushenco, poate pentru multiplele secventze care-mi redau propriu-mi parcurs.
Nu ma pot retine sa nu redau cateva randuri, ce se adauga spuselor mele;
......"Oamenii care cunosteau indeaproape taigaua au alcatuit de-a lungul vremii multe legende si cantece despre cruzimea ei, dar áceeasi oameni ii cunosteau si bunatatea, care li se infatisa deseori prin licarirea gingasa a boabelor rotunjoare, verzi-trandafirii, de capsuni salbatici, prin transparenta mata a tufelor de afini, prin sclipitoarele cheaguri de sange ale coacazelor alpine, prin stropii purpurii ai merisoarelor, prelinsi pe marginea unor frunze tari, lacuite, prin zborul zgomotos al cocosului-de-padure, purtand in gusa dulcea povara a poamelor ce i le daruise tot ea, taigaua.
Curand, tanarul dadu de o coliba, una din acelea in care isi gasesc adapost pe vreme de iarna vanatorii si a carei usa proptita cu un butuc, dupa toate aparentele, proaspat taiat dintr-un arbore.
Dupa legile taigalei, pe care ajunsese si el sa le afle, ar fi trebuit sa gaseasca inauntru cate ceva lasat pentru urmatorul drumet abatut pe acolo. Deschizand usa si intrand inauntru, gasi, intr-adevar, pe masa, un pachet, folosit deja, de sare, cateva cuii de chibrituri, iar agatati in perete, doi lipani uscati la soare. Lua cu el unul din pesti, in schimb lasa pe masa o cutioara cu alice. Propti apoi la loc usa cu butucul si isi continua drumul, rupand din mers cate o felie de lipan si simtind in nari, imbibat in solzii pestelui, mirosul unor maini necunoscut, afumate la focuri de tabara.Sfarsind cu pestele, isi potoli setea cu un pumn de afine-vinete; lunecandu-i printre degete, boabele se defacura usor de pe crengutele tufei intalnite in cale si-i lasara in gura gustul acriu, racoritor, al sucului, lipindu-i pe cerul gurii si o frunzulitza subtire............................................