O dramă realistă

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
O dramă realistă jpeg

● I, Daniel Blake / Eu, Daniel ­Blake (Marea Britanie-Franţa-Belgia, 2016), de Ken Loach. 

Preocuparea regizorului Ken Loach (care a împlinit 80 de ani) pentru critica socială nu mai e de mult o noutate. În 1966 regizase drama BBC Cathy Come Home, care dezbătea problema persoanelor fără adăpost, înregistrînd o audienţă de circa un sfert din populaţia Marii Britanii şi iscînd discuții în presă şi în Parlament. Noua sa apariţie, care a beneficiat şi de o promovare privilegiată prin cîştigarea, anul trecut, a Premiului Palme d’Or al Festivalului de Film de la Cannes (al doilea cîştigat de Loach, după cel din 2006 pentru Mîngîierea vîntului), e de asemenea un film angajat politic şi social. Definit de Loach ca o peliculă despre „ineficienţa intenţionată a birocraţiei ca armă politică“, acesta a stîrnit destul de mult atenţia în societatea britanică, generînd – odată cu lansarea sa acolo în luna octombrie a anului trecut – dezbateri, vizionări în cadrul unor partide şi proiecţii gratuite pentru publicul larg (datorită fondurilor primite de la British Film Institute). Cît din această vîlvă ajunge să provoace schimbarea concretă a unor practici instituţionale e greu de estimat (în cazul lui Cathy Come Home şi a problemei persoanelor fără adăpost, Loach spusese că se schimbase doar regula conform căreia taţii nu puteau locui împreună cu soţiile şi copiii în centrele de adăpost). Dar în ceea ce priveşte scoaterea în evidenţă a unei probleme sociale bine cunoscute, dar rar discutate, şi angajarea unei societăţi în jurul conştientizării acesteia, filmul e vizibil eficient.

Felul în care Loach abordează problema asistenţei sociale din sistemul britanic e prin construirea unei drame aproape neorealiste (de tipul lui Umberto D., cu un bărbat mai în vîrstă şi o fată tînără devenită aici mamă a doi copii), în care renunţă la o prea mare detaliere (intriga e clasică şi schematică, fără cadre prea lungi sau o mizanscenă complexă) în detrimentul simplităţii cu care îşi însoţeşte mesajul. Unui bărbat trecut de prima tinereţe, dar activ, de meserie tîmplar, fără familie (soţia sa, pe care o îngrijise în perioada bolii, conform declaraţiilor sale, că e obişnuit să petreacă nopţi albe, murise), implicat în vieţile vecinilor (gata să le sară în ajutor ridicînd un pachet sau să îi bată la cap pe subiectul ducerii gunoiului şi al strîngerii mizeriei făcute de cîini), i se întîmplă să facă un atac de cord, în urma căruia nu mai poate munci. Conform doctorului cardiolog pe care îl vede, nu îşi poate continua serviciul, dar conform evaluării serviciului de asistenţă socială, stabilită în mod mecanic în urma aplicării unei grile care se dovedeşte ridicol de limitată (dacă îşi poate pune pălăria singur pe cap, poate să atingă o tastă de la telefon, fără vreo legătură cu problema sa la inimă), nu are destule puncte pentru a primi ajutor din partea statului. Forţat să facă apel şi să aştepte o perioadă nedeterminată răspunsul, e îndrumat să îşi caute de lucru (adică exact ceea ce nu poate să facă) şi e mustrat apoi că degeaba şi-a căutat, dacă nu are dovezi care să o demonstreze (prin imagini luate cu un smartphone, de pildă, pe care nu îl are). În lupta sa cu angajaţii sistemului de sănătate, aceştia par robotizaţi, puşi să funcţioneze strict pe baza unor regulamente şi împotriva propriilor lor conştiinţe. Atunci cînd una dintre angajate încearcă să îl ajute să completeze un formular care nu există decît online (ignorînd faptul că există şi oameni care nu ştiu să se folosească de calculatoare sau au nevoie de asistenţă), aceasta e dusă în biroul şefei şi mustrată pentru că ar crea un precedent. În concluzie, bărbatul e abandonat de serviciile sociale și lăsat – bolnav, incapabil să muncească și fără venituri – să moară de foame. Faptul că evenimentele prezentate sînt tragice nu e accentuat de film prin suspans (va reuși sau nu va reuși să supraviețuiască sistemului), ci mai degrabă în mod dedramatizat, lăsînd să se înțeleagă că povestea sa e una din multe altele, și nu una excepțională, tratînd evenimentele cu umor (negru), și transferînd tensiunea narativă poveștii unui personaj secundar, aflat într-o situație asemănătoare cu a lui, a femeii care, prin ineficiența aceluiași sistem, nu își poate crește cei doi copii și pe care el o ajută meșterindu-i prin casă. Momentul de intensitate dramatică maximă a filmului, bazat pe prestația actriței Hayley Squires, e cel în care, ajunsă la Banca de Alimente, de unde își poate lua gratis hrană și bunuri de larg consum, filmul ne lasă să vedem eșecul încercărilor sale de a-și ascunde foamea. Lăsată singură un moment printre conserve, femeia desface una și îi bea conținutul, pentru a cădea apoi într-o criză de vinovăție, generată de faptul că fusese văzută de ceilalți. Faptul că sărăcia devine un motiv de învinovățire socială tocmai a celor asistați reiese mai tîrziu, cînd fetița sa îi povestește că cineva o văzuse pe mama sa la Banca de Alimente și rîsese de ea la școală.

Pe de altă parte, această simplitate realistă e și destul de generală. Filmul nu explică, de pildă, de ce Katie nu își găsește de lucru, ne-o arată doar cîteva secunde punînd cîte un mesaj pe ușile caselor. Nu ne explică ce anume nu funcționează în problema lipsei locurilor de muncă. Atunci cînd optează să arate prăbușirea femeii sub presiunea acestui sistem și a pierderii stimei de sine ca punctul final al zdrobirii acestor oameni, o face prin recursul la niște stereotipii – prostituția ca unică salvare pentru Katie sau furtul din magazine. În același timp, povestea conține o ceva mai mare bogăție a detaliilor în atenția pe care o arată relațiilor dintre oameni, faptului că, dacă sistemul e bolnav, grija vecinilor și a unora dintre angajați arată că le pasă. 

Ancuța Proca este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.