„TIFF-ul a crescut cot la cot cu Noul Val“ – interviu cu Mihai CHIRILOV

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
„TIFF ul a crescut cot la cot cu Noul Val“ – interviu cu Mihai CHIRILOV jpeg

Între 2-11 iunie are loc la Cluj cea de-a șaisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania. L-am întrebat pe Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, ce a pregătit pentru acest an, ce înseamnă meseria „de selecționer” și ce s-a schimbat în acești ani în felul în care construiește programul. Ca în fiecare an, ne vedem la Cluj.

 

De unde a pornit și unde a ajuns TIFF-ul în 16 ani?

A pornit ca un minimarket și a ajuns ca un Mega Image. Nu-i vorbă că nici minimarket-ul de la prima ediție nu a fost tocmai mini. El venea pe un teren virgin, nefamiliarizat cu ideea de festival: filme de dimineață pînă noaptea tîrziu, în două săli paralele, cu proiecții suprapuse. Astăzi, cînd festivalul a crescut de la 45 de filme (cîte au fost la prima ediție) la peste 200, iar numărul spațiilor de proiecție de la 2 la 15, începutul poate părea un mizilic. La vremea respectivă însă, el a fost perceput ca un bombardament. Sigur, între timp au crescut și numărul, și varietatea secțiunilor, invitații au dat năvală, publicul s-a multiplicat galopant, iar cinematografia românească a trecut printr-o revoluție care a pus-o pe tapet ca pe o floare carnivoră, alimentată periodic cu premii și din ce în ce mai mulți spectatori – cel puțin în timpul festivalului.

Cît de mult v-ați schimbat în timpul ăsta? Cînd selecționați filme e ca atunci cînd te antrenezi pentru maraton? Sînteți din în ce în ce mai bun sau din ce în ce mai pretențios?

Am învățat enorm în toți acești ani și mereu îmi spun că ar trebui să fie mai simplu. Nu e chiar așa, pentru că numărul filmelor înscrise crește de la o ediție la alta, timpul alocat vizionărilor așijderea – și oricît de experimentat și de eficient ai deveni, nu poți face ca ziua să dureze 48 de ore. Altminteri, da, deciziile de selecție le iau mai ușor, pentru că am reușit să mă relaxez cu timpul și îmi este mult mai clar din prima designul de asamblu. Poate că în primii ani, cînd cu toții eram la început, în formare, și echipa festivalului, și publicul, selecția semăna cu monstrul lui Frankenstein, cu cusăturile la vedere. Astăzi știu ce vreau, știu cînd să plusez și știu pînă unde să risc – astfel încît toate deciziile, oricît de contradictorii pot părea (de la proiecții pentru copii sau în biserici, la delicatesele picante din secțiunea „Viva Erotica“, de la comediile romantice alternative la filmele fără limită etc.), se constituie într-un tot organic. Pe de altă parte, nu am devenit mai exigent (poate doar cu filmele românești, sau cel puțin asta e percepția acum, cînd se fac din ce în ce mai multe filme și, inevitabil, multe rămîn pe dinafară), ci mai blînd cu slăbiciunile mele, traduse în programare prin plăceri vinovate sau deschideri mai largi către alte categorii de public decît cinefilii puri și duri.

Cantitatea de filme e, așadar, mare. Există mărci ale celor pe care le alegeți într-un an, de exemplu?

Altele decît cele deja înregistrate, nu neapărat – pentru că nu caut cu lumî-narea să bifez chestiunile fierbinți ale zilei doar de dragul de a le bifa și de teamă să nu fiu acuzat că ignor crizele globale, cum cu aplomb fac multe festivaluri oportuniste. Iar cînd zic mărci înregistrate mă gîndesc, de pildă, la acele secțiuni tradiționale de la TIFF care necesită săpături dedicate, cum ar fi „Umbre“ (filme de groază și fantastice: de neratat în acest an lynchianul Animals, comedia licențioasă Prevenge sau joaca periculoasă de-a „hai să fim din nou tineri“ din Parents) sau titlurile din Fără limite. Aici lista de recomandări e mai lungă, deși trebuie spus că nu e vorba doar de sînge pe pereți, disconfort crîncen sau șoc (ca-n chilianul Jesus, noul Ulrich Seidl Safari sau temerarul Even Lovers Get the Blues), ci și de inovație narativă (iranianul Immortality, un plan-secvență de două ore și jumătate filmat ca pe o bandă Moebius) sau incorectitudine politică fără plasă de siguranță (comedia neagră daneză Small Town Killers). Există însă la fiecare ediție un pariu, cînd două-trei filme aproape că îmi impun o direcție de urmat, după care dau sfoară în lume și, încet-încet, „colorez“ o întreagă secțiune tematică.

Și care ar fi secțiunea tematică de anul ăsta?

Se cheamă „alt.rom.com“ și e dedicată comediilor romantice alternative. Altfel spus, acel specimen de multiplex snobat de festivaluri, pentru că e prea frivol. Deja aud acuzații că facem concesii publicului larg. Dar îi conjur pe cei care vor merge, de pildă, la rusescul Zoology sau la grecescul Afterlov să le vadă ca pe niște comedii romantice, deși la prima vedere nu par, și să le compare cu rubedeniile formatate de la Hollywood. În aparenta ei lejeritate, „alt.rom.com“ e o secțiune-capcană.

De cîțiva ani încoace, am tot auzit cinefili care se plîng că nu apucă să vadă la TIFF tot ce și-ar dori. Dacă ar fi să-i consolați, cum ați face-o?

Dar de ce să-i consolez? Pe noi cine ne consolează că trebuie să vedem atîta amar de filme pentru a tria ceea ce ajunge în cele din urmă în selecție? Măcar nu e ca la vot, cînd se întîmplă să n-ai pe cine alege, dar sfîrșești prin a-ți pune ștampila pe răul cel mai mic. La TIFF ai de unde alege, dovadă plîngerile de care vorbești. Dacă aș ști care sînt acele 30 de filme pe care toate zecile de mii de spectatori de la TIFF și-ar dori și ar putea, fizic, să le vadă, le-aș programa fix pe alea și toată lumea ar fi fericită. Ba nu, mint, n-aș face-o nici atunci.

Ce ar trebui să conțină kit-ul de festival?

Broșura-program – biblia exhaustivă a festivalului. Ziarul AperiTIFF – pentru recomandările de ultimă oră și argumentele extra care te fac să alegi în ultima clipă un film în detrimentul altuia. Ginsengul siberian luat dimineața pen-tru a fi în priză toată ziua și nurofenul luat înainte de culcare, după posibilele derapaje bahice nocturne, pentru a fi sigur că a doua zi, de la 10, poți vedea liniștit un documentar despre turiștii de la Auschwitz fără să-ți simți capul ca un burete îmbibat în ulei.

Cum mai reușiți să provocați publicul de festival?

Nu eu îl provoc, ci filmele din program. Dilemele morale provoacă. Sofisticăria intelectuală provoacă. Ceea ce nu e conform cu valorile tale, politice, morale sau sociale, provoacă. Tot ce e nou provoacă. Moartea provoacă. Pînă și un scurtmetraj cum e cel al lui Abbas Kiarostami, Take Me Home, în care rolul principal e interpretat – remarcabil – de o minge de fotbal, poate să provoace cu aerul lui poetic și aparent inofensiv. Important e ca provocarea să nu fie în gol. Chiar sînt curios cum va fi primit polonezul din competiție, Playground. La San Sebastian, trei sferturi din public a părăsit sala în ultimele 20 de minute. Sigur, e insuportabil și atacabil, dar și incredibil de curajos – oare de ce oamenii întorc spatele atunci cînd cineva riscă să tragă un semnal de alarmă?

Pentru filmele românești, Clujul a fost, în toți acești ani, un loc perfect. Săli mari, pline, spectatori entuziasmați. Mai e așa?

TIFF-ul a crescut cot la cot cu Noul Val, definindu-se treptat ca o platformă solidă de expunere și acompaniere a filmului românesc. Succesele de anul trecut cu diametral opusele Sieranevada și Două lozuri vorbesc de la sine, pentru că, în mod paradoxal, nici Cristi Puiu, nici Paul Negoescu nu se așteptau la un asemenea flux de simpatie din partea publicului. Atunci cînd nu a omagiat cineaști consacrați, readucîndu-i în atenția unui public nou, TIFF-ul a lansat cineaști tineri, aflați încă la primele lor scurtmetraje. Dar cel mai important, cred eu, este că a validat – de cele mai multe ori și comercial – recunoașterea internațională a filmelor românești și a esteticii lor, care acasă s-au lovit de un zid de ostilitate.

A fost primul Cannes fără nici un film românesc, după multă vreme. E o întîmplare sau se schimbă ceva?

E o întîmplare nefericită. Există noul film al lui Constantin Popescu, Pororoca, de o intensitate devastatoare, și trei debuturi excelente care ar fi meritat un loc în festivalul de pe Croazetă: Un pas în urma Serafimilor de Daniel Sandu, Charleston de Andrei Crețulescu și Soldații. O poveste din Ferentari de Ivana Mladenovic. Mi se pare că li s-a făcut o nedreptate crasă, cu atît mai mult cu cît am văzut la Cannes filme românești sub nivelul acestora. Cei care se grăbesc să tragă concluzii pripite ar trebui să-și muște buzele. E trist, dar nu e tragic, dimpotrivă – filmul românesc e cum nu se poate mai viu și rămîne pe val sau, mai bine zis, se mută pe alt val. Mai nou, mai surprinzător, mai excitant.

Cum vedeți TIFF-ul și cinema-ul românesc peste 16 ani?

Cel mai probabil, printr-o pereche de ochelari.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: L. Raduly, life.ro

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.