„Pentru mine, filmul nu e o «realizare», ci o formă de exprimare“ – interviu cu Valeriu ANDRIUŢĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
„Pentru mine, filmul nu e o «realizare», ci o formă de exprimare“ – interviu cu Valeriu ANDRIUŢĂ jpeg

S-a născut în Basarabia, a absolvit actorie la Tbilisi și regie de film la București. Vorbește cinci limbi, calitate care i-a adus roluri în filmele lui Cristian Mungiu, Igor Cobileanski, Serghei Loznitsa și Pavel Lunghin. După ce a montat mai multe spectacole de teatru, Valeriu Andriuță s-a impus pe scena internațională și ca regizor de film, cu scurtmetrajul Chers amis.

În 1993 ați absolvit cursurile de actorie la Institutul de Teatru și Cinema din Tbilisi. Cum ați ajuns tocmai la Tbilisi? 

Cristian Mungiu are un scurtmetraj, Nici o întîmplare, în care am jucat alături de Alexandru Repan. În filmul acela găsiți răspunsul. În 1988, la numai douăzeci de ani, eram student în anul doi la Politehnică în Chișinău și proaspăt „demobilizat“ din armata sovietică. Un anunț dintr-un ziar despre admiterea la școala de teatru și film din Tbilisi, cumulat cu amintirea proaspătă a celor doi ani de armată în condiții destul de grele, m-a făcut să-mi revizuiesc alegerea și să-mi încerc norocul la teatru. M-am prezentat la examenele de admitere fără să am la mine vreun act sau măcar o fotografie pentru cererea de înscriere, fără nici o dovadă că am absolvit o școală. M au crezut pe cuvînt și mi-au admis solicitarea. După ultima probă, viitorul meu profesor, regizorul Nugzar Lord-kipanidze, mi-a zis că nu e de ajuns să mă admită, să fac cumva să aduc și nişte acte oficiale. Am mers la Politehnică, mi am retras actele și așa am ajuns student la actorie. Comisia de admitere era acolo pentru a vedea dacă am sau nu talent, puțin le păsa de actele mele.

Ați continuat cu regie de teatru la universitatea bucureșteană. Care au fost diferențele de abordare între cele două școli?

La școala de teatru din Tbilisi, prin tradiție, profesori de actorie puteau fi doar regizorii. Regia mergea mînă în mînă cu actoria. Altfel cum? Prin anul trei de facultate i-am spus profesorului meu că aș vrea să fac regie, mai mult decît actorie. Mă fascina modul cum lucra cu actorul, cum știa să analizeze un text. Cînd a fost să mă întorc la Tbilisi pentru regie, nu se mai putea merge. Începuse războiul civil. Am ales să fac regia la București într-un moment dificil atît din punct de vedere social, dar și pe plan personal. Am dat admiterea la regie de film în ’93, trecusem examenul, dar niște „oficiali“ din Republica Moldova au făcut niște jocuri în urma cărora au trimis la studii altă persoană, care, pînă la urmă, a dispărut undeva în neant. Am decis în ultimul moment să dau la regie de teatru la București.

Sînt diferențe majore, începînd cu examenul de admitere și terminînd cu sistemul de abordare în pregătirea viitorului actor. În primul rînd, cum am mai spus, profesorii de actorie erau exclusiv regizori. Actorii erau invitați să țină un curs de cîteva săptămîni și eram opt studenți la un singur profesor care nu a lipsit o zi în toți anii de studii. Fiecare era privit ca o individualitate, un viitor artist, se lucra mult individual, după un program personalizat în funcție de fiecare student. Am început să scriu o carte despre experiența mea la Tbilisi, unde exemplific mai pe îndelete.

Sînteți poliglot. Ați interpretat roluri în teatru și film în română, rusă, georgiană, engleză și japoneză. Cum reușiți turul de forță să treceți nu numai de la un rol la altul, ci și de la o limbă la alta?

Poliglot e mult spus. Mi-ar plăcea să cunosc și mai multe. Pînă la urmă, limba nu are de ce să fie un obstacol pentru un actor. Rusa am învățat-o în copilărie, româna literară, inclusiv gramatica, am învățat-o singur, fără profesor, la fel și engleza. Cunosc trei alfabete, începusem să studiez chiar și japoneza, pe care am abandonat-o pe drum. De exemplu, rusa mă ajută să traduc texte, piese de teatru, să citesc literatură de specialitate. Cum aș putea să vă explic în cuvinte plăcerea de a-i citi pe Cehov sau Dostoievski în original? Cînd îți sînt aproape mai multe culturi, atunci ai acces și la o plajă mai largă de sensuri și semnificații.

Ce personaje interpretate pînă cum vă rămîn aproape și cu ce regizori v-a plăcut să lucrați?

Cel mai mult țin la cele cîteva personaje interpretate acum mulți ani în teatru. Personajul în teatru îi intră actorului sub piele și rămîne să trăiască cu el pentru totdeauna. În film e un pic altfel. Unele producții de film, din lipsă de bani, nu-ţi pot crea condiții să te pregătești temeinic pentru un rol, important e să știi textul. Văd filme cu aceiași actori pe care, dacă i-aș amesteca la masa de montaj, ar funcționa oricum. Neavînd timp pentru pregătire, actorul devine un simplu purtător de text și nicidecum un creator al unui personaj, se cam joacă pe sine. La personajul preotului din După dealuri am lucrat opt luni și încă aproape trei la filmare. Chiar să vreau să-l uit și nu mai pot. E unul din puținele roluri care m-au copleșit, ca un fel de dragoste pe care n-o mai uiți niciodată. La fel a fost și cu rolul Simion din filmul lui Florin Șerban. Am avut șansa să lucrez cu el și să descopăr un regizor extraordinar, care mizează pe actor și pe lucrul cu actorul.

Cristian Mungiu v-a distribuit în filmul său de absolvire, Mîna lui Paulișta. Ați jucat apoi în aproape toate producțiile lui. Care e povestea întîlnirii cu Cristian Mungiu?

A trebuit să ne întîlnim și asta s-a și întîmplat. Nu putea fi altcineva în locul meu, așa cum nici eu nu am fost în locul altora. E o prietenie fără obligații, fără supărări, vin să joc cînd mă cheamă și e îmbucurător cînd un coleg, cu care ai făcut niște filme, nu te uită chiar și pentru un rol mai mic.

Ați făcut, în sfîrșit, după douăzeci de ani, pasul de la actorie la regie de film. De ce ați așteptat atîta și care a fost impulsul decisiv?

Am vrut să fac film dintotdeauna, dinainte de a da la teatru. La 16 ani am venit la Chișinău, am mers la Comitetul pentru Cinematografie aflînd că au o bursă pentru Leningrad, la vestitul institut LIKI, care pregătea directori de imagine și ingineri de sunet. Eu mi-am dorit să dau la imagine. M-au trimis la o adresă să depun dosarul. Necunoscînd orașul, m-am rătăcit. Au urmat mai apoi și alte încercări de a da la film, am și luat admiterea, cum v-am mai spus, dar ceva parcă nu mă lăsa să ajung student la film. Poate că e mai bine așa, fără acea școală clasică. Așa am început să fac filme, cu resurse proprii, cu ajutorul prietenilor, cu susținerea CNC Moldova.

Ca regizor de film, ați debutat cu un scurtmetraj cehovian care se petrece într-o cancelarie de școală din Moldova. Chers amis e un film independent cu o poveste amuzantă, cu umor basarabean. Ce a stat la baza scenariului?

Povestea filmului Chers amis e interesantă. Scenariul l-am scris în noaptea de Crăciun, în anul 2012, dintr-o suflare. Cristian Mungiu a fost cel care m-a susținut cu producția, cu condiția să filmăm în București cu actori originari din Basarabia. Aşa m-am reîntîlnit cu Vitalie Bichir, Liurca Mariana, Vitalie Bantaș, Ion Grosu, Ecaterina Ladin, Viorica Vodă. Toți au făcut niște roluri pe măsura talentului lor. Apoi filmul s-a pierdut la cîteva luni după ce l-am filmat și o parte din material a fost găsit abia la sfîrșitul lui 2016.

Lucrați la încă două scurtmetraje la care semnați scenariul și regia. În ce stadiu sînt?

La unul dintre ele, cu care am cîștigat finanțare la concursul de scenarii la CNC Moldova, am terminat procesul de colorizare. Lucrez acum la sunet și în curînd sper că va fi gata. Se numește Salix caprea și este al doilea dintr-un triptic despre Moldova, fratele mai mic al lui Chers amis. Urmează al treilea, care acum este în faza de scenariu și pentru care sper să găsesc finanțare ca să-l pot alipi celorlalte două.

Una dintre actrițe este Cristina Flutur, cu care aţi jucat în După dealuri; cum alegeți actorii?

Am filmat scurtmetrajul Salix caprea în Republica Moldova, aşa că am ales actori de acolo. Îmi sînt foarte dragi și mă bucur mult că i-am descoperit pe Corina Butnaru, Ion Banaru, Tudor Andron. Din București l-am luat pe Vitalie Bantaș, profesorul de educație fizică din Chers amis. Cu Cristina Flutur am lucrat la alt proiect, la scurtmetrajul Cu unul mai mult, pe care l-am filmat în iarnă, în regim independent. Am avut ocazia să filmez cu actori extraordinari, i-aș aminti și pe Iulia Lumînare, Andrei Ciopec și Claudiu Trandafir, și le mulțumesc din suflet pentru efortul depus și pentru deschiderea lor.

Aveți deja o carieră internațională. Vă mai încearcă emoții cînd vă sună un regizor străin să vă propună un rol?

Eu nu am tins absolut niciodată să-mi construiesc o carieră, de nici un fel. În copilărie eram copleșit doar de magia filmului și sper, cît mai pot, să rămîn tot acolo. Am auzit pe cineva, după ce a făcut un scurtmetraj, spunînd că „s-a realizat“. Nici măcar nu vreau să înțeleg un asemenea pragmatism meschin. Pentru mine, filmul nu e o „realizare“, ci o formă de exprimare. Așa cum am rămas șocat, tot atît de puternică a fost pentru mine, dar cu semnificație exact opusă, declarația lui Béla Tarr, că nu va mai face film și nu pentru că s-a realizat, ci probabil pentru că a atins un nivel de înțelegere pe care nu are cum să îl transmită prin film. Un fel de emoție mă încearcă chiar și atunci cînd mă sună un regizor pe care îl cunosc, cu atît mai mult unul străin. Este emoția întîlnirii cu un nou personaj. Important este ca de fiecare rol nou să te apropii cu respect și evlavie.

a consemnat Roxana CĂLINESCU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.