„Aşa ceva nu se mai poate întîmpla…“

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Dormim cu războiul sub pernă. Fără să ştim, respirăm prin masca de gaze a ideilor care spun că omenirea are nevoie de război, ca să se primenească şi să aibă puterea de a lua totul de la capăt. Mulţi spun că astea sînt nişte tîmpenii, subiect de trăncăneală lîngă o bere şi un pachet de alune. Alţii sînt de părere că există momente, perioade în care ideile toxice devin extrem de contagioase şi încep să molipsească lume multă.  Iar lumea, brusc, o ia razna. Alţii spun că, pur şi simplu, aşa ceva nu se poate măsura sau prevedea, că istoria, ideile şi dinamica lor sînt nişte teritorii imprevizibile, şi că afirmaţia care începe cu „E evident că pluteşte ceva în aer…“ e o dovadă limpede de mitomanie şi tembelism.

Apoi, există cea mai largă categorie, cea a oamenilor care spun, senin, că războiul e imposibil în zilele noastre. Mai precis, e cu neputinţă ca aşa ceva să se mai întîmple în ceea ce ei numesc „lumea civilizată“. Pentru că „…umanitatea a evoluat enorm, ştim ce poate provoca un război mondial, trăim într-o eră a informaţiei, sîntem conştienţi de consecinţe, s-au dus vremurile alea în care putea izbucni un război de la o prostie…“  Şi discursul continuă cam aşa: „Ah… sigur că războiul n-avea cum să dispară complet din lume. Dar rezolvările astea violente şi regretabile se petrec în ţările subdezvoltate, în zone de sărăcie cruntă, în locuri în care n-a ajuns progresul educaţiei, în spaţii în care valorile umane nu sînt respectate sau în culturi în care religia nu a trecut, încă, prin nici o reformă“. 

Cred că orice om sănătos la minte şi-ar exprima măcar speranţa că lucrurile stau aşa, că omenirea a învăţat ceva din carnagiile trecutului, că goana după resurse şi stăpînirea lor cu orice preţ duce la nişte deranjuri foarte mari, şi că orice restabilire sau înlocuire a unei ordini mai vechi cu una nouă se poate face şi fără trecerea umanităţii printr-un purgatoriu. Prin ceva foarte dur, care să-i pregătească pe toţi pentru o nouă perspectivă. Aşa e firesc să gîndeşti într-o lume în care ideea de drepturi individuale sau ale unor comunităţi, interesul pentru creşterea bunăstării generale şi preocuparea faţă de salvarea mediului înconjurător ocupă un loc esenţial. 

Da, sînt chestii care sună frumos, ca la carte, ca la documentele care normează idealurile contemporane. Pe de altă parte, iconografia războiului, un repertoriu imagistic de dimensiuni ameţitoare, nenumăratele poveşti ale unor oameni hotărîţi să purifice lumea prin foc, toate astea sînt un soi de apă universală în care înotăm, aidoma unor peşti bizari. Respirăm printre mii şi mii de filme artistice despre război, documentare care scot la iveală lucruri necunoscute sau arată la nesfîrşit cum funcţionează farmecul răului, şi nenumăraţi înţelepţi care postulează ritos că războiul e singura soluţie prin care fiinţa umană se poate salva de la propriile excese. Existăm într-un orizont mental care se construieşte pe ideea că e inevitabil să faci tîmpenii inimaginabile, pentru că peste ele vor veni ororile pe care tot noi o să ni le producem, iar apoi, împuţinaţi şi curăţaţi de tembelism, pînă la spargerea următoare a bubei, o s-o luăm de la capăt. 

Un tablou sinistru, o imagine îngrozitoare a fiinţei. Pentru că nu dă bine la echilibrul interior şi la stima de sine, pentru că nu prea rimează cu „Omul, ce minunat sună acest cuvînt!“, tabloul trist al fiinţei se pune bine, la subsol. La vedere se scoate peisajul vesel, tabloul satului planetar în care, pînă la urmă, o să ne găsim cu toţii un locşor. Un tablou în care, de fapt, cred foarte puţini. Ceva îi opreşte pe cei mai mulţi să creadă sincer în treaba asta cu armonia universală. Unde mai pui şi că, pentru unii, binele tuturor înseamnă o diminuare a binelui propriu. Iar peste toate, vin cinicii de serviciu, cu dinţii proaspăt ascuţiţi, cu machiajele viu îmbujorate, gata să-şi înceapă show-ul, panarama care pune la punct toate lucrurile, le umple de zoaie şi le aruncă-n şanţ. Marea panaramă care postulează că naivitatea de a crede în binele universal e un mare kitsch. Şi că cine pune botul la prostioarele astea de bîlci e un ţăran care habar n-are pe ce lume trăieşte sau un ipocrit fără margini, care-şi găseşte o nişă din care se mai poate suge ceva. Orice. Un ban, o poziţie, absolut orice, numai să te vezi, să te detaşezi şi tu un pic din mulţime. 

Aşa, totul devine – sau pare că devine – o eternă competiţie a opiniilor. Ar fi minunat să fie aşa. Dar e o competiţie care urmează, cumva, istoria sportului. Din adîncul timpului, nu mai e vorba de sport, în esenţă, ci de spectacol. Un gigantic show în care unii cîştigă enorm din a-i ţine pe alţii ocupaţi şi conectaţi la prizele pasiunii. Aşa şi cu competiţia opiniilor. „Sportul“ ăsta nu mai e, de multă vreme, normat de vreo regulă de fairplay. E un mare spectacol, în care lupta pentru a deveni vedetă e de o cruzime greu de închipuit. Şi, de-aici, din cînd în cînd, apare cîte un tip care vrea să facă istorie. Unul care are nevoie de scena lumii şi de un război cu care s-o umple. E suficient să umble un pic la tabloul de control al prizelor pasiunii. Toţi o vor lua razna, or să turbeze. Indiferent că sînt naivi pacifişti, şmecheri cinici, centrişti neverosimili sau orice altceva. Se vor încăiera şi-şi vor folosi cele mai bolnave fantezii pentru a-şi face rău. 

Iată gîndul tulburător al unui tip, exprimat într-o scrisoare (Margaret MacMillan,

traducere de Smaranda Câmpeanu, Editura Trei, Bucureşti, 2015) către soţia sa, în zilele dinaintea declanşării Primului Război Mondial: „Draga mea, totul pare să se îndrepte înspre catastrofă şi prăbuşire. Sînt plin de curiozitate, surescitat şi fericit. Nu este oare îngrozitor să fii plămădit astfel?“ – Winston Churchill.  

Garantat 100%

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.