Gustul irezistibil al chimicalelor

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Crusta aia sublimă, care pocneşte la atingerea dinţilor şi eliberează în gură un gust unic, lăsînd la vedere imaginea absolută a prăzii muşcate – pulpa superioară, de pui, din care izvorăşte un norişor divin, de abur încărcat cu arome. Din pradă se scurge o picătură de suc, strecurat printre fibrele moi, care conţin mustoşenia asta inefabilă. Iar crusta, deranjată din confortul armurii perfect construite în jurul pulpei, îşi exhibă aproape obscen, decadent, imaginea de victimă muşcată. După ce dinţii au tăiat adînc în ea, s-a deplasat un pic, pe suprafaţa alunecoasă a cărnii, şi e ca un veşmînt care lasă la vedere cele ascunse. Un gest de o ipocrizie diabolică, o manevră de o perversitate neverosimilă, o deschidere de membre care te invită să te-arunci în păcat, în certitudinea condamnării, a pedepsei, cu aceeaşi bucurie cu care ai alege Raiul. Ba chiar cu una mai mare. E ca un cîntec venit pe frecvenţe imperceptibile, o invitaţie irezistibilă de a muşca adînc, definitiv, din ideea de păcat, din iluzia că decăderea e un proces continuu. O alunecare fără sfîrşit, un cor de arome, o cleioşenie a lenei şi a plescăielii eterne, o rîgîială mulţumită, din adîncuri, o stare de mulţumire care depăşeşte dimensiunile galaxiei şi o siestă mai grasă decît universul însuşi. 

E pulpa aia de pui, superioară, de bună seamă – a nu se confunda cu ciocănelul, care e pentru copii şi începători –, bucata aia de iad, alcătuirea de animal chinuit, crescut în lumină continuă şi lipsa absolută a spaţiului de mişcare, ridicată apoi la cer, prin întruchiparea ultimă a absurdului. Adică trecerea acestei moaşte a suferinţei prin cleiurile chimiei contemporane, batalioanele de draci postindustriali care-ţi asaltează papilele şi întreaga fiinţă, maşinăria universală care zice că „procesează“ carnea în fel şi chip. Pentru ca animalul din fiecare dintre noi să creadă că e mai rafinat şi mai evoluat. Mai exigent şi mai contemporan, mai informat şi mai

. Mai sus decît pulpa asta – care se găseşte în templul unui colonel american, devenit legendă a plăcerilor vinovate – mai pot fi doar aripile picante, din acelaşi loc de pierzanie. Pui crescuţi rapid şi urît, pentru a fi tăiaţi, procesaţi şi aruncaţi în gurile căscate ale unei lumi care trăieşte la fel de rapid şi de urît. Chestia cea mai spectaculoasă e că nici puii, nici fiinţele care îi mănîncă îmbrăcaţi în cruste şi arome chimice nu ştiu ce li se-ntîmplă. Habar n-au, habar n-avem. 

O găseşti într-unul dintre hipermarket-urile de azi. Mai sînt multe ca ea, dar numai asta ştie să-ţi facă exact ce simţeai odinioară. Cutie de metal, cumva pătrăţoasă, dacă o vezi din faţă, cu colţurile rotunjite, dacă o vezi de sus, conţinînd alte soiuri de draci ai gustului. Ce se găseşte în cutia asta e cam aşa – minunea

Vă mai amintiţi (cine era pe-aici…) anii de dinainte de 1989? Vă amintiţi conserva de carne chinezească? Mai ştie cineva ce bucurie, ce fericire, ce sărbătoare, ce elan de a trăi şi ce poftă de viitor luminos declanşa obţinerea unei asemenea conserve? Se gîndea cineva atunci că în cutia aia sălăşluiau elementele din tabloul lui Mendeleev, adunate într-o masă roz, mai apetisantă şi mai dorită decît orice aspiraţie de pe lumea asta? Nu, nu se gîndea. Mintea zbura instantaneu la imaginea care devenea imediat neclară, din cauza salivei dezlănţuite, imposibil de ţinut dincoace de stăvilarele gurilor intrate în

Cartofi prăjiţi, crocanţi la suprafaţă, molcuţi mai înăuntru, pe care sarea lasă picături de rouă – ca-n imaginile de pe tapetul exotic, cu insula scăldată în soare şi palmierul singuratic –, ouă ochiuri, lăsate la jumătate, nici moi, nici tari, cleioase ca cele mai vinovate gînduri, tivite cu un pic de arsură, la marginea tutu-urilor de voal ale albuşurilor, iar lîngă toate astea, felii de carne chinezească din conservă, prăjite cu crustă, întregind această compoziţie care surclasează orice impresionism. Atunci, era o mînă a divinităţii, netezind părinteşte freza fiecăruia dintre noi. Azi, e o excentricitate haioasă. Cu condiţia să nu fii forţat să trăieşti aşa, vechea comoară din cutie fiind azi ceva ieftin, de găsit pe mai toate rafturile.

M ezeluri injectate cu toate sucurile lumii, maglavaisuri cercetate şi inventate de minţi diabolice, să te aducă în pragul nebuniei. Să băleşti mereu după mai mult, mai sărat, mai zoftos, mai rotund la gust. Cleiuri şi araceturi ale gurii, construite după cercetarea minţilor noastre bolnave, în aşa fel încît să răspundă la ceea ce noi nici nu ştim să numim. Ne trezim doar că ne umplu gura şi că sînt la gust aşa cum am fi vrut să spunem, dar n-am fi putut formula niciodată în cuvinte. Nitriţi, potenţatori de gust, arome identic naturale, extracte sintetice de condimente, antioxidanţi, trifosfaţi, prafuri dulci, ascorbaţi, zeruri, gelatine, coruri de îngeri ai Armaghedonului chimic, cîntînd în palatele gurilor noastre toate recviemurile lumii. 

Peşti plini cu mercur, fructe de mare ghiftuite cu toate mizeriile oceanelor sau, dimpotrivă, fiinţe de crescătorie acvatică, îndesate cu hormoni şi concentrate, legume crăpînd de culoare şi de sănătate, dar crescute din carton şi plicuri cu prafuri miraculoase, brînzeturi născute în eprubetă, Cole spumoase şi acidulate, care pot încleia şi soarele de pe cer şi-l pot transforma într-o veioză de tren interbelic, vinuri stoarse din struguri rumeni, culeşi de pe dealurile chimiei din laboratoare, o frumuseţe fără seamăn. 

În atmosfera asta, de beţie continuă a simţurilor, Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne avertizează că orice carne procesată e la fel de nocivă şi cancerigenă ca azbestul şi ca tutunul. Despre legumele, fructele, peştii şi lactatele de laborator nu zic nimic. Un soi de ISIS al industriei mîncatului. Iese el la vedere, la un moment dat. 

Garantat 100%

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.