Pe partea asta a dealului

Carmen POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Pe partea asta a dealului jpeg

- premiera pariziană a filmului După dealuri -

Joi, 27 septembrie, ultimul film al lui Cristian Mungiu, După dealuri, a fost prezentat în avanpremieră la Paris. La Cinéma des Cinéastes („le cinéma de ceux qui le font“ – anunţa imaginea proiectată înainte de începerea filmului), Radu Mihăileanu a jucat rolul gazdei, primindu-i pe regizor şi pe Cristina Flutur. Un adevărat eveniment pentru cinefili, în special, şi pentru românii din Paris, în general. De altfel, căutînd cinematograful după ce am ieşit din metrou, un francez care ne-a auzit vorbind româneşte s-a oferit să ne arate unde este. De-a dreptul magic pentru cotidianul parizian. Discutînd cu el, am aflat că ar fi vrut să vadă filmul, dar cum nu a putut obţine o invitaţie, a renunţat (comme quoi: au şi cinefilii limitele lor...).

La cinema – o mulţime franco-română, cu invitaţii sau fără. Noi făceam parte din cea de-a doua categorie, iar biletele s-au terminat în faţa noastră. Au urmat zece minute de aşteptare nervoasă pentru a şti dacă, nevenind toţi invitaţii, vor rămîne locuri libere (comme quoi, din nou: nu e suficient să fii invitat ca să te intereseze Mungiu). Aşteptare care mi-a adus aminte de tactici de coadă bucureşteană de pe vremuri – surpriza fiind că cele mai bine antrenate erau cîteva june care, în mod evident, nu avuseseră cînd să practice respectivele cozi.

Sala – mare – era plină ochi, ceea ce nu vezi de obicei decît pentru blockbuster-uri. O adevărată plăcere să te gîndeşti că Mungiu bate – măcar pentru o seară, pentru că îmi imaginez că, atunci cînd va începe să ruleze în mod obişnuit, filmul va fi distribuit mai degrabă în sălile „art et essais“ – Savages al lui Oliver Stone, să zicem. (Nu că aş face vreo comparaţie, pentru că cele două filme au, în mare, publicuri diferite – am luat, aproape la întîmplare, o mare producţie hollywoodiană care a avut avanpremiera tot săptămîna aceasta.)

Înainte de începerea filmului, am fost preveniţi, cei care nu eram la curent, că proiecţia durează două ore şi jumătate. Cum că am risca să ne plictism, a lăsat să se înţeleagă Mungiu. Nu a fost nici o clipă cazul, şi nu vorbesc doar pentru mine: pe toată durata filmului am simţit sala concentrată.

Nu-i de mirare că a fost aşa – filmul este excepţional. De la partea tehnică pînă la subiect, sau poate ar fi trebuit să spun invers, căci nu e puţin lucru – aşa cum a insistat Mihăileanu în timpul discuţiilor – să faci un film întreg din plan-secvenţe. Fiecare scenă e construită meticulos, compusă cu o grijă care nu scapă nimic din vedere şi care mi-a adus aminte de video-urile lui Bill Viola. Scenă de scenă, imaginile se lasă analizate fiecare în parte, fiecare detaliu vorbeşte. Nu e nimic întîmplător nici în compunerea personajelor – poziţionate în spaţiul scenei pentru a da la iveală o ţesătură nevăzută de tensiuni, afecte, rapoarte de forţă – nici în felul în care sînt filmate. Camera se apropie de faţa lor ca pentru a le scruta pe dinăuntru sau, dimpotrivă, le filmează din spate, lăsînd spectatorul să completeze partitura scenariului. Căci în justeţea lor construită, imaginile au acel punctum de care vorbea Barthes, care te incită să intri în istoria de pe ecran. Astfel, filmarea personajului din spate nu spune mereu acelaşi lucru: spatele dirigintei care vine la biserica din deal pune personajul între paranteze, ca şi cum ar exista şi nu ar exista; spatele Alinei care, la rîndu-i, intră în biserică întrerupînd slujba e insuportabil – minute lungi nu vezi decît feţele uimite şi înspăimîntate ale călugăriţelor, sfîrşind prin a-ţi închipui că eşti chiar tu cel care îndrăzneşti să le ceri socoteală.

Detaliul poate părea, la o privire rapidă, anodin sau simplu amuzant. Pe peretele cabinetului doctorului care o îngrijeşte pe Alina la spital sînt trei imagini: (de la dreapta la stînga, căci aşa le-am citit) Mona Lisa/o siluetă de tînără, scăldată – cum se spune – în lumina apusului pe malul mării/o icoană. Nu sînt doar trei simple reproduceri – în tripticul ieftin, de hîrtie lucioasă, expune, ca într-o schemă mnemotehnică, idealurile românului (dar oare numai ale lui?): arta (şi nu oricare artă)/viaţa (vraja mării şi curbele senzuale ale fetei)/divinul.

Cititul dincolo de imagini e un exerciţiu la care te invită, de la bun început, la însăşi cartografierea filmului. De o parte şi de alta a dealurilor, aici şi acolo (unde este aici, unde este acolo?), două lumi care aproape că nu se ating. Topografia aceasta îi permite lui Mungiu să trateze lumea mînăstirii într-un spaţiu aparte, cu o logică diferită şi cu reguli proprii. Dar şi să facă un clin d’oeil: filmul se petrece pe o gură de rai, pe un picior de plai, spectatorul plonjează cu capul înainte în însuşi orizontul mioritic. Ca în baladă, e vorba de peisaje bucolice, de fraternizare, de o lume mistică, de trădare, de sacrificiu.
Dar ce mi s-a părut cel mai formidabil este felul complex în care este povestită istoria. (Şi aici mă opresc şi deschid o paranteză, pentru a adăuga că la justeţea scenelor contribuie justeţea actorilor, care izbîndesc performanţa de a juca într-o gamă aproape minoră, ferindu-se să supraîncarce violenţa poveştii). Nimic nu e simplu, nimic nu e doar alb sau negru; filmul se abţine să tranşeze, povestea e atît de puternică în toate amănuntele ei, încît nu are nici o clipă nevoie să dea lecţii. Lucrurile sînt imbricate, binele cu răul se împletesc. Sigur, povestea e cutremurătoare, dar nu doar prin sfîrşitul ei, ci prin tot ceea ce duce acolo, direct sau indirect.

Dar tocmai aici e problema – din partea asta a dealului, de unde privesc, complexitatea lucrurilor îmi apare distinctă, compusă (cum am spus) cu fineţe şi atenţie. Nu e vorba, bineînţeles, de o situare de geografii ierarhizante, căci îmi imaginez că aceeaşi complexitate va apărea la fel de limpede şi spectatorului de acasă. Dar cum se va vedea de pe partea cealaltă a dealului? Mungiu ne spunea că subiectul filmului a stîrnit reacţii puternice printre actori, cazuri de conştiinţă, ca pentru actriţa care a cerut permisiunea duhovnicului său pentru a juca. 4 luni, 3 săptămîni, 2 zile a fost chiuretat – dacă îmi pot permite să spun asta –, în anumite locuri conservatoare din Statele Unite, de scena fătului avortat. Cum se va vedea După dealuri de partea cealaltă a dealului? În lumea în care se imaginează catedrale supranormate, care să întreacă ctitoriile epocii de tristă amintire (parcă aşa se spunea, şi despre unele, şi despre cealaltă), va avea filmul şansa să fie privit cu fineţea şi atenţia cu care a fost construit? 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.