De ce un festival de film documentar 100% românesc? Avem destule producții care să susțină existența unui astfel de festival?

Avem! Sînt suficiente documentare românești pentru fiecare ediție de festival. Numărul lor în creștere de la o ediție la alta ne-a determinat să ajungem la șase zile de documentar românesc. În acest an, în secțiunea competițională au fost înscrise peste 100 de documentare din care comisia de preselecție a ales 31. Acestora li se adaugă filmele din secțiunea necompetițională și, astfel, în cea de-a șasea ediție Docuart Fest vom proiecta peste 50 de documentare autohtone.

De ce un festival de film documentar 100% românesc? Este simplu, pentru că avem nevoie de el. Avem nevoie să cunoaștem atît documentarul contemporan, cît și documentarul de arhivă. E necesar pe piața culturală – și foarte mulți spun asta – un spațiu în care să se reunească regizorii tineri cu cei consacrați, să-și privească reciproc operele, să simtă reacția publicului, implicarea lui. Docuart Fest asta face, dă naștere acestui context. Îmi place să cred că Docuart a dat un semnal către organizatorii de festivaluri. Documentarul românesc începe să fie prezent în număr din ce în ce mai mare în cadrul festivalurilor de la noi.

Documentarul transpune realități care altfel ne pot fi inaccesibile, educă și informează, iar pe lîngă o lecție pentru minte, reprezintă și una pentru suflet, fiindcă eu cred în puterea unor documentare de a modela inteligența emoțională. Are darul de a ne înfățișa lumea. După ce te uiți la un documentar, poți simți că tocmai ai cunoscut persoana X sau ai trecut prin situaţia Y. Că ai trăit-o pe propria piele și că ai învățat ceva din asta. Cred că sînt documentare și documentare pentru oameni și oameni.

Avem un public pentru filmul documentar? Care este el?

În 2010 am început să le vorbim prietenilor despre proiectul Docuart. Erau uimiți de nișa pe care am ales-o. Pentru ei documentarul românesc era aproape inexistent. Erau chiar îngrijorați și ne spuneau că dacă nu-l vom face festival internațional va muri în fașă, nu va veni nimeni la proiecții. Nu a fost deloc așa. Acum, la șapte ani distanță, încă ne mai întreabă oamenii despre acest public de documentar, iar eu le spun că el a existat dintotdeauna, doar că nimeni nu s-a gîndit la el. La prima ediție a Docuart Fest – care a avut loc la Clubul Țăranului –, oamenii stăteau în picioare, iar chelnerii nu mai serveau. Erau captați de ce vedeau pe ecran. La final, majoritatea întrebau cînd mai facem proiecții. A fost o ediție în care am testat reacția publicului, după asta ne-am apucat serios de treabă.

Orice proiect cultural realizat cu onestitate și respect pentru consumator are succes. Publicul simte și pleacă fericit din sală atunci cînd participă la un eveniment făcut din pasiune, ăsta este un lucru care se transmite. Publicul nostru crește odată cu noi și încă sînt mulți participanți pe care îi știm de la prima ediție. Ce poate fi mai îmbucurător decît aceste revederi? Încă un motiv pentru care ne place documentarul: ne aduce aproape acești oameni deștepți, informați, curioși, deschiși la nou pe care îi întîlnim la toate evenimentele. Este o mare provocare și pentru noi. Trebuie să mergem cel puțin în tandem cu ei. Vreau să cred că în București, și nu doar aici, am ajutat la cultivarea consumului acestui gen cinematografic.

Ce aduce ediția a șasea Docuart Fest?

Această ediție vorbește despre „Oamenii documentarului“. Îi invită pe toți să cunoască și să se identifice ca #oame-nii-documentarului. Sînt șase zile de filme care nu sînt doar inspirate din viață, ci născute din ea, cu oameni și povești reale. Totul pleacă de la faptul că toți avem ceva în noi ce ne clasifică drept „oameni de documentar“.

Secțiunea competițională aduce 31 de do--cu-mentare, dintre care 14 sînt stu-den-țești. Documentare ale căror proiecții vor aduce în sală și regizorii, pentru a-și putea cunoaște publicul. Pen--tru a dialoga cu el. Pe lîngă secțiunea com--petițională, avem în această ediție o mul--țime de evenimente conexe. Avem o pro--iecție specială Schiță de portret semnată de regizorul și profesorul din Republica Moldova Vlad Druck. „La început a fost documentarul“ este un alt eveniment pe care ni-l dorim de ceva timp, iar anul acesta am reușit, cu sprijinul UNATC, să-l rea-lizăm. Pentru prima oară se pot vedea, proiectate pe marele ecran, documentarele de şcoală ale lui Cristian Mungiu, Radu Muntean, Călin Netzer, Florin Iepan și alții. E un eveniment ce scoate la lumină preocupările acestora pentru social – preocupări prezente și în filmele lor actuale –, dar și un eveniment ce vine ca un punct de susținere pentru tinerii regizori de azi. Focusul din fiecare ediție are scopul de a reprezenta cît mai bine opera unui regizor de documentar. Anul trecut ne-am oprit asupra lui Ovidiu Bose-Paștina, anul ăsta îl avem prezent pe regizorul Copel Moscu, cu nouă dintre documentarele lui. Sesiunile de masterclass se adresează în egală măsură și cinefililor, și cineaștilor. Dan Curean va avea ca subiect modul de reprezentare a realității, Cristian Tudor Popescu va vorbi despre subficțiunea documentară a ororii și Vlad Druck se va opri asupra influenței semioticilor „celor șase arte“ asupra limbajului și structurii „celei de-a șaptea artă“ – cinematografia documentară.

„De la foto la video“ cuprinde o serie de documentare ce pleacă de la fotografii vechi și exploatează diferite moduri de includere a lor în film. Aici avem documentar contemporan, dar și un documentar realizat în perioada Sahia Film de Titus Mesaroș.

Același segment „OFF“ prezintă avanpremiera Protest semnată de Documentaria.ro. Albumul de fotografie documentară Protest propune o istorie vizuală a mişcărilor civice din ultimii zece ani din România. Va exista și o expoziție de fotografie. Și ca să rămînem în prezent, vă anunțăm că la teatrul Macaz puteți face cunoștință cu Ferentari Lux, un produs realizat de o echipă de jurnaliști independenți de la platforma media Dela0.ro, ce are în program o proiecție specială de film, urmată de o dezbatere.

Ediția aceasta este finanțată în cadrul Programului Cultural „București – Oraș participativ“, de către Primăria Mu-nicipiului București, prin Centrul Cultural al Municipiului București ARCUB și Centrul Național al Cinematografiei.

În cadrul festivalului există și o sec-țiu-ne de film documentar de televiziune, în con-dițiile în care televiziunile românești nu prea produc filme documentare. Cel mult produc reportaje. De ce această sec-țiune și în ce constă ea?

La sugestia comisiei de preselecție și a juriului am creat această secțiune competițională. Erau producții ale televiziunilor pe care nu știau unde să le încadreze, tocmai din cauza acestei granițe a documentarului. În această secțiune avem un singur premiu și se acordă celui mai bun documentar TV.

Dar secțiunea de documentare stu-den-țești? Cum este ea? Există o în-cli-na-ție a tinerilor regizori spre a face documentar „de școală“?

Din păcate, școala noastră de documentar nu este una consistentă și spun asta pentru că documentarul se studiază în primul an de facultate și se încheie prin realizarea unui film documentar sau a unui portret. Este, practic, primul contact cu documentarul, dar și ultimul.

Cu toate astea, avem înscrise documentare realizate în cadrul școlii de film de la București (UNATC și „Hyperion“), al școlii din Cluj-Napoca (UBB și „Sapientia“) și, nu în cele din urmă, al școlii din Chișinău. În fiecare an, regizorii basarabeni și-au înscris documentarele în festivalul nostru. Sînt studenți interesați de documentar. Optica lor e una nouă, stilistica e modernă, sînt originale și sînt primii care încearcă să facă film documentar plecînd de la subiecte aparent banale. Se pare că au înțeles faptul că nu atît subiectul este important, cît maniera, modul de a spune povestea filmului.

Festivalul Docuart nu se termină pe 1 octombrie. Urmează o caravană în mai multe orașe din țară. De ce această caravană și ce reprezintă ea?

Caravana Docuart este o extensie a fes-tivalului. Nu ne-am oprit la proiecția do-cumentarului românesc doar în Bu-cu-rești. Nu e suficient dacă vrei într-adevăr să promovezi și să susții acest gen. Ne am îndreptat către centrele mari universitare (Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Arad), dar și spre orașele unde evenimentele culturale cinematografice sînt aproape inexistente, și aici aș enumera cîteva: Vălenii de Munte, Tîrgu Jiu, Satu Mare, Sighetu Marmației, Baia Mare, Gherla, Mărășești etc. Mergem cu filmele premiate în festival, dar și cu o mică selecție din celelalte producții. Sîntem însoțiți de regizori și încercăm, pentru două zile, să creăm o atmosferă cît mai prietenoasă în care vedem filme și discutăm despre ele. Au fost orașe în care oamenii ne așteaptau în fața cinematografului cu mult înainte de începerea proiecțiilor.

Studenții sînt foarte încîntați de proiect. În fiecare oraș, oamenii văd altfel filmele și asta îi ajută pe regizori să înțeleagă cît de bine și-au spus povestea.

Și dincolo de festival, mai există și o platformă – docuart.ro – care reunește atît filme documentare românești, mai vechi sau mai recente, cît și articole de opinie legate de filmul documentar. În ce măsură, un astfel de site poate forma un public pentru filmul documentar?

Chiar dacă acum platforma poate să pară cea mai puțin importantă activitate, ea susține toate inițiativele noastre și le conferă continuitate. Aici se regăsește un conținut elementar despre filmul documentar, un conținut la care publicul are acces oricînd. Oricît am iubi festivalul, după șase zile acesta ia sfîrșit. Docuart.ro este o platformă culturală de educație cinematografică pe care o susținem în cea mai mare parte cu co-finanțare de la AFCN și Ministerul Culturii în urma concursurilor de finanțare. Site-ul a fost primul pas de la care am plecat. Cu docuart.ro a început totul. Și apropo de platformă, pregătim lansarea Academiei Docuart pe 1 octombrie. Este o nouă școală de film documentar pe care o deschidem la București iubitorilor de gen, coordonată de Mirona Radu, unde participanții își creează propria producție de documentar alături de cineaști cu experiență. 

Docuart Fest va avea loc între 27 septembrie – 1 octombrie în București.

a consemnat Adina POPESCU