Şi, totuşi, unii dintre ei rămîn senini

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Pentru că experienţele îngrozitoare prin care au trecut i-au mutat în alt loc, de unde lumea se vede altfel. Faptele terifiante la care au fost martori, chinurile greu de imaginat, umilirea, anularea fiinţei, toate astea i-au făcut să fie altfel decît ceilalţi. Altfel decît noi. Nu sînt doar nişte supravieţuitori – atîţia cîţi mai sînt –, ci nişte

care ne vorbesc, uneori, despre ce li s-a-ntîmplat, iar noi vedem în minţile noastre nişte filme. Ironia cumplită a felului în care sîntem alcătuiţi i-a transformat, cu surle şi trîmbiţe, cu imnuri de slavă şi cu discursuri luxuriante, în… personaje. E ultima formă de tortură la care sînt supuşi. Un chin al amînării eterne. E cea mai fină şi mai perversă batistă care s-a pus vreodată pe ţambal. 

În biblioteci, săli de cursuri, librării, case memoriale, muzee, la televizor, apar, uneori, nişte oameni care povestesc despre esenţa torturii. Unii dintre ei ezită atunci cînd sînt puşi în situaţia de a explica, de a oferi detalii, descriind amănuntele ororilor prin care au trecut. Ezită, pentru că simt – chiar dacă nu pun în cuvinte senzaţiile astea – că lumea în faţa căreia povestesc asistă la un soi de spectacol. Iar un spectacol e ceva ce, prin natura sa, se adresează unui public, unui auditoriu care îşi pune în funcţiune, instinctiv, mecanismele de receptare a ficţiunii. Totul s-a întîmplat în nişte vremuri incerte, pe cînd publicul care asistă la actul povestirii nici nu se născuse. O vreme aşezată, cumva, în repertoriile faptelor cărora li s-au dat nume, etichete, definiţii. Asculţi povestea unui supravieţuitor. Şi, pentru că aşa sîntem alcătuiţi cu toţii, vezi în minte imaginile pe care omul acela le construieşte din cuvinte. Imaginile înlănţuite se derulează într-un montaj şi într-o gramatică guvernate de imaginaţia fiecăruia dintre noi. Dar, indiferent de filmul fiecăruia, deasupra tuturor se instalează duhul divin – şi diabolic deopotrivă! – al relatării. Al poveştii. Şi supravieţuitorul devine, inevitabil, un personaj. 

E sinistru să faci diferenţe între gradele de suferinţă prin care poate trece cineva. Unde e suferinţa mai mare? În creierii munţilor, unde supravieţuitorii unei catastrofe aviatice îşi mănîncă semenii care nu au rezistat la frig şi la foame? Într-un lagăr de concentrare, unde exterminarea declanşată de nişte minţi rătăcite se împleteşte cu chipurile hidoase pe care le ia disperarea imposibil de exprimat în cuvinte? Într-un spaţiu al sărăciei absolute, unde fiecare copil se naşte cu certitudinea imediată a morţii? Într-o închisoare dintr-un regim dement, unde se crede că „reeducarea“ trece prin forţarea unor oameni să-şi mănînce propriile fecale? În decapitări şi tăieri de membre, în războaiele dintre comunităţi care-l văd pe Dumnezeu în moduri ireconciliabil diferite? În mutilări ale unor copii, făcute în cinstea credinţei că aşa se face pregătirea pentru o maturitate „corectă“? Lista monstruoasă a modalităţilor prin care oamenii pot chinui alţi oameni se poate lungi la nesfîrşit. Aici, imaginaţia, dar şi ceea ce unii numesc „o formă de creativitate“ nu cunosc limite. 

Să rămînem, totuşi, aici, la noi. Unul dintre cele mai ieftine trucuri e să te muţi, cu povestea, pe la alţii. Descoperi lucruri la care ţi se pare că nici o minte normală, indiferent cît de „creativă“, n-ar fi sperat să ajungă. Şi, aşa, crima capătă nuanţe. Începe o hermeneutică a ororii. Se porneşte raţionamentul diabolic al lui „Ehe, pe la alţii a fost mult mai rău…“. Şi, dintr-odată, crima de aici devine mai mică decît crima de acolo. Totul se transformă într-o cîntărire fotbalistică a unei comparaţii între „fazele“ unui meci. Inevitabil, unele sînt mai spectaculoase. Şi uiţi că e vorba despre suferinţe îngrozitoare, care au chipuri diferite, dar tot suferinţe sînt, şi tot îngrozitoare. Deci să rămînem la noi. Şi să ne amintim că Experimentul Piteşti s-a petrecut aici. Că „iadul închisorilor comuniste“ e o sintagmă pe care o vehiculăm destul de lejer azi, uitînd că orice secundă care trece – fără identificarea clară şi pedepsirea unor vinovaţi – e egală cu smulgerea unei unghii, cu cleştele, ca să se înveţe minte „duşmanul poporului“.

În inima acestei euforii funeste a hermeneuticii crimei, în nevinovăţia reală a unui public care ascultă povestea unui supravieţuitor al ororii, doarme liniştită cea mai cumplită ironie. Victima e liberă să vorbească. Are statut social recunoscut, are public în faţa căruia poate spune ce are de spus, are la dispoziţie edituri la care îşi poate publica memoriile suferinţei, are tot ce-i trebuie pentru a denunţa faptul că unii oameni îi pot chinui inimaginabil pe alţii. Tabloul pare să fie unul complet. Oamenii în care virtuţile au supravieţuit pot acum să povestească liber chinurile prin care au trecut. Pot să relateze fiecare detaliu al ororii. Să formuleze în fel şi chip fiecare trăire din fiecare secundă în care încercau să-şi păstreze minţile limpezi în mijlocul torturii. Dar artizanii chinului nu se văd nicăieri. Iar cînd se văd, extrem de rar, sînt nişte bătrîni neputincioşi, aidoma celor care îşi povestesc chinurile. 

Ironia cumplită e că „învingătorii“, supravieţuitorii au primit, după ce au fost tocaţi, la propriu, dreptul pe care l-au cerut, dar le-a fost refuzat. Şi pentru asta au plătit scump. Dreptul de a vorbi liber. De a spune ce gîndesc. Acum pot spune cît poftesc. Pot avea public. Iar publicul are ocazia să vadă, cu ochii minţii, imaginile din care se alcătuiesc aceste poveşti. Personajele care au suferit sînt la faţa locului. Cei care i-au chinuit lipsesc. Iar cei care au cîntat delirant sistemul chinuirii au parte de funeralii naţionale. Îngrozitoare imagine! Cumplită ironie! 

Garantat 100%

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.